"Azi cerul plange!"

Am ales sa fiu parte astazi la un eveniment istoric sau mai bine zis, la comemorarea unor evenimente nu prea fericite din istoria noastra. Comemorarea a 70 de ani de la Pogrom. De vineri dupa amiaza, adica din ziua cand au inceput manifestarile in Piatra Neamt si Iasi, s-a starnit furtuna, e frig, bate vantul si ploua.
Dimineata cand am vazut ca ploua mocaneste, e frig si bate un vant ce parca iti intra in oase m-am gandit ca azi si cerul plange. La Sinagoga mare s-a oprit ploaia la incheierea festivitatii de dezvelire a unei placi comemorative. Au participat oficialitatile Iasului alaturi de evreii din Iasi, Romania, Israel sau din lumea asta mare si, langa ei, crestinii au vrut sa fie parte la acest eveniment. Urmatoarea oprire a fost la Chestura, in spatele Starii Civile. Cinci dintre supravietuitorii trenurilor mortii au fost astazi prezenti, au povestit despre ce s-a intamplat atunci, despre ce au simtit pe propria piele. Cel mai mult m-a impresionat, trebuie sa recunosc ca e preferatul meu, domnul Leizer Finchelstein.
Eram la gara mare, langa scarile din fata garii la intrare si domnul Finchelstein era pe scari povestindu-ne cum  au ajuns ei la gara, cu nevoile facute pe ei, flamanzi, insetati, nedormiti, constienti ca oricand putea fi ultima secunda a vietii lor. In 1941, nu erau masini ca si taxi-uri ci trasuri trase de cai. "Statia" de taxi era chiar acolo unde ne aflam noi. Atunci, acolo era un fel de sant unde se arunca balega cailor care era amestecata cu urina si pentru ca plouase cu vreo doua zile in urma era o amestecatura de ... detoate. Au fost fortati sa se aseze cu fata in jos in acest amestec si apoi numarati. Cand iti auzeai numarul primeai si o impunsatura in spate a patului de baioneta ... "ca sa iti amintesti ca ai fost numarat".
De la gara s-a plecat spre cimitir. Cerul parea mai deschis, mai fara nori. S-au terminat discursurile si s-a anuntat ca urmeaza momentul depunerii coroanelor pe acordurile date de garda de onoare. Insa a inceput sa ploua ...ploaia mocaneasca a disparut lasand loc unei ploi rapide de vara care a durat ....
In cimitir sunt doua morminte comune lungi si construite  in memoria celor decedati atunci la Pogrom. Sunt construite cumva in trepte (trei parca). Eram langa unul din ele pe scarile construite de-a lungul lor incercand sa traiesc la maxim momentul acesta comemorativ. M-am uitat la la cer, era inchis, ploua ... ploua tare. Fanfara isi continua treaba, soldatii purtau coroanele, oficialitatile mergeau sa prezinte omagiul celor decedati ... Mi-am coborat privirea pe morminte, apa le spala din belsug ... Pe scarile de langa ele unde eram si eu a inceput sa curga apa cautandu-si un loc nepietros.
Comunitatea crestina din Iasi a avut zile de post si rugaciune pentru aceasta zi. Au decis sa isi asume responsabilitatea trecutului, sa isi ceara iertare pentru evenimentele la care au fost parte bunicii, parintii, rudele noastre; parte activa sau inactiva ... oricum ar fi, au fost parte.
M-am uitat din nou la cer, ploua tare si cerul parea ca se inchide cu nori gri inchis. Jos, pe trepte, apa curgea repede. Intr-o alta zi de 28 iunie, acum 70 de ani pe strazile Iasului curgea sange .... si nu putin. Astazi, o alta zi de 28 iunie curgea apa din blesug. Am ridicat ochii spre cer si m-am intrebat: "Doamne, oare toata apa asta de astazi va sterge sangele curs atunci? Rugaciunile noastre au fost ascultate, asta e sigur ca o vedem acum sau nu.
Ca vreau sa recunosc sau nu, duc istoria familiilor din care provin mai departe, mostenesc obiceiuri bune si rele, boli, ticuri, trasaturi. Nu sunt rupta de ei, de inaintasii mei, de greselile lor. Nu suna bine, comod insa traim urmarile alegerilor parintilor, bunicilor sau inaintasilor nostri. O sa mi se spuna ca nu e crestineasca ideea mea insa in Exod 20 acolo unde sunt scrise cele 10 porunci scrie asa: "

Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ.

Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie a celor ce Mă urăsc

şi Îmi arăt îndurarea până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele. 

"  Am decis ca pentru mine, istoria mea si a familiei mele sa cer ca Dumnezeu sa aduca iertare, indurare, vindecare. Am decis sa Il iubesc pe Dumnezeu si sa implinesc poruncile Lui si sa fac parte din cei care vor fi binecuvantati si vor trasmite viitoarei generatii binecuvantare.