Imi plac sarbatorile. Efectiv inima mea nu poate sa nu se bucure cand incepe muzica, cand toata lumea adunata acolo canta, bucuria in e in toi, sufletul parca se desprinde si pluteste pe acorduri ... starea euforica domneste in atmosfera. Dar, incerc sa imi imaginez cum arata o sarbatoare in care sunt implicati peste 30.000 de viteji - oameni de razboi si alte mii de oameni participanti activi. Cum e sarbatoarea asta cand insusi regele e implicat activ in ea?
David e rege cu drepturi depline in Ierusalim, e rege peste cele 12 semintii ale lui Israel. Chivotul Domnului sta de 20 de ani in casa lui Abinadab. Omul acesta are doi fii despre care ni se pomeneste: Uza si Ahio. Nu stiu care e distanta dintre Baala lui Iuda sau Chiriat-Iearim si Ierusalim insa David a planificat cu lux de amanunte aceasta sarbatoare. Filistenii trimisesera Chivotul in Israel intr-un car nou nout la care erau inhamate doua vaci. Asa ca David si echipa de management a evenimentului au facut un car nou si au asezat Chivotul in el. Apoi a inceput procesiunea. Toti cantaretii Israelului erau acolo. Se canta din lire, harpe, tamburine, sistre (nu am gasit in dex ce instrument era asta) si talgere.
Totul era organizat, pus la punct, se urma pas cu pas ceea ce se stabilise. Numai ca atunci cand au ajuns in aria lui Nahon, carul era sa se rastoarne si Chivotul era sa cada jos. Uza intinde mana sa sprijine Chivotul ca sa nu cada. Insa imediat ce il atinge moare. Propabil drumul nu era proaspat asfaltat sau nivelat si pe cand cei de pe margine dansau sau cantau, boii s-au speriat de gesturile lor si asta a creat dezechilibru pentru incarcatura carului.
Numai ca David si echipa regala care a organizat evenimentul au uitat niste amanunte. Chivotul trebuia dus dupa anumite reguli, nu oricum, nu de oricine. Gasesc aceste amanunte in Exod 25:8-22, 40:34-35, Numeri 4:15, 7:9 "fiii lui Chehat vor trebui să vină şi să ducă aceste lucruri; dar să nu atingă nici unul din lucrurile sfinte pentru că vor muri. ". Nu toti din semintia Levi, nu toti preotii ci cei din familia lui Chehat. Uza nu era din Chehat. Da, Chivotul fusese in casa lor cam 20 de ani si se obisnuise cu prezenta lui in casa lor insa asta nu inseamna ca obisnuinta face ca prezenta Lui Dumnezeu sa fie mai putin sfanta, mai de tratat oricum.
David se supara, nu intelege de ce Dumnezeu il omoara pe Uza ... se straduise atata ... toate pregatirile, toate detaliile, totul pus la punct. Undeva gresise? Ce? Cine? Raspunsul vine simplu. Ei au copiat gestul filistenilor in aducerea Chivotului si nu au citit ce le spunea legea. S-au ocupat de detaliile sarbatorii si nu au citit detaliile si regulilor de deplasare a Chivotului.
Se convoaca sedinta extraordinara, se aduce legea si trei luni de zile cat Chivotul a stat in casa lui Obed-Edom, ghititul, Dumnezeu l-a binecuvantat. Insa in aceste trei luni, legea este citita si rascitita, preotii se sfintesc, poporul este chemat si instruit pentru sarbatoare, jerfetele pregatite, totul pus la punct.
Cei care duceau Chivotul faceau sase pasi si se opreau pentru ca David, regele, jertfea un bou si un vitel. Si asta la fiecare sase pasi. Era o sarbatoare fara seaman. " Astfel David, cei din sfatul bătrânilor lui Israel şi căpeteniile miilor au plecat să aducă Chivotul Legământului cu Domnul din casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei.Pentru că Dumnezeu i-a ajutat pe leviţii care purtau Chivotul Legământului cu Domnul, aceştia au jertfit şapte boi şi şapte berbeci. David era îmbrăcat cu o mantie de in subţire, cum de altfel erau şi toţi leviţii care purtau Chivotul, cântăreţii şi Chenania, conducătorul cântăreţilor. David mai avea pe el şi un efod de in." 1 Cronici 15:25-28.
Citesc ca tot poporul era la sarbatoare, cu mic cu mare. Exista insa o exceptie. Michal - sotia lui David nu are chef de sarbatoare, de petrecere. Sta in palat si de sus priveste procesiunea. Isi vede sotul imbracat cu mantia de in si incins cu efodul, dansand si cantand cu toata puterea. Si, ... il dispretuieste. David binecuvanta poporul in Numele Domnului si a impartit la tot poporul cate o paine, o bucata de carne si o turta cu stafide. Fiecare dar fusese pregatit pentru aceasta sarbatoare, toti erau acolo. Numai sotia lui statea acra in casa, cu inima impietrita. Sarbatoarea asta nu era pentru ea, ar fi insemnat sa se coboare la nivelul slujnicelor iar mandria ei era ... prea mare. Uuuuh ce bine seamana cu taica-su, cu Saul.
Euforic, David intra in casa vrand sa isi binecuvante casa, propria lui casa insa ... Michal plina de acreala si mandrie ii iese in intampinare si il ia la rost pentru cum a dansat si s-a comportat. Nu a actionat ca un rege, ca un om cu un statut social inalt, s-a coborat la nivelul de jos imbracat ca un om de rand, a dansat si a cantat ca ei. Raspunsul lui David vine repede: "Înaintea Domnului, Care m-a ales mai presus decât pe tatăl tău şi mai presus decât pe oricine din familia lui şi m-a pus drept conducător peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Lui am dansat. Mă voi arăta şi mai de nimic decât atât şi mă voi înjosi şi mai mult în ochii mei. Dar faţă de slujnicele despre care vorbeai mă voi arăta cu cinste. Mihal, fiica lui Saul, a rămas fără copii până în ziua morţii ei. " 2 Samuel 6:21-23. Nu ni se spune ca Michal ar fi fost stearpa insa David refuza sa isi mai indeplineasca fata de ea indatoririle de sot, de aceea ea nu a avut copiii. David nu a dansat de unul singur si nu era singurul imbracat asa ci toata floarea cea vestita a Israelului era imbracata la fel. Asta a inebunit-o pe Michal. David s-a coborat la nivelul celorlalti, nu s-a comportat ca un rege, distant, rece, oficial.
Cand sarbatoarea e in toi, cum reactionez? Sarbatoarea e in cinstea Domnului, prezenta Lui e acolo. Eu refuz sa particip? Statutul social nu ma lasa sa ma bucur? Mi s-a intepenit fata in acreala? Nu imi pot permite sa cant si sa ma bucur in prezenta Lui Dumnezeu? Nu imi las inima sa fie umpluta de El? Ce e mai important? Mandria mea sau bucuria de a petrece cu tot poporul la Sarbatoarea Domnului? Asta nu inseamna ca trebuie sa ma dau in spectacol. Insa cand vad pe unii ca efectiv nu gasesc nici un motiv de bucurie, parca au mancat mere padurete de cand s-au nascut nu pot sa nu stau departe de ei.
Pot sa ma bucur de Domnul meu, sa fiu parte la sarbatoare oriunde si oricand insa nu oricum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu