unsul Domnului

David era in Tiklag. Isi recuperase de la amaleciti nevestele, copiii, averile si, de trei zile se odihneau. Numai ca odihna si linistea le este intrerupta cand este anuntat un tanar din oastea lui Saul ca vrea sa ii vorbeasca lui David. Este intrebat de unde vine si ce s-a intamplat. Acesta anunta ca Israel este invins in batalia cu filistenii, oamenii fug de pe campul de lupta, Saul si Ioanatan au murit.
David primeste vestea ca pe o lovitura puternica si naucit intreaba: "de unde stii ca Saul si fiul sau Ionatan au murit?" (2 Samuel 1:4). Tanarul acesta ii raspunde ca l-a gasit pe Saul atarnat in sulita, nu murise si ii cere sa il omoare ... iar tanarul ii indeplineste dorinta.
Cred ca dupa ce termina de povestit tanarul ce a facut, David ramane ca la dentist. Numai ca imediat ramane si tanarul cu gura cascata pentru ca il vede pe David cum isi rupe hainele, la fel si sutele de barbati ce parca-s iesiti de la sala de forta si se apuca de plans, de bocit si nu asa o proba de vreo cateva secunde ci fac asta pana seara. Au postit si au bocit pe Saul si pe Ionatan, poporul Domnului si casa lui Israel.
Dupa atatea ore in care David a bocit, a plans si tot framatat vestea asta ... are cateva neclaritati pe care vrea sa si le lamureasca. Asa ca il cheama pe tanarul nostru care era multumit ca isi facuse treaba, ajutase un muribund ascultandu-i ultima dorinta, apoi adusese vestea lui David ca nici fiul celui care il tot fugarea nu mai este si banuiesc ca spera si el la vreo pozitie in imparatie cand David va fi imparat. Doar nu degeaba ii adusese coroana si bratara. Nici prin varful mintii nu ii trecea ca iar va fi intrebat, ca i se vor mai cere amanunte ... se vedea deja recompensat. Insa David il intreaba: de unde esti? Raspunsul cade ca o bomba atat pentru David cat si pentru cine era cu el. Tanarul mesager era un amalecit. David si barbatii din cetate tocmai se intorsesera de la o lupta cu amalecitii. Datoria lor era sa ii nimiceasca, asa le poruncise Dumnezeu. Si, iata ca acest tanar, amalecit, vine si spune ca el l-a omorat pe Saul. A ridicat mana si a ucis pe unsul Domnului. David cere unui barbat din tabara lui sa se apropie si sa il omoare spunand: "Sangele tau sa cada asupra capului tau, caci gura ra a marturisit impotriva ta cand ai zis: " 2 Samuel 1:16.
Numai ca acum raman eu ca la dentist. David scrie o cantare de jale pentru moartea lui Saul si a lui Ionatan. Niciodata in cantecul sau nu vorbeste prima data de Ionatan si apoi asa in treacat de Saul. Nu, nici vorba. Il ridica pe Saul in slavi, il lauda de ma intreb daca nu l-a pocnit amnezia pe David acum. Dupa atatia ani de haituiala, dupa tot ce i-a facut Saul, David se apuca sa il laude? Sa spuna ca frumusetea Israelului zace ucisa? Sa nu se duca vestea ca a murit Saul ca sa nu se bucure filistenii si sa nu le tresalte inima de bucurie celor netaiati imprejur. Arunca parca un soi de blestem peste muntii din Ghilboa cand spune sa nu mai cada ploaia, roua si pamantul sa nu mai rodeasca pentru ca pe ei au murit cei doi viteji ai lui Israel.
Desi Saul si Ionatan nu au fost de acord in ce il priveste pe David, am citit ca Saul nu avea secrete fata de Ionatan si deduc ca Saul il iubea foarte mult pe Ionatan iar Ionatan isi iubea foarte mult tatal. Asta insa vad si din cantecul de jale compus de David. S-au iubit cat au trait si in moarte au plecat amandoi. Erau viteji, iuti, buni razboinici .... buni e un cuvant ce nu cuprinde toate sensurile si calitatile acestor doi viteji.
Eleganta si bunul gust au fost introduse sau impuse de Saul si Ionatan, isi voiau oamenii imbracati frumos, elegant, cu fast ... nu oricum.
Despre Ionatan spune putin. Insa atat de multa suferinta e comprimata in cateva cuvinte ... Citisem ca inima lui Ionatan s-a lipit de de a lui David si nu ni se spune atunci ca asta ar fi fost si invers. Pe unii i-a dus mintea bolnava sa isi bata joc de dragostea asta a lor .... insa cred ca ei nu au avut si nu au prieteni de care sa se lipeasca si sa ii iubeasca ca pe ei insisi. David avea neveste, deci stia ce inseamna dragostea femeilor insa relatia cu Ionatan, profunzimea prieteniei lor intrece pasiunea si implicarea emotionala ce o avea cu sotiile lui.
Oricum ... eu nu ma vad in stare sa fac ce a facut David. Nici nu ma compar nu cu el. Dupa atata haituiala, as fi jubilat dupa ce mi s-ar fi adus vestea ca Saul a murit. In nici un caz nu imi rupeam hainele si sa ma apuc de plans si bocit. Si mai mult de atat, sa fac o cantare de jale si sa poruncesc poporului sa o invete ca sa o cante.
Mi-am propus sa deschid bine ochii, nu numai cei fizici ci si ai inimii ca sa invat de la David. Vad la el ca unsul Domnului nu trebuia tratat oricum. Si cine ar fi unsul Domnului in zilele noastre atat de moderne? Fiecare om ce si-a pus increderea in Dumnezeu, in Christos. Fiecare om ce este asezat de Dumnezeu langa mine sa imi fie un soi de Saul. Dar, ma vad comentand, criticand mai ceva ca si criticii literari sau de arta, acuzand, dorindu-le raul si mi-i extrem de greu sa cer Domnului sa ii binecuvante cum ma binecuvanta pe mine. Daca mi-au gresit, mi-i greu sa il/o vad in continuare ca si uns al Domnului, mai presus decat mine ... mi-i greu sa cred ca Domnul vrea sa ma invete ceva din lectia ce o primesc ...
Charlesc R. Swindoll a scris o carte despre David intitulata: "David - Omul pasiunii si al destinului". Din cartea asta am reusit sa il inteleg pe David mai mult, sa vad pasiunea ce il mistuie, sa vad cum  rand pe rand Dumnezeu parca ii taie toate franghiile de care se tinea David ancorat si cum il aduce cat mai aproape de El. Si cand ajunge langa Dumnezeu nu vrea sa mai plece, nimic nu se compara cu frumusetea relatiei si partasiei cu Dumnezeu. Chiar daca era fugarit de Saul prin pesteri, peste munti si viata i se tinea atarnata ca de un fir de  ata de paianjen, David isi gaseste refugiul, stanca, scaparea la Dumnezeu. Acolo invata unde se duc bataliile. Acolo afla cine duce batalia. Acolo afla unde isi gaseste alinarea, mangaierea, iertarea, vindecarea.
Daca Christos nu mi-ar fi schimbat viata, daca Tata nu ar fi pus Duhul Sau in mine ... Saul ar fi fost pitic pe langa mine ... insa desi nu-s David sunt dispusa sa ma las schimbata, provocata sa las rautatea si sa ma imbrac tot mai mult cu Christos, sa ma aseman cu El ....

http://www.flickr.com/photos/15366283@N07/5427558285/sizes/l/in/photostream/