Am aflat de prietenia dintre Ionatan si David inca de mica si ... i-am invidiat. Cum e sa fii prietenul fiului regelui. Mama mia! Sa intri in casa regelui, sa stai in casa lui, sa vezi tot ce nu vede toata lumea, sa gusti din delicatesurile ce se pregatesc pentru rege. Ei mai vezi si destrabalarea din casa lui insa ... in general vedeam partea buna a acestei prietenii.
Ce anume l-a atras pe Ionatan la David? Parul roscat si chipul frumos? Faptul ca era chipes? Ca era un bun luptator? Comandant de osti era si Ionatan, deci ma indoiesc ca aceasta calitate ar fi fost pricina acestei prietenii. Cred ca Ionatan a vazut credinta in Dumnezeu a lui David. Credinta de care auzise, posibil sa o fi vazut putin la taica-su, o vazuse insa la Samuel. Credinta care insufleteste oamenii sa faca lucruri marete in Numele Dumenzeului Cel viu.
Ionatan nu l-a vazut pe David prima data pe campul de bataie dupa ce se arata inaintea lui Saul cu capul lui Goliat in mana. Il stia de acasa. din palat, din sala tronului cand ii canta tatalui sau care era stapanit de un duh rau si numai frumos nu reactiona cand acesta il chinua.
In casa lui David religia nu insemna un slalom intre zei si Dumnezeu, nu insemna ritual fara forma si sens, insemna relatie cu Dumnezeu, viata traita conform legii. Pentru David, Dumnezeu era o realitate si pot sa vad ca atunci cand David Il intreaba, Dumnezeu ii raspunde. Ii raspunde personal. Nu e ca la Saul care trebuia sa cheme pe Samuel, sau folosea Urim si Tumim ca sa afle voia Domnului. Si pana la urma sa actioneze dupa cum il ducea capul.
In cartea Looking on the Heart (Uitandu-ma in inima) scrisa de Dale Ralph Davis se face referire la niste documente akadiene gasite in Ugarit (acum e Ras Shamra, in nordul Siriei) ca la divortul unui rege, fiul trebuia sa aleaga cu cine ramane. Daca ramanea cu mama, trebuia sa renunte la tron. Simbolic facea acest lucru lasandu-si hainele de print langa tron.
Ionatan isi scoate haina si armele si i le da lui David. Pana nu am citit explicatia de mai sus nu am inteles de ce a facut Ionatan asta. Am gandit ca nu arata David prea bine, ca era cam zdremturos dupa batalie, ca voia sa ii acopere hainele lui sarace si sa il ridice pe aceeasi treapta ca si el. Hainele lui David nu erau in nici un caz ca cele ale lui Ionatan, asta e clar. Ma gandesc la haina lui Iosif, care a devenit o haina de poveste ... era haina celui ce conducea, imparatea, ce era pus deasupra altora. Hainele astea erau facute din cea mai buna calitate, de cei mai buni maestri croitori, tesatori ... design-eri.
Credinciosia lui David care a insufletit poporul in batalie, modul cum se raporta David la Dumnezeu, cum isi traia viata de credinta l-a sensibilizat atat de mult pe Ionatan incat ni se spune ca l-a iubit pe David mai mult decat pe sine insusi.
Ce calitati au prietenii mei? Vad in ei credinciosie, respect, raportare la Dumnezeu si la oameni asa cum vrea Dumnezeu? Isi traiesc credinta sau fac slalom intre zei, dumnezei si Dumnezeu? Sau e numai o credinta de parada si traiesc de fapt o grosolana sharada? Pot sa am incredere in ei? Pot sa ma bazez pe increderea lor? Ma respecta? Numai cu numele, numai de fatada? Le sunt prietena la nevoie si atat, dupa asta cu mine la pastrat pentru data viitoare? Le pasa de mine?
Dar eu? Ce calitati am? Dincolo de defecte, idei crete, gura mare si taioasa si-o mandrie nediluata mostenita de la toate clanurile ce calitati imi hranesc?
Relatiile care le am ma omoara, ma duc la rebeliune, prostii sau ma ajuta sa imi deschid aripile, sa cresc, sa ies din carapace si sa imi iau zborul? Daca ma tin tintuita si chinuita cred ca e timpul sa iau atitudine, sa tai legaturile ce ma tin captiva. Imi doresc sa fiu ca Ionatan insa si ca David care are il trateaza cu incredere, respect, dragoste, credinciosie rasplatindu-i prietenia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu