Ieri dimineata m-a sunat mama sa imi spuna ca o verisoara de-a ei a decedat, nu are cum sa mearga ea la inmormantare si ma ruga sa merg eu. Mi-a reamintit cat de mult a tinut aceasta si sotul ei la mine, cat de mult au insemnat ei pentru mine. La inmormantare nu ti se trimite invitatie cu confirmare. Esti anuntat si te duci.
Am realizat ca traiesc ca intr-un glob de sticla, ca traiesc o viata diferita, parca rupta de realitatea cotidianului. M-am trezit ca intru intr-o biserica unde erau vreo 20-25 de oameni si am realizat cat de importanta este comunitatea = adunarea = biserica unde esti membru. Preotul a tinut slujba. La inceput ma intrebam daca eu mai stiu romaneste sau e ceva in neregula cu mine insa ... acesta si-a terminat predica si apoi a tinut sa incurajeze familia. Cuvantul de incurajare a fost unul bun.
Mi-am amintit care erau radacinile celei decedate, ale sotului ei ... familii de boieri, intelectuali, oameni de arta. Au trecut prin razboi, au stiut ce inseamna sa li se ia absolut tot, au stiut ce e foamea, saracia insa au trecut prin ele cu demnitate si cu fruntea sus. Numai ca viata isi continua cursul si de ieri ... sunt doua nume trecute pe o piatra intr-un cimitir. Tot ceea ce a ramas in urma e amintirea. Sufletul lor nu mai e aici. Cu valoare eterna e doar sufletul. Oricat ai avea, oricat ai strange, oricat te-ai da peste cap sa devii cineva ... nu iei nimic cu tine.
N-am vazut ieri sa se aseze in mormant mobila, titluri, tablouri, carti, toalete, bijuterii ... In clipa mortii acestea nu mai conteaza. Tot ceea ce conteaza e sufletul. E ceea ce a suflat Domnul in mine si ceea ce pleaca din trup cand Domnul spune: Pana aici! Si cand El spune asta, asculti! Cei ce raman in urma, pot sa iti faca o inmormantare frumoasa, sa iti faca mausoleu cu aer conditionat insa pentru sufletul tau nu mai pot face nimic. Ce ai facut, decis, ales tu, pe cand erai in viata, constient, ceea ce ai crezut, ai ales sa crezi, ai decis sa crezi ... atat ramane.
Povesteam ieri cu niste colegi de liceu si ... la un moment dat m-au rugat sa nu mai fac ochii atat de mari, sa nu mai fiu atat de socata de ceea ce imi povestesc ei. Asta e viata reala! Eu pe ce lume traiesc? Mai in gluma, mai in serios, mi-am intrebat o colega daca locul unde lucreaza si despre care ne povestea este o menajerie umana. Fara sa clipeasca mi-a zis: Da.
Sunt socata! Insa sunt si trista! Vremea in care traiesc e parca trasa la indigo / copiator cu vremea lui Isaia. Idolii de azi sunt bautura, destrabalarea, sexul, muzica, banii, masinile, distractiile, moda, religiozitate fara nici un fond, lenea, prostia mascata de fite si figuri, indoparea cu steroizi. Nu pot sa nu vad copilele ce se daruiesc, nu se vand, se daruiesc de la varste din ce in mai mici. Tineri sau mai maturi ce nu stiu ce e munca, ce sunt alea valori. Prima tentatie e sa ii judec aspru. Dar, acestia nu au crescut de unii singuri. Au iesit si intrat de si pe usa cuiva, adica au parinti ... ma rog, unii dintre ei.
La Radio Micul Samaritean, Florin Pidic Blaj, la miezul noptii, pune o intrebare: "Parinti, stiti unde sunt copiii vostri la ora asta? Faceti o rugaciune pentru ei!"
Sunt tentata sa spun: Dar nu pot schimba eu lumea asta! Da, e adevarat. Insa mi-i jena sa recunosc ca nu m-am rugat pentru oamenii de langa mine. Mi-i mai usor sa ii ironizez, sa ii barfesc, sa ii arat cu degetul, sa ii judec cand isi mai invata cate o lectie ... Eu nu pot schimba lumea! Sunt insa fiica de Rege. Am devenit fiica de Rege cand Isus Christos = Yeshua HaMaschiach a avut acceptul meu de a prelua controlul vietii mele, cand am acceptat sa imi fie Domn, Stapan si Mantuitor. El este Lumina lumii. El este Cel ce da viata si tot El e Cel ce spune: S-a terminat! Eu sunt un om, o bucata de pamant cu chip si asemanare ca a Lui Dumnezeu, am in mine duh de viata primit de la Isus Christos = Yeshua HaMaschiach insa am primit si Duf Sfant cand mi-am acceptat rolul de creatura si am predat fraiele vietii mele.
Pot lasa Lumina sa creasca in mine.
Pot fi o lumina acolo unde sunt.
Pot vorbi si scrie despre valorile Imparatiei ceresti, valori ce mi le-am insusit si dupa care traiesc!
Pot iubi pe cei ce isi traiesc viata asa cum au ales insa sa nu iubesc stilul de viata in care ei traiesc.
Pot sa ma rog pentru oamenii din tara asta, pentru o trezire spirituala a populatiei acestei natiuni.
Si ce conteaza doar un om? O sa pot schimba eu lumea? Nu. Nu imi fac iluzii desarte.
Insa Cel ce da viata, Cel venit de Sus, Cel ce este Lumina, Adevarul, Calea spre Tatal, Fiul Preaiubit poate schimba viata mea si acelor de langa mine. El poate! Duhul Sau poate convinge pe oricine, oriunde ar fi, orice statut si stare ar avea!
Treaba mea e sa fiu martor viu ce lasa Lumina sa creasca, sa se vada, sa straluceasca!
Am realizat ca traiesc ca intr-un glob de sticla, ca traiesc o viata diferita, parca rupta de realitatea cotidianului. M-am trezit ca intru intr-o biserica unde erau vreo 20-25 de oameni si am realizat cat de importanta este comunitatea = adunarea = biserica unde esti membru. Preotul a tinut slujba. La inceput ma intrebam daca eu mai stiu romaneste sau e ceva in neregula cu mine insa ... acesta si-a terminat predica si apoi a tinut sa incurajeze familia. Cuvantul de incurajare a fost unul bun.
Mi-am amintit care erau radacinile celei decedate, ale sotului ei ... familii de boieri, intelectuali, oameni de arta. Au trecut prin razboi, au stiut ce inseamna sa li se ia absolut tot, au stiut ce e foamea, saracia insa au trecut prin ele cu demnitate si cu fruntea sus. Numai ca viata isi continua cursul si de ieri ... sunt doua nume trecute pe o piatra intr-un cimitir. Tot ceea ce a ramas in urma e amintirea. Sufletul lor nu mai e aici. Cu valoare eterna e doar sufletul. Oricat ai avea, oricat ai strange, oricat te-ai da peste cap sa devii cineva ... nu iei nimic cu tine.
N-am vazut ieri sa se aseze in mormant mobila, titluri, tablouri, carti, toalete, bijuterii ... In clipa mortii acestea nu mai conteaza. Tot ceea ce conteaza e sufletul. E ceea ce a suflat Domnul in mine si ceea ce pleaca din trup cand Domnul spune: Pana aici! Si cand El spune asta, asculti! Cei ce raman in urma, pot sa iti faca o inmormantare frumoasa, sa iti faca mausoleu cu aer conditionat insa pentru sufletul tau nu mai pot face nimic. Ce ai facut, decis, ales tu, pe cand erai in viata, constient, ceea ce ai crezut, ai ales sa crezi, ai decis sa crezi ... atat ramane.
Povesteam ieri cu niste colegi de liceu si ... la un moment dat m-au rugat sa nu mai fac ochii atat de mari, sa nu mai fiu atat de socata de ceea ce imi povestesc ei. Asta e viata reala! Eu pe ce lume traiesc? Mai in gluma, mai in serios, mi-am intrebat o colega daca locul unde lucreaza si despre care ne povestea este o menajerie umana. Fara sa clipeasca mi-a zis: Da.
Sunt socata! Insa sunt si trista! Vremea in care traiesc e parca trasa la indigo / copiator cu vremea lui Isaia. Idolii de azi sunt bautura, destrabalarea, sexul, muzica, banii, masinile, distractiile, moda, religiozitate fara nici un fond, lenea, prostia mascata de fite si figuri, indoparea cu steroizi. Nu pot sa nu vad copilele ce se daruiesc, nu se vand, se daruiesc de la varste din ce in mai mici. Tineri sau mai maturi ce nu stiu ce e munca, ce sunt alea valori. Prima tentatie e sa ii judec aspru. Dar, acestia nu au crescut de unii singuri. Au iesit si intrat de si pe usa cuiva, adica au parinti ... ma rog, unii dintre ei.
La Radio Micul Samaritean, Florin Pidic Blaj, la miezul noptii, pune o intrebare: "Parinti, stiti unde sunt copiii vostri la ora asta? Faceti o rugaciune pentru ei!"
Sunt tentata sa spun: Dar nu pot schimba eu lumea asta! Da, e adevarat. Insa mi-i jena sa recunosc ca nu m-am rugat pentru oamenii de langa mine. Mi-i mai usor sa ii ironizez, sa ii barfesc, sa ii arat cu degetul, sa ii judec cand isi mai invata cate o lectie ... Eu nu pot schimba lumea! Sunt insa fiica de Rege. Am devenit fiica de Rege cand Isus Christos = Yeshua HaMaschiach a avut acceptul meu de a prelua controlul vietii mele, cand am acceptat sa imi fie Domn, Stapan si Mantuitor. El este Lumina lumii. El este Cel ce da viata si tot El e Cel ce spune: S-a terminat! Eu sunt un om, o bucata de pamant cu chip si asemanare ca a Lui Dumnezeu, am in mine duh de viata primit de la Isus Christos = Yeshua HaMaschiach insa am primit si Duf Sfant cand mi-am acceptat rolul de creatura si am predat fraiele vietii mele.
Pot lasa Lumina sa creasca in mine.
Pot fi o lumina acolo unde sunt.
Pot vorbi si scrie despre valorile Imparatiei ceresti, valori ce mi le-am insusit si dupa care traiesc!
Pot iubi pe cei ce isi traiesc viata asa cum au ales insa sa nu iubesc stilul de viata in care ei traiesc.
Pot sa ma rog pentru oamenii din tara asta, pentru o trezire spirituala a populatiei acestei natiuni.
Si ce conteaza doar un om? O sa pot schimba eu lumea? Nu. Nu imi fac iluzii desarte.
Insa Cel ce da viata, Cel venit de Sus, Cel ce este Lumina, Adevarul, Calea spre Tatal, Fiul Preaiubit poate schimba viata mea si acelor de langa mine. El poate! Duhul Sau poate convinge pe oricine, oriunde ar fi, orice statut si stare ar avea!
Treaba mea e sa fiu martor viu ce lasa Lumina sa creasca, sa se vada, sa straluceasca!
2 comentarii:
Si daca nu putem schimba lumea, Cealalta Imparatie poate fi vazuta in noi, asa incat sa si-o doreasca si altii. Sigur ca e partea Duhului sa opereze schimbarea. Noi putem fi o oglinda nedeformata a Lui. :)
Pai eu vreau sa fiu una ce nu deformeaza imaginile ;)
Trimiteți un comentariu