miercuri, 3 februarie 2010

cine este Dumnezeu?

Imi plac povestile de viata povestite insa de cei ce le-au trait, pentru ca asa le pot vedea expresia fetei, pot intr-un fel sa vad cum retraiesc ei propria experienta.
Bunicul de pe mama avea un dar de povestitor de invidiat. Aveau acasa o soba mare si dupa soba un spatiu larg si incalzit, puneam o perna mare la spate in timp ce bunicu isi lua andrelele ca sa ne faca sosete de lana si incepea sa povesteasca in timp ce bunica croseta sau mai facea cate o fata de masa cu un model nou. Asa am auzit povesti din razboi, povesti de la colindat, nunti, din Siberia, din razboi, de evadarea din razboi, de cum statuse ascuns prin padure, unele episoade le povestea mai greu, de unele nu vorbea - erau dureroase si nimeni nu avea curajul sa deschisa subiectul despre ele.
Era batran si bunica ii spunea: "mai Te (Constantin il chema de fapt), bine ca ai imbatranit si te-ai mai potolit, nu de tot e drept, ca n-aveai stare deloc".
Bunicu ramasese orfan din adolescenta, fusese nascut cand mama lui avea 56 de ani si unul din fratii lui ce ramasese vaduv si invalid din primul razboi l-a crescut. Fusese educat sa fuga de vraji si vrajitoare, nici el nici bunica nu voiau sa povesteasca cat de greu le-a fost cu una ce platise greu sa ii desparta. O stiam cu toii cine e. In experienta aceea ei doi L-au descoperit pe Dumnezeu insa au strigat la Dumnezeu innebuniti de durere cand fata lor cea mai mare aproape a murit de la alte vraji. Nici unul din ei nu voia sa povesteasca despre acea perioada insa mi-a povestit mama ca au apelat la o femeie ce se ocupa cu de astea si i-a chemat pe bunici sa le spuna ca singura solutie e sa strige la Dumnezeu ca sa se indure de ea si de ei,ca El e singura cale de salvare, ea va face ceaiuri si ce tine de ea insa ... doar la Dumnezeu va fi salvarea.
Mama are si ea povestile ei de cum l-a descoperit pe Dumnezeu, de cum a strigat: "Isuse ai mila!" si efectiv a scapat-o din gura unei haite de caini innebuniti de foame in plin camp, pe o vreme de ceata groasa.
Insa in perioada intrebarilor nebune am intrebat: cine este El? Cum sa il vad? Unde? Si mama mi-a spus ca daca eram in viata era pentru ca Dumnezeu m-a protejat, si-a trimis ingerii la lucru. Unde mama? La nici un an invatasei sa deschizi usa si singurul lucru vrednic de descoperit a fost cutia cu soda caustica si ai luat din cutie si ai bagat in gura. Ai avut gura arsa, buzele - era o rana intreaga insa nu ai inghitit nimic - asta ti-a fost salvarea. Peste numai cateva luni, ai cazut in fantana si cum iti inchipui ca ai cazut in picioare si nu in cap sau in maini sau mai stiu eu cum, ma intreba mama? Nu era nimeni acolo, nici un om, insa ingerii erau acolo si nu putini. Apoi aduti aminte cand te zbatuiai in gradina pe cea mai inalta creanga a ciresului si eu tot iti spuneam sa te dai jos si tu nimic. Creanga s-a rupt si ai ramas agatata de pantaloni intr-un par in timp ce eu imi dadeam duhul fugind sa te vad daca mai respiri, cine crezi ca te-a agatat? Si parca niciodata nu iti gaseai astamparul, ba sareai de pe casa, ba din copaci si o gramada de minunatii, cine a fost langa tine? Cine te proteja?
Da, asa era, ... de la unele nebunii semnele le port si azi dar ... invatam la scoala ca e o evolutie, ca am aparut din maimute si ca Biblia are atatea contradictii in ea ... Ce sa fac? Ce sa cred? Doamne, Tu esti real?
Stiam de Avraam ca a trebuit sa fie scos din locul lui sa il cunoasca, de Iacov ca s-a intalnit la Betel cu Dumnezeu intr-o lupta, de Moise ce a stat 40 de ani in pustia Madianului, de Pavel care L-a intalnit pe Dumnezeu pe drumul Damascului, si stiu istorii ale multor oameni ce s-au intalnit in moduri dureroase cu Dumnezeu si mie trebuie sa imi faca la fel? Si a trebuit sa ma puna la colt ca sa recunosc ca exista Dumnezeu, ca e real si azi, ca e langa mine in orice secunda, ca imi e Stanca, scut, Mantuitor, Prieten, Confident, ca imi conduce pasii cand nu vad in jurul meu nimic, ma poarta pe brate cand sunt innebunita de durere, de spaima, de teama, de grija...
Cine e Dumnezeu pentru mine? Imi e Tata, Mantuitor, Domn, Prieten, Sfatuitor, Stanca, e Atotputernic, razboinic, Dumnezeul ostirilor, doctor, ... si am descoperit ca maimuta a fost creata, ca n-am evoluat din ea, sunt creata dupa chipul Lui Dumnezeu.
L-am descoperit si eu, nu numai din povestile unora sau ideile altora, nu numai teoretic ci si practic, nu e numai idee ci cred ca e o Persoana.
E Dumnezeul meu in vremea rea sau buna, in bucurie sau necaz, in orice clipa si asa am aflat si cine sunt eu, afland prima data cine este El.

Un comentariu:

Mariana spunea...

,,E Dumnezeul meu in vremea rea sau buna, in bucurie sau necaz, in orice clipa si asa am aflat si cine sunt eu, afland prima data cine este El."

E aşa de mişcătoare această rostire! E uimitor cum acest Dumnezeu este şi al fiecăruia în parte şi al tuturor, făcându-ne să ne simţim fraţi...!