vineri, 16 iulie 2010

semne si minuni?

Cum adica ceri semne si minuni? Dar de ce le ceri? Cui i le ceri? Ce fel de semne ceri? De ce Il ispitesti pe Dumnezeu cerandu-i semne? Ce vrei sa demonstrezi tu cerand semne si minuni, ca esti mai spirituala, mai cu mot? Adica tu ii comanzi Lui Dumnezeu ce sa faca? Pana la urma ce crezi tu? Si ce e credinta ma rog, pana la urma?
Pe vremea prasitului, mama il astepta pe cel mai mare dintre fratii mei sa vina in ziua lui libera la treaba. Numai ca in noaptea aceea si toata ziua au plouat spre necazul mamai care voaia sa termine cu prasitul. La cateva zile, apare si fratele meu. Mama ii spunea ce necajita a fost ca in ziua aia a plouat dar nu se astepta deloc la ce avea el sa ii spuna. Avea ceva treaba de rezolvat asa ca s-a rugat sa ploua ca sa nu se poata prasi si ... mama sa nu se supere ca el nu e acolo sa o ajute. Pfoailei, .... l-a luat mama la rost: "Cum sa faci asa ceva? De ce Il ispitesti pe Dumnezeu? Cand fugi de treaba, te rogi sa ploua, sau sa ninga?". Fratele meu i-a citat un verset ... iar urechile mele erau cred ca de elefant ca sa nu piarda un sunet din discutie. Versetul de afla in Maleahi 3:10 "puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare".
E-o minune ca sunt in viata acum, e o minune ca sunt intreaga, ca vad, aud, vorbesc, gandesc, scriu, ca functioneaza inima, rinichii, pancreasul inca e in limitele normalului, plamanii sunt intregi, sangele alearga zglobiu prin vene, creierul nu gandeste cu hopuri si damburi .... e-o minune ca pot sa vad un rasarit in toata splendoarea lui ... iar azi dimineata soarele parca avea mantie in juru-i pentru ca era inconjurat de ceata, o ceata mai groasa, mai intunecoasa facandu-l maiestuos ....
Ma uit la doi eroi dragi mie, Moise si Avraam. E un contrast mare intre cei doi dintr-un punct de vedere. Avraam crede in Dumnezeu, lasa casa, familie si pleaca ... habar nu avea unde ... in calatoria lui se intampla putine minuni si ma gandesc la nasterea lui Isaac la o varsta a mamei cel putin ... imposibila biologic si apoi la berbecele de pe Muntele Moria prins intr-un tufis cand i se ceruse sa il jertfeasca pe Isaac. Dar, ma uit la Moise, un intelectual slefuit bine in scolile inalte ale Egyptului, un impetuos ce nu se poate stapani si omoara pe cineva, apoi da bir cu fugitii in pustiu si .... tot alearga pana in Madian. E lasat acolo si fierbe bine in suc propriu vreo patruzeci de ani. Banuiesc ca in perioada asta i-a mai venit mintea la cap ... Insa i se arata Dumnezeu, Dumnezeul parintilor lui, Cel despre care stia el bine ca exista. Ca sa fie sigur, ca sa aibe experienta lui vizibila, nu numai bazata pe credinta cere semne si Dumnezeu i le da si apoi ... pana moare tot are parte de ele. Nu Moise face semnele, Dumnezeu le face insa Moise este martorul lor, este cel a carei credinta se intareste pe baza acestor semne. Nu e credinta ilogica.
Ma vad mai mult Moise decat Avraam si imi place ca Dumnezeu nu ii pretuieste pe cei ce-s Avraam mai mult decat pe cei ce-s Moise. El imi vorbeste pe limba mea, ca sa pricep eu ... imi da semne si minuni pentru ca asa m-a creat El si stie El bine ce imi trebuie, cand si cum imi trebuie.
Credinta e increderea in Isus Hristos Fiul Lui Dumnezeu, in puterea lucrarii Lui chiar si atunci cand planurile, visurile si ideile mele se duc de rapa pentru ca-s pe aratura fata de ceea ce a intentionat El pentru mine.
Nu cred in El numai cand boala ma arunca in patul de acasa sau de la spital, numai cand criza financiara ma face sa ma gandesc de sapte ori daca sa cumpar un lucru sau nu, cand vine tsunami in viata mea, nu Il folosesc ca roata de rezerva, amuleta sau leac miraculos. Credinta creste in zile senine, in momentele cand urmaresc rasaritul, apusul, dansul stropilor de ploaie, zambetul si chicotitul unui copil caruia abia ii ies dintii, cand inteleg ce imi spune Domnul si parea cetos un pic mai inainte ... cand vad semnele de dragoste alea Lui Dumnezeu pentru mine pe langa care treceam ca Voda prin loboda .... cand imi trec migrenele dupa ce m-am rugat si exemplele continua ...
Am trecut credinta prin ratiune si s-a dovedit rationala, logica ... mai sunt lucruri ce nu le inteleg insa stiu ca nu pot sa nu le inteleg pe toate ... sunt limitata, sunt doar un om ... insa ceea ce cred e testat, dovedit, logic, rational. Dar, tot imi place sa vad semnele si minunile facute pentru mine si pentru altii ...
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/kansasphoto/

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Il cred pe El chiar si atunci cand nu-L inteleg caci prefer sa "merg pe mana LUI". Doar asa pot fi in siguranta! Multa bucurie din Vrancea, iti trimite Elena!

cella spunea...

Hei Elena .... tot asa cald e si la tine?
Pai cand mergi pe mana Lui, tot credinta se cheama ;)
Mersi de salutari .... sa nu le trimiti cu caldura, ca e atata de cald aici :D ;))