joi, 4 august 2011

M-ai regasit!

Am aflat eu din surse foarte sigure ca ii place melodia asta cuiva caruia ii e frica de surprize. Sper insa ca asta e o surpriza frumoasa pentru Livius Puraci.
V-am zis eu ca nu aduce ziua ce-aduce ceasul.

9 comentarii:

Livius spunea...

MULTUMESC! Cella, E-adevarat imi place mult cantarea aceasta, dar daca "juncana" cu care ai arat nu ti-a desgolit si istoria acestei placeri, nu-i de ajuns. Mie imi place sa cant. Nu cant bine, dar cant tare. Fiecare cantare are pentru mine farmecul creeat de un anumit "eveniment", fie el petrecut cu 50, 40, 30, 20, 10, 2 ani in urma.Cu putin inainte (2 luni)ca aceasta cantare sa-mi umple sufletul, o alta cantata de un grup folcloric intr-o biserica langa Campia Turzii, mi-a rascolit inima si mi-a vorbit ca o prorocie. Este vorba de "O ce har sa sti ca Domnul te iubeste", au postat-o pe You tube fratii din Zalau, am mai auzit-o cantata de altii de mai multe ori, dar asa ca prima data nu am auzit-o la nimeni. Daca vrei iti scriu despre "M'ai regasit", dar va fi o poveste mai lunga, ca nu am de unde sa tai. Inca odata, iti multumesc, si vrea sa-ti spun ca am reascultat-o cu lacrimi in ochi, caci m-a transportat inapoi la momentul "regasirii". Fii binacuvantata de Domnul!

cella spunea...

Ma bucur ca v-a placut!
George insa nu mi-a spus povestea cu acest cantec si oricat de lunga ar fi povestea sa stiti ca o sa o citesc. Si stiti de ce? Pentru ca imi plac povestile ...
Deci ... astept povestea;)

Anonim spunea...

Am scris, dar am dat un click gresit si am trimis-o in uitare. Osa incerc din nou.

cella spunea...

Astept, astept ...

Livius spunea...

Am sa incerc sa o fac cat pot de scurta, dar de la inceput vreau sa precizez ca "maruntisurile" creeaza acel farmec, mireasma, care imi infioara sufletul. Deci la inceputul anului 2009, o sora, prietena, care statea la noi pentru ceva vreme, intr-o dimineata vine si imi spune: frate liviu, Domnul mi-a aratat o vedenie. Erai tu in mijlocul unui foc, te ardea tare, dar ce ere interesant ca nu ai cazut, ai ramas in picioare. Nu mi-a placut, dar nu aveam ce comenta. Peste doua zile vine din nou, incepusem sa-i prepar o cafea, si-mi zice foarte tulburata: frate liviu, Domnul mi-a descoperit ca te va pune intr-o menghina si te va strange tare. HUH, zic, ti-ai pierdut cafeaua. Voiam sa par calm, dar m-a atins puternic la suflet. Trec vreo cateva luni, iar in iunie plec in Romania si apoi Ucraina impreuna cu doi prieteni, amandoi pastori, Dorin Druhora si Iuliu Bucur. Am avut deosebita placere sa asistam la botezul cumnatului meu Stefi. Fiind in Caransebes, o nepoata care este medic, imi recomanda un RMN, pentru dureri de spate cauzate te o deplasare a unor discuri. Imi aduce rezultatul si plangand imi spune: Tesu ai o problema foarte serioasa. Filmul si comentariul doctorului pe film, te trimit de urgenta sa vezi un urolog. Ai multiple tumori in vezica. Zic bine, iau filmele le pun in portbagajul masinii, alte cele peste ele si plecam in Ucraina pentru o evanghelizare si un botez, acolo. Pana ne-am intors mi s-a aranjat o intalnire cu un profesor din Bucuresti, zice-se mare specialist urolog. Cand vede filmul zice sec: trebuie sa o scoatem afara, dar foarte repede. Intreb, ce sa scoatem, zice , vezica si toata partea afectata, pentru ca tu ai un cancer avansat. Ii zic, stai, ca maine trebuie sa plec in USA, si nu-i timp, la care el, treaba ta, dar mult nu mai ai. Eram impreuna cu un alt prieten din Bucuresti, pastor la Snagov. Zic, mai Nicule tu ai auzit ce a zis asta. Saracu, mutise. In ziua urmatoare nu plec in USA, ci la Cluj, pentru o a doua opinie. Acolo erau pritenii mei, Dorin si Iuliu. Mi se aranjeaza o intalnire cu un profesor care avea cabinet privat, iar unul dintre doctorii colaboratori, era frate de-al nostru.Ma intalnesc cu ei si mi se fac toate analizele pentru a determina natura tumorilor, inclusiv am fost planificat pentru o biopsie, care in acest caz putea ajunge la o operatie dificila, daca cumva se perforeaza peretele subtire si dupa spusa lor, putred din cauza tumorii. Intrerup si voi continua.

Livius spunea...

Eram suparat, contrariat, razvratit, nedumerit, ziceam, cum Doamne, sa mi se intample mie asa ceva? Cu ce am gresit, de ce aceasta pedeapsa, ce vor zice prietenii cand vor auzi, dar cei ce nu ma plac, dar preasfintii judecatori, oh Doamne, m-ai adus in pragul rusinii si disperarii. Cancer, perspectiva unei plecari rapide, judecata fratilor, etc, erau lucruri care mi-au umplut fiinta. Impreuna cu Iuliu am trecut intr-o dupamasa sa vizitam o cunostinta mai veche, o sora prorocita, dealtfel foarte inaintata in varsta, intr-un sat langa Cluj. Ne bucuram ca ne vedem, povestim, ne rugam impreuna, timp in care Domnul ii trimite un cuvant profetic la sora, care striga: PACE TIE CALATORULE, wow, ce expresie faina, DE CE TE-AI TULBURAT DE ZVONURILE CARE AU VENIT? NU-TI FIE FRICA... si alte cuvinte de incurajare, dar eu stiam de bomba cu efect intarziat ce o purtam in abdomen. I-am rugat insistent pe prietenii mei sa nu spuna nimanui de situatia creeata, pana nu voi sti mai bine. Cei de acasa nu stiau nimic. Peste vreo trei zile, merg cu Iuliu in localitatea Luncani, langa Campia Turzii, la o noapte de veghe. Tin sa iti spun ca imi plac aceste intalniri cu sfintii, le caut si particip foarte des la partasie cu Oamenii Domnului. Gasim o adunare arhiaglomerata, peste 400 intr-o incapere ce putea adaposti vreo 250, fratii se rugau in picioare din pricina aglomeratiei. Rugaciunea s-a terminat dupa mai bine de o ora. mi se ofera un loc mai in spate, fratii canta cu totii, apoi un grup canta cantarea de care ti-am mai scris "O ce har sa sti ca Isus te iubeste" M-a rascolit adinc, am luat-o ca o prorocie. Se mai face o rugaciune, mai lunga decat prima, iar la a treia rugaciune, un barbat ce era cu vreo cateva randuri inaintea mea, pe care din cauza multimii nu l-am identificat, rosteste un cuvant profetic foarte puternic, ce l-am simtit ca vine in directia mea inca de la inceput. Isi incepe prorocia cu: ITI VORBESC TIE CALATORULE... mi se repeta aceleasi cuvinte pe care le auzisem cu cateva zile in urma.
M-am topit in picioare. Cred ca daca nu era aglomeratie ma prabuseam. Mi se spune; DE CE TE TEMI, OARE NU POT VINDECA SI PASTORUL, CA SI OAIA PENTRU CARE TE ROGI?. Primind atata har si atentie, pun o pretentie inaintea Domnului. Acesta este un amanunt foarte important. Zic Doamne, la sfarsitul serviciului, trimite prorocul la mine sa stau de vorba cu el. Nu s-a intamplat. M-am suparat ca Neemia, prietenul meu din Biblie. Ultima rugaciune, mult dupa miezul noptii, era rezervata pentru bolnavi, cand se facea si ungerea cu untdelemn pentru cei ce o solicitau, confom Iacov, cap 5. M-am dus si eu in fata, s-au rugat fratii pastori pentru mine, mi-au facut ungerea si apoi am plecat la ale noastre.
Intorc pagina...

Livius spunea...

Am sa introduc inca un amanunt , la care voi mai reveni. Langa Amvon, era fratele Iacob Sumandea, 95 de ani, pastor de peste 70 de ani, care din cauza ca era orb, nu a coborat in multime, ci a facut ungerea pe batiste si servetele, acolo la amvon, eu considerandu-l ca parte din pastorii prezenti si in slujba.
Aceste lucruri s-au intampla vineri seara. Luni am avut biopsia, si toate pareau bune. A doua zi merg acasa la socrii lui Iuliu, si dupamasa apare la ei acel frate batran Iacov. Le zice: M-a trimis Domnul la voi, aveti nevoie de mine? Batranul casei crede ca de fapt eu sunt cel in nevoie si vine in camera mea si ma intreaba daca vreau ca fratele Iacov sa se roage pentru mine, si ce-o mai fi. Eram forte slabit, nemultumit de situatia si nesiguranta in care eram, i-am spus nu. I-am zis, eu am fost intr-o adunare unde a fost acest om al Domnului, el s-a rugat pentru cei bolnavi, eu nu mai vreau altceva special. Eram in foc, ma ardea, dar inca mai eram in picioare. In ziua urmatoare m-am simtit mai bine, si m-am mutat la fratele Dorin acasa. Eram singur, si credeam eu ca e mai bine sa nu vad atatea priviri compatimitoare, vorbe de parere de rau, iar altele de incurajare in fata necunoscutului. Intre timp afla nevasta mea si copiii de situatia mea, ma suna, ma cearta ca nu le-am spus, ma supar, si nu mai stiu. Seara imi dau seama ca ceva nu e bine. Sun pe nevasta mea, ii spun despre situatie (mi se pornise o hemoragie interna, care m-a slabit foarte mult si imi crea dureri groaznice) Il sun pe doctor, ma directioneaza spre o urgenta, vreau sa i-au un taxi, dar nu ajung afara la strada. Ajung cumva inapoi la telefon, sun pe Iuliu, si cu ajutorul lui ajung la un spital la urgenta. Intrasem in menghina de care mi-a vorbit Domnul, dar inca nu realizam acel lucru. Wow, om sanatos, alergam in misiune, nici prin minte nu mi-a trecut ca acele era timpul pe care Stapanul l-a ales, sa ma cerceteze in mod special

Livius spunea...

Doua nopti si doua zile au trebuit sa opreasca acea hemoragie. Doctorul imi pregatea intelectul pentru o operatie mult mai extinsa. Prietenul meu drag Iuliu o sperie pe nevasta mea, de era sa piara ea inaintea mea. Copiii ii cumpara bilet, si in cateva ore era in avion spre Romania.
Acolo pe patul spitalului mi s-a derulat toata viata, in cele mai mici amanunte, cu bune si rele, cu impliniri si esecuri, ce a trebuit sa fac si ce nu, pareri de bine, si de rau, eram in menghina lui Dumnezeu si ma strangea foarte tare. Imi trebuia o marturisire (am gasit multe care erau un nisip gros, ca o zgura ce trebuiau curatate), aveam promisiuni inaintea Domnului pe care din diferite motive nu le-am implinit, trebuiau luate in considerare, am gasit ca aveam datorii (spirituale) pe care trebuia sa le platesc, pe masura ce le treceam in revista, pacea imi ocupa locul ramas gol. I-am cerut doctorului sa-mi dea drumul afara (voiam sa o astept pe nevasta mea la aeroport) pentru ca socul sa-i fie mai mic. Dupa menghina, ce mai trebuia oare. Cand am ajuns la familia prietenului meu, socrul lui ma si paraste: A fost fratele Iacob aici, dar fratele Liviu nu a vrut sa stea de vorba cu el. Iubita mea sotie ma rusineaza la greu in fata lor, dar ce mai conta acum. Nu ma mai puteam supara de nimic.
Peste cateva zile urma sa plecam, dar nevasta imi cerea sa il vizitam pe acel frate in varsta. De dragul ei, dar si de gura ei, am hotarat sa-l vedem in ultima dimineata petrecuta in Cluj. Cand am ajuns in holul casei, fiica dansului il cheama iar cand dam "nas" cu el, se uita inspre mine, desi nu ma vedea si rosteste cuvintele: TI-A VORBIT DUMNEZEU LA LUNCANI, DE CE NU CREZI, DE CE TI-E FRICA.? Mi s-au muiat picioarele, dar totusi zic : A mea a fost acea descoperire"

Livius spunea...

Zice batranul, pai cum mai, tu nu ai simtit-o? Dumnezeu vroia sa ma puna jos, ca prea eram mandru. Eram de fapt un pierdut in CASA. Domnul voia sa ma scoata la loc larg, pentru ca eram prizonierul EU-lui meu. Ma credaem drept, curat, aproape sfant, lucrator de nadejde, intelept si mai stiu eu cate.
De aceea mi l-a scos in fata pe acest om, fara prejudecati, orb fizic, dar cu o privire spirituala exceptionala. Imi zice; tu trebuie sa faci o marturisire. Ii spun ca da, mi-am stabilit deja persoana, si cum ajung acasa primul lucru va fi acesta. Ma intreaba, de ce nu vrei aici, de ce mai amani. Ii raspund ca eu nu consider potrivit sa-i marturisesc fratelui Iacob, de 95 de ani, plec si nu-l mai vad. Eu vreau cand ma intalnesc cu fratele caruia i-am marturisit, sa-mi aduc aminte si sa stiu sa nu mai fac. Imi zice " Mai tinere, tu trebuie sa mai inveti pocainta. Ma intreaba- tu cum predici evanghelia(de-acum nu ma mai miram ca vorbeste cu mine de parca ne-am fi cunoscut dintotdeauna), dupa ce Domnul iti iarta pacatul, isi mai aduce aminte de el? zic, nu. Atunci tu de ce vrei sa fi mai intelept ca Dumnezeu? M-a infrant, m-am dus cu el intr-o camera, iar dupa o ora eram un cu totul alt om. Mi-a dat sa citesc Psalmul 30, iar cand am ajuns la cuvintele "Si Mi-ai deslegat sacul de jale, si M-ai incins cu bucurie, pentru ca inima mea sa nu stea muta, ci sa Te laude Dumnezeule", am binecuvantat pe Domnul din toata inima, stiind ca am fost pierdut, dar M-a gasit, de fapt, M-a regasit. Am inceput sa cant aceasta cantare, care de acum avea o alta frumusete pentru mine. Este cantarea bucuriei mele cu Domnul.
Am ajuns acasa, iar copiii si prietenii, si fratii, erau uimiti ca nu discutau cu un om invins, dupa spusele specialistilor (rezultate biopsiei indicau un cancer avansat), mie mi-a revenit sarcina deosebit de grea sa le intaresc credinta, crezand ca doar joc teatru (stiau ei ca eu eram prieten si cu Lot, si mai glumeam uneori), dar despre ce a urmat, poate cu alta ocazie. Si sa sti ca abia acum vine ce-i mai frumos.
Pana atunci, sa fii umpluta de pace si bucurie din Domnul.