asteptari

Pe vremea cand se tundeau oile, in Israel, era mare sarbatoare. Toata lumea participa si legea ii indemna pe cei ce aveau mai mult sa dea si celor nevoiasi (Deuteronom 14:28-29, 26:10-13). Se mai pomeneste despre sarbatoarea asta in episodul cu Tamar, cand Iuda coboara in cetate si se culca cu nora lui. Din aceasta "relatie" se va naste Peret - cel a carui casa este vestita in binecuvantari. David este un urmas al lui Peret.
Samuel murise, poporul il jelise insa .. viata merge mai departe cu bune si rele.
Era vremea sarbatorii si David cu oamenii lui erau in pustia Maon sau Paran, in apropiere de Carmel. Acolo un om bogat si parvenit, un urmas al lui Caleb era la sarbatoare impreuna cu slujitorii lui cand apar 10 tineri din oastea lui David sa ceara un dar pentru ei. Era normal sa primeasca, legea ii indemna sa dea celor in nevoie. Numai ca Nabal nu are chef sa faca asta. Nu vede in David decat un slujitor fugar si razvratit al lui Saul. El insusi se vede ca slujitor al lui Saul si din punctul lui de vedere David e un nimeni. E cam slobod la gura Nabal asta si arunca jigniri la adresa provenientei lui David - il considera un nimeni, un neinsemnat. Uita ca Caleb e din semintia lui Iuda, uita ca daca Caleb a fost important el nu a facut nimic ca sa merite insemnatate. E un parvenit infumurat.
Daca David face tot posibilul sa faca pace cu Saul, sa il imbuneze vad ca aici e gata de actiune, e gata sa omoare toti oamenii ce sunt la sarbatoare, pe Nabal sa il faca praf si pulberi. De ce oare? Nu il vad rugandu-se si intreband daca sa il faca bucatele pe Nabal. Nu il vad incercand sa negocieze cu acesta. Nu il vad temandu-se pentru reputatia lui.
Saul ii era superior ierarhic, ii era rege. Cu Saul se comporta altfel, il considera unsul Domnului pe cand cu Nabal imediat ce aude raspunsul lui spune numaia atat: "Fiecare sa isi incinga sabia". Si mai socant de atat e ca 400 de barbati se ridica sa il faca pulberi pe Nabal. Nici unul nu are ganduri de negociere, de pace, de alternative.
Oamenii lui David erau vecini cu cei ai lui Nabal si nu le cauzasera nici o pierdere. Ba din contra ii pazisera pe acestia si turmele lor de pradatori: oameni sau animale salbatice. Acum David astepta asa cum era normal sa fie recompensat. Era normal, era dreptul lor. Numai ca Nabal nu vrea sa dea recompense unui nimeni in jurul caruia e o adunatura de alti nimeni. Ce are e al lui si nu are de gand sa imparta apa lui, painea lui, bucatele lui cu nimeni si mai ales cu de alde NIMENI.
Nu se pune problema ca Nabal nu stia cine era David. Nici gand de asa ceva. Insa nu vede in el decat in servitor fugar, razvratit. Si vad ca stie foarte bine si de unde se trage David, stie ca e fiul lui Isai desi slujitorii lui David nu ii spusesera asta. David si Nabal sunt rude, fac parte din aceeasi semintie.
David si oamenii lui ii fac bine lui Nabal si pe deasupra ii binecuvanta casa si oamenii.
David astepta din partea lui Nabal sa ii intoarca bine pentru bine insa acesta refuza sa intoarca binele si raspunde insultand.
David se simte justificat  in intentia de a-l omora pe Nabal si oamenii lui.
Numai ca actioneaza gresit David aici. Asteapta raspuns imediat si nu un raspuns negativ. Asteapta recompensa pentru binele oferit, pentru ceea ce face. Cumva vede ca o investitie stand de paza langa turmele lui Nabal si se asteapta sa isi primeasca partea ... numai ca nu o primeste.

http://www.flickr.com/photos/30564501@N02/5072026530/sizes/l/in/photostream/