joi, 2 iunie 2011

imi infrunt uriasii

De foarte multe ori mi-as fi dorit sa traiesc pe vremea lui Saul, David sau ...in alte vremuri din istorie. Analizandu-le mai bine nu pot decat sa fiu recunoscatoare ca m-am nascut in vremea asta ... asa cum e ea.
Vad ca David nu era angajat non stop la curtea lui Saul si se pare ca atunci cand Saul era la razboi, duhul cel rau il lasa sa se bata si nu-l mai chinuia. Si uite asa David avea timp sa isi revina, sa isi incarce bateriile pentru a face fata isteriilor lui Saul.
Filistenilor le-a revenit cheful de razboi si acum si-au ales un urias care sa stea in fruntea lor. Au o strategie si o oferta de data asta. Un luptator israelit sa lupte cu uriasul lor si cine invinge va aduce biruinta poporului sau. Nici prin varful mintii nu le-a trecut filistenilor ca uriasul lor, bun luptator, inarmat conform vremii pana in dinti ar putea fi invins. Numai ca uriasul asta era atat de plin de el, de puterea ce o avea, de necredinta in Dumnezeul Lui Israel incat israelitilor le tremura maduva in ei.
Işai, tatal lui David, isi cheama mezinul venit in vacanta si il trimite sa isi viziteze fratii pe campul de lupta, sa ii aduca vesti. Nu pleaca cu mana goala, le duce mancare, are si ceva pentru capeteniile acestora. Citesc ca era un obicei oriental de a duce mancare soldatilor si superiorilor acestora. Deci David nu face nimic neobisnuit.
Ajunge pe campul de bataie si ... multa vreme m-am tot gandit cum de i-o fi gasit David atata de repede. Ce imi scapa mie era faptul ca Moise si Iosua le dadusera instructiuni foarte clare despre ordinea si pozitia lor in razboi si oriunde. Nu se ingramadeau aiurea in lupta sau peste tot. Banuiesc ca in cateva minute David a putut sa se orienteze si sa vada unde era semintia lui Iuda din care se tragea, unde erau pozitionati fratii lui. Ajunge la ei, ii intreaba cum sta treaba, aude de Goliat, aude si el ce debiteaza acesta despre Dumnezeul Lui Israel.
Saul facuse o promisiune pentru cel care il va ucide pe Goliat, il dadea de sotie una din fetele lui (Ce bine ca nu sunt fata lui Saul), ii dadea mari bogatii si familia acestuia nu mai platea dari.
David nu intreaba numai ce primeste cel care va reusi sa il invinga pe filistean ci intreaba: "Ce i se va face celui care-l va ucide pe acest filistean şi va ridica astfel batjocura de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oştirile Dumnezeului celui Viu?" 1 Samuel 17:26. Primeste de la toti acelasi raspuns insa fratele lui cel mai mare, Eliab il ia la rost: "De ce ai venit aici şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta." David se indreptateste si apoi il lasa in pace pe Eliab care clocotea de invidie.
Intrebarile lui David si comportamentul lui ajung la urechile lui Saul care vrea sa il vada pe acest tinerel care fara prea multe introduceri ii spune: "Nimeni să nu fie descurajat din cauza acestui filistean. Slujitorul tău va merge şi se va lupta cu el.". Cred ca Saul si-a adus aminte de curajul lui, de primele lui lupte cand intra parca nebuneste in lupta si ii da armura sa lui David. Acesta insa e numai un tinerel si armura l-ar impiedeca asa ca politicos o refuza si pleaca fara ea, in hainele lui de pastor inarmat cu toiagul si prastia.
Goliat spumega de nervi cand il zareste pe David care vine neinarmat inaintea lui si inca cu viteza. David nu il asteapta pe acesta sa ajunga la raul care le despartea taberele. Alearga la rau isi ia cinci pietre, pune una in prastie si ii striga acestuia: "
Tu vii la mine cu sabie, suliţă şi lance dar eu vin la tine în Numele Domnului Oştirilor, Dumnezeul oştirilor lui Israel, pe Care tu L-ai batjocorit.
În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea, te voi lovi şi-ţi voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor văzduhului şi fiarelor pământului hoiturile oştirii filistenilor şi întreg pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.
Şi toţi cei care sunt adunaţi aici vor şti că nu prin sabie şi prin suliţă dă Domnul izbăvire. Căci lupta este a Domnului, iar El vă va da în mâinile noastre. 
"

Nici prin varful mintii nu ii trecea lui Goliat ca o singura piatra il va dobori, ca va muri, ca capul ii va fi taiat de propria sabie. Cu cateva minute mai inainte vocea lui Goliat rasuna in vaile unde erau stationati iar ecoul facea si mai infioratoare blasfemia ce o rostea bagand in toti sperietii pe evreii adunati la razboi. Acum capul sau ridicat deasupra capului rascat al acestui viteaz care lupta in Numele Domnului ii intareste pe evrei iar frica si groaza intra in filisteni care o rup de fuga ... insa prea tarziu. Batalia va fi una crunta, una in care filistenii sunt invinsi.
In timp ce David se indrepta spre Goliat, Saul il intreaba pe Abner, conducatorul ostirilor lui Israel cine este acest tanar plin de curaj. Mi se pare atat de stupida intrebarea asta. Saul parca e amnezic. David era angajatul lui, era muzicianul care ii canta si il linistea, era cel pe care il vedea mereu in casa lui. Apoi, cu cateva minute mai inainte fusese in fata lui, banuiesc ca nu s-a dus fara sa se prezinte ... ce rost are intrebarea asta?
Abner afla cine este acest tanar ii spune lui Saul afla cine este David, care ii este numele. De aici incolo nu ii va mai uita niciodata numele, chipul.
Zilnic ma confrunt cu probleme mari cat Goliat, uneori dau de oameni gen Goliat care Il batjocoresc pe Dumnezeul in care eu ma incred. Cum reactionez? La fel ca evreii adunati la razboi cu filistenii? Adica dau bir cu fugitii din fata lor? Ii las sa ma calce in picioare, sa isi bata joc de Dumnezeul meu? Cred ca Dumnezeul meu e viu, e Cel ce da viata, e cel ce lupta pentru copii Sai? Cred ca El nu da izbavirea prin sulita sau sabie sau cine stie arme moderne? Cred ca El va lupta pentru mine? Il las? Goliat al meu are forme diverse: teama, complexe de inferioritate de o infinitate de feluri, vicii, criza, neiertare, ranchiuna, ura, manie ... 
Azi, mi-am reamintit cine lupta pentru mine, cine nu-si lasa copiii de izbeliste, cine e Dumnezeul in care eu ma incred si cine imi nimiceste uriasii. Mi-am reamintit ca Christos a platit un pret pentru mine ca eu sa fiu infiata.
Cel ce lupta pentru mine e Tata!

4 comentarii:

Oty spunea...

Si a stiut tot Pamantul ca Israel are un Dumnezeu!

Cella spunea...

Si stim si noi!
Iar cei de langa mine trebuie sa stie ca Cella are un Dumnezeu!

Anonim spunea...

Daca te increzi cu adevarat in Domnul - asa cum spui - inseamna ca uriasii cu care lupti sunt de fapt niste...pitici!!!!!!!!!!!!!!!

Cella spunea...

Anonim,
ma incred in El asa cum spun insa sunt inca pe pamant, inca om...