joi, 25 februarie 2010

vrabii ingrijorate?

Imi aduc aminte de iernile geroase si cu multa zapada din copilarie, de multimea vrabiilor si a hulubilor ce isi cautau hrana pe unde puteau … inclusiv in curte, furand mancarea gainilor noastre. Dar cum sa scapi de ele? Era atata de frig ca nu puteai sa stai pe afara ca sa le alungi toata ziua … asa ca s-a gasit solutia pentru ele … sa fie prinse. Un sistem simplu a fost pus la punct, insa totul trebuia sa fie in liniste si cu atentie.
O plasa mare, un bat potrivit si niste ata ce ajungea pana in casa si … trebuia sa asteptam sa vina pasarelele sa isi ia masa …. Incet, incet trageam de ata si … poc, ciurul cadea iar ele ramaneau dedesubt. Vrabii, hulubi, uneori porumbi ce trebuia sa ii eliberam ca sa nu avem scandal cu vecinii, ciori, cotofene, stancute …. Ramaneau numai hulubii si vrabiile pentru mancare, restul trebuiau eliberate …
Pe un set de vreo 10-15 vrabii mi-am dat doctoratul la desfacut pasari pe la 7 ani. Mama era la o vecina cu nu stiu ce treaba si Sorin voia sa prinda altele asa ca … in sfarsit puteam sa arat ca stiam sa le desfac si … le-am desfacut … exact cum vazusem ca se face la pasarile mari. Mama si-a pus mainile in cap cand a venit acasa si m-a gasit cu vrabiile curatate si proportionate pentru mancare. Imi aduc perfect aminte de expresia de pe fata ei cand a bagat mana in lighean si scotea cate o pulpa de vrabie, apoi aripa, apoi un copanel …. Le-a pus in sita ca sa nu se piarda ceva la scurs … A doua zi mi-a aratat cum trebuie taiate vrabiile, azi insa invatasem ca asa se face la pasarile mari, la alea mici … e diferit.
Erau muuuuulte vrabii, coborau si mancau, uneori se asezau pe pervazul ferestrei si se uitau curioase la noi … erau atata de simpatice … Pe ele nu le doare capul de mancarea ce trebuie sa o manance, de ploua, ninge, de e zapada, de bate vantul si le zburleste penele. Gaseau usa deschisa la poiata animalelor si … acolo se sfatuiau ce si pe unde sa mai zboare, mancare calda gaseau la gaini, dormeau in pod, in sura, se ciondaneau pe sarmele din fata casei, se fugareau vesele de colo colo.
Eu in schimb am dureri de cap si nu numai, ca vine scadenta la banca, ca vestile despre criza nu sunt bune, ca ma doare capul si uit ca inca nu am terminat gripa dar deja ma vad cu o tumora. Am tendinta de a ma ingrijora, e mostenita si ma gandesc ca nu pot fi nesimtita sa nu ma gandesc. Cum adica sa nu gandesc, sa nu planuiesc, sa nu fac scenarii … Dar, “nu va ingrijorati” nu e scrisa in Biblie numai asa ca sa ma duca pe mine cu zaharelul, nu e o formula magica ca sa trec peste o problema ci e o porunca, o lege. Si nu e zi in care sa nu o calc …
Imi fac griji ca nu termin la timp treaba, ca o sa chelesc, ca o sa supar pe X sau Y, ca cine stie ce se va intampla …
Doctorul mi-a interzis sa ma ingrijorez, ca se declanseaza tot felul de procese in organismul meu si imi e rau, mi-i rau tare si … doare si iar trebuie tratament, si nu pe scurta durata. Dar abia cand doare, realizez ca iar am luat-o pe ulei.
Sunt in tensiune, in stress si telefonul nu raspunde la comenzi, sau cel apelat nu raspunde, imprimanta printeaza ce vrea ea, se blocheaza, computerul efectiv refuza sa asculte, atunci isi gaseste sa isi faca un update sau sa refuze sa functioneze …. presata de timp devin stresata, stresata, stresata ….
Ce se intampla? Ce au toate? Ingrijorarea a depasit cotele de avarii, sunt frustrata de aia si de aia si de aia. Dar nu ma gandesc ca toate astea vin in viata mea cu un scop. Uneori se accentueaza si tocmai cand cred eu ca nu ar trebui, tocmai pentru ca acolo mai am de invatat, de crescut, de lucrat cu mine. Toate vin din mana Lui Dumnezeu, El e in control, El stie toate vrabiile, stie toti perii de pe capul meu si daca va fi sa ajung Kojak, voi ajunge Kojac chiar daca mi-as face transplant de par … E pacat sa ma ingrijorez, sa imi fac griji pe termen lung sau scurt, sa devin frustrata si nervoasa pe niste obiecte ce … in stress, ele nu functioneaza cum trebuie …
Bucuria de a trai, de a-L vedea pe Dumnezeu, de a-L simti alaturi imi e furata de griji, uneori imaginare, uneori stupide, … Am propriul meu drob de sare, ciurul refuza sa duca soarele in casa, iar cu furca nu pot misca nucile oricat m-as stradui ….
Doamne, nu pot sa nu ma ingrijorez, la momentul asta nu pot insa inteleg ce vrei Tu sa spui. Sa nu ma mai agit ca un Pepsi ci sa Te las pe Tine sa ai grija de mine. Vreau sa fac asta si exact ca tatal copilului mut strig: “Doamne, ajuta necredintei mele”.

2 comentarii:

Rodica Botan spunea...

Esti culmea. Eu eram proaspat casatorita si bunica mea m-a lasat acasa sa tai gaina ca aveam musafiri. Am fugit dupa gaina prin curte cu cutitul in mina...am prions-o si apoi i-am dat drumul...si m-am dus in bucatarie si am facut ...tocana de cartofi.

dE ATUNCI N-AM MAI INCERCAT SA TAI GITUL LA NIMIC. pOT INSA SA OMOR MUSTE...SI MELCI...CA AIA IMI MANINCA FLORILE...ATIT!!!
:)

Cella spunea...

Rodica, dar cand ai trei frati iti dai seama ca nici nu mi-am pus problema ca nu as putea sa tai o gaina? Cum adica sa fie ceva ce eu sa nu pot face?