marți, 7 iunie 2011

uriasi in marime naturala

Am terminat de citit 1 Samuel insa nu si de studiat. Citind firul narativ pot vedea intamplari, fapte insa putina descriere a sentimentelor celor implicati. Il vad pe Saul stapanit din ce in ce mai mult de duhul cel rau si nu numai atat, ci si cum acest duh actioneaza distructiv asupra lui facand din vulnerabilitatile lui adevarate arme, provocandu-l la ucidere, la planuri minutios organizate ce au ca scop uciderea lui David.
Cand Ionatan vine plin de respect si ii vorbeste despre David pare ca actiunea e plina de succes insa a doua oara lui Saul ii urca adrenalina la creier si mai ca explodeaza. Jigneste pe Ionatan, pe mama acestuia, mai, mai ca i-ar lua capul fiului sau.
Diabolic parca il urmareste pe David. Il uraste ca Michal, fata lui il iubeste pe David. Se bucura de dragostea asta dintre cei doi doar pentru ca aceasta il aduce pe David aproape de el ca sa il omoare. Numai ca Michal stie cata nebunie zace in taica-su si e invatata sa il fenteze. Isi ajuta sotul sa fuga pe fereastra. Cand vin slujitorii lui Saul sa il caute pe David, Michal ii minte spunandu-le ca e bolnav. Le arata patul unde trebuia sa fie David, acestia vad forma unui om si pleaca sa ii spuna lui Saul ce gasisera. Numai ca forma de om era data de un idol ce avea pus deasupra o blana de capra paroasa.
Idolii trebuiau sa dispara din tara insa vad ca in casa lui Saul, a imparatului, una din fetele lui are un idol, un terafim. Atata vreme cat el nu era un om religios ci facea slalom intre idoli, zei si Dumnezeu, nu am cum sa ma astept ca ai lui sa fie altfel. Despre primii terafimi citesc in Geneza cand Rahela ii fura pe cei ai tatalui ei, deci idolatria ... parca e o boala genetica.
David se ascunde la Samuel insa toate serviciile secrete de pe acea vreme sunt la lucru si i se raporteaza lui Saul. Acesta nu are incredere in evrei ca o sa il omoare pe David si are angajati mercenari care sunt amestecati printre evrei. Mercenarii isi fac treaba, nu ii intereseaza religia, nici oamenii ... scopul lor era sa omoare oameni si pentru asta sa fie platiti.
Regele Saul ii trimite la Samuel si acestia se apuca sa profeteasca. Se intoarce o solie sa ii spuna regelui care infuriat la culme mai trimite un echipaj. O alta solie se intoarce sa ii comunice ca si acestia profetesc. Saul nu mai sta pe ganduri, isi face bagajul si pleaca la Rama, la Samuel. Insa cand ajunge acolo, Duhul Domnului vine peste el si incepe sa profeteasca. Isi scoate hainele imparatesti si se prosterne inaintea lui Dumnezeu langa Samuel si o zi si o noapte profeteste. Oare ce spunea acolo? Oare nimic din ce spune nu ii ajunge la inima, la minte? Oare atunci cand Il glorifica pe Dumnezeu nu face nici o conexiune intre ceea ce face acum si cu ce planuri a venit? Oare profetind mintea ii era tot la planul lui diabolic?
David scapa si pana la finalul cartii 1 Samuel pot urmari o fuga neintrerupta de Saul. Scopul vietii lui Saul era sa il ucida pe David. Atata parca ii mai ramasese.
Citind Psalmii pot sa vad si ce simte David in toata aceasta haituiala cand isi analizeaza vorbele, faptele si nu se gaseste vinovat inaintea oamenilor, inaintea lui Dumnezeu. Nu intelege ce se intampla, nu are cum sa vada imaginea de ansamblu. Insa nu cere moartea lor si asta ma impresioneaza teribil. In Psalmul 59 vad ca Il roaga pe Dumnezeu sa ii zguduie pe dusmanii lui, sa ii trezeasca insa sa nu ii omoare. In tot acest timp isi gaseste taria in Dumnezeu. El e intaritura lui. Dumnezeu e indurator cu el. El e Cel care ii descopera spionii si pe cei pusi sa raporteze prezenta sau faptele lui David.
Ieri, cineva comenta, ca daca cred in Dumnezeu asa cum spun, atunci uriasii mei de fapt sunt niste pitici. Uriasii mei par sa ma darame insa despre asta vorbesc cu Tata si ii spun ca mi-i teama, frica, ca nu inteleg de ce e asa ... uneori imi doresc explicatii, insa de cele mai multe ori pun intrebari ca sa imi racoresc sufletul, ca sa imi impart povara, sa o dau si sa ii cer protectie, putere.
Imi place de David si am invatat extrem de multe de la el. Am invatat sa pun intrebari, sa astept raspunsuri, sa spun ca mi-i teama, uneori ajung sa fiu terifiata, sa spun ca sunt manioasa, furioasa, sa recunosc ca is praf si pulberi. Despre toate acestea sa vorbesc cu Domnul, sa i le spun deschis. Oricum le stie insa Ii place sa le auda de la mine, sa stea de vorba cu mine.
Nu sunt David. Sunt femeie iar el era ... barbat. Nu am un Saul care sa imi faca viata ca a lui David, care sa ma vrea in mormant, sa dispar din istoria lui si a poporului. Insa la o scara infima fata de David am si eu problemele si durerile mele care mi se par ca niste munti sau ca niste uriasi. Am nevoie ca Tata sa imi vindece ochii si sa ii vad la marimea lor naturala, am nevoie de Tata sa lupt cu ei, sa fug de ei. Insa toate astea sunt lasate de El, au aprobarea Lui ca sa ma ajute sa ma aproprii de El, sa vorbesc cu El, sa am incredere, sa Il caut.

4 comentarii:

uhooi spunea...

Very nice this blog!!
visit our blog at http://uhooi.blogspot.com/

Cella spunea...

Thank you very much!

elena marin-alexe spunea...

Imaginea este atat de sugestiva, vorbeste mult, tacand, despre framantarile sufletului care, are trebuinta de TATA.
Pace si bucurie draga mea!

Cella spunea...

Elenaaaaaa,
daca nu as sti ca El e la carma vietii mele si nu as crede asta demult as fi fost praf si pulberi.
Multumesc de urare.
O zi fara griji sa ai!