marți, 13 august 2013

scrisoare catre mame

Dragi mame,
multumesc Domnului pentru fetele voastre, pentru prietenia lor, pentru increderea ce mi-o acorda insa mi se rupe inima uitandu-ma la ele. Credeti-ma ca imi vine greu cand aud ca fetele sunt asa si asa, ca fac aia sau ca nu fac mai stiu eu ce, ca nu stiu ce e ala bun simt si cu ce se mananca caracterul.

Dar dragi mame care va imbracati fetitele inca de mici cu haine in care sa arate ca niste femei usoare, le pieptanati ca sa arate mai matur, le expuneti in fata tuturor in pozitii cat mai senzuale, le invatati sa foloseasca make-up-ul sau pe romaneste machiajul vreau sa va intreb de ce nu le luati cu voi in bucatarie cu aceeasi pasiune ca sa le invatati care e cartoful, fasolea, celelalte legume, fructe sau cum se aseaza o masa?

Traim alte vremuri! Da, e drept! Insa butoniere mai trebuie la cearsafuri, la fetele de perna, la camasi, fuste si pantaloni. Nasturii inca mai sunt in vremea asta folositi. Masina de cusut nu e un obiect antic si de demult si in nici un caz nu e demodat sa stii sa cosi la masina de cusut.

Mai mult de atat, invatati-va fetele sa nu se vanda, iubiti-le si aratati-le ca sunt pretioase, sunt comorile voastre. Nu sunt niste lepadaturi ce va fac usa de la intrare sa scartaie sau va obosesc nervii intinsi la maxim. Spuneti-le ca sunt frumoase, ca au trasaturi frumoase, ca sunt frumoase pentru ca asa le-a creat Dumnezeu. Vorbiti-le despre Dumnezeul in care v-ati pus increderea. Invatati-le cum sa Il caute, cum sa se lase gasite de El, cum sa Il cinsteasca.

Explicati fetelor voastre ce e respectul. Nu esti fraiera daca spui: Buna ziua! Nu esti demodata daca umbli imbracata in asa fel incat sanu se uite toata lumea la sanii tai sau nu ti se vad chilotii prin fusta vaporoasa si scurta. Traim vremuri de criza insa ... haine cu care sa te imbraci decent se gasesc. Credeti-ma!

Nu asculta orice i-ai spune!
Spuneti-le ca au valoare, sunt fapturi minunate pentru ca sunt creatia Lui Dumnezeu! Spuneti-le ca sunt printesele voastre! Aratati-le cum sa isi vada valoare, care le sunt abilitatile, talentele! Laudati-le pentru ca au invatat sa stearga praful, sa dea cu matura sau cu aspiratorul, sa puna rufele la spalat sau sa le insire in asa fel incat sa nu semene cu cele culese de pe gard. Laudati-le ca stiu sa curete cartofii si morcovul sau sa intinda o foaie de taitei.
Laudati-le pentru ca au citit cartea pe care le-ati recomandat-o.
Laudati-le pentru rezultatatele de la scoala, pentru cantarea ce o fredoneaza in timp ce sterge vasele si le pune la loc.
Cantati cu ele.

Dragi mame, va rog frumos invatati-va fetele sa fie fete. Ajutati-le sa isi gaseasca haine care sa le acopere si care sa nu stea ca pe gard. Hainele astea sa aibe culori care sa le evidentieze ochii, tenul, sa le lumineze fata. Mergeti cu ele si invatati-le ce inseamna calitatea unei haine, a unui papuc, a unui lucru bun, de calitate si a lucrului lucrat bine.

Nici nu stiti cand trece vremea si va treziti ca fetita voastra e domnisoara iar maine, poimaine va anunta ca se va casatori. Invatati-o sa faca cumparaturi, sa isi faca un buget - chiar si unul crizat de ... criza. Invatati-o ce inseamna sa fie sotie, mama, ce implica asta. Ajutati-o sa isi gaseasca prietene care sa o ajute pe fiica voastra sa infloreasca, sa fie mai frumoasa, mai credincioasa, mai stilata.

Povestiti-va viata! Spuneti-le istoria familiei voastre, aratati-le fotografii, faceti impreuna arborele genealogic.

Aratati-i incredere!

Nu va grabiti fetele sa se casatoreasca cu orice Fat Frumos cu stea-n masina, cu bani in cont si cu neuronii relaxati. Nu va abandonati fetele in grija liderelor de tineret, femei, internetului, televizorului, a altora.

Dar nu stiu ce sa ii spun!
Insa stiti ce visati pentru ele? Vorbiti, rugati-va, gatiti, faceti curat impreuna, cititi carti pe care sa le comentati, discutati. Insa nu comentati predicile si predicatorul. Nu discreditati oamenii in fata fetelor voastre. Vor crede despre oameni ce le spuneti voi ... si asa ii vor trata. Slujiti impreuna, mergeti la bolnavi, saraci, impartiti cu nevoiasii ... deschideti-va usa pentru musafiri si aratati-le fetelor voastre cum sa fie gazde, cum sa trateze oaspetii ...

Dragi mame, va rog de dragul fetelor voastre, sa va opriti din goana dupa bani, informatii, diplome, pozitii sau mai stiu eu ce si sa va investiti in fetele voastre. Sa le spuneti despre Dumnezeul vostru, sa le starniti dorul de El, sa studiati impreuna, sa cantati, crosetati, tricotati, teseti, sa va bucurati una de alta ...
Invatati-le sa se bucure de un rasarit si apus de soare, de ploaie, de fulgii de nea, de o floare, de o melodie, de o pasare ce se lasa purtata lin in adierile de vant ....

Faceti din casa voastra un camin de unde fetelor voastre nu vor dori sa evadeze si vor vrea sa aibe in casa lor o atmosfera ca acasa. Luati Biblia ca si ghid pentru cresterea si educarea fetei sau fetelor voastre. Cereti Domnului sa va dea intelepciune, dragoste si rabdare in acest proces de crestere si educare.

8 comentarii:

d spunea...

Iata un articol bun, adevarat si demn de luat in seama pentru orice mama adevarata. Dar, cate oare dintre aceste mame mai sunt? Cate mame se vor trezii din mandria lor si incapatanarea lor si recunosc ca au zis: "Lasa-ma, nu-mi da tu lectii cum sa-mi cresc eu fata mea!"
Biblia vorbeste ca femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.(Prov.14:1)
Din nefericire, astazi o mare majoritate de mame fac parte din categoria "femeilor nebune", care, le si batjocuresc pe mamele (femeile) intelepte.
Iata de aici tragem concluzia, ca mersul la vale, a compromisului, a lucrurilor rele atat din familie, biserica si societate, se datoreaza si mamelor care sunt mai mul "nebune" decat intelepte.

cella spunea...

Poate ca nu vor vrea sfaturi, poate ca nu vor vrea sa auda, asculte ... insa nu vor putea sa spuna: nu ni s-a spus, scris, nu am auzit!

Anonim spunea...

Da Cella, poate ca nu vor vrea...
Insa cineva trebuie sa le spuna. Numai ca acel cineva e atat de rar, mai rar ca aurul din Ofir. Nici pastorul, nici preotul, nici cei de-ai casei, nici levitul, nici cei de departe, mas-media, scoala, etc., nu vor sa le invete pe cele tinere sa-si iubeasca sotul si copiii, conform scripturii.
Din cand in cand si asta chiar foarte rar, mai trece cate un samaritean si se opreste in dreptul lor, dorind sa lase o vindecare sufleteasca, astfel incat cu intreaga familie sa se bucure de ea. Realitatea arata ca extrem de putini doresc lucrul acesta, aproape majoritatea isi pun mana in urechi sa n-auda, sa nu vada, sa nu fie vindecati(e). Fiindca au gasit mai multa placere in pacat decat in neprihanire.
Totusi, in ziua aceea mare, mare, (asa cum ai spus) nu vor putea sa spuna: nu ni s-a spus, scris, sau nu am auzit!

cella spunea...

Invatasem ceva despre din ceea ce spune Biblia despre familie, casa, copii si cu mare entuziasm impartaseam cele invatate. Rapid mi s-a spus: "Da, traim alte vremuri. Stim, asa fac evreii. Da, ei is cei mai buni."

De ce sa ne schimbam? Nu e mai comod asa?

Anonim spunea...

Am sa raspund doar de aceasta data. Referitor la intrebarile:
De ce sa ne schimbam? Nu e mai comod asa?
Raspunsul la aceste intrebari il gasim in biblie si anume: Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!(Isaia 1:16). Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. - 2 Corinteni 3:18. (Oglinda, este Cuvantul lui Dumnezeu ) Lepădaţi de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel? (Ezechel 18:31). Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.(1Petru 4:3).
Ajunge cu comoditatea, ar vrea sa ne spuna Dumnezeu si prin versetele scripturii aratate mai sus ne face constienti ca este impotriva ei. Comoditatea fiind ceea ce place firii noastre.
Schimbarea este o actiune binevola sau impusa de catre cineva. De regula noi suntem cei care recurgem la schimbare atunci cand preferam ceva pe placul nostru, dupa inima noastra. De la inceput, prima pereche de oameni, au dorit schimbarea. Au dorit ceva nou in viata lor, ceva mai comod, mai placut pentru ei. Si au facut posibila aceasta schimbare, dar au platit si pretul ei. Schimbarea are consecinte pe care nu le putem intelege pe moment dar nici a le prevede de la inceput. Adam si Eva au schimbat prioritatile dar au schimbat si Raiul, in urma alegerii lor. Despre ucenicii Domnului Isus se spune ca au lasat totul, dar au castigat mai mult decat si-ar fi imaginat ei vre-odata si in final au castigat cerul.
Pentru multi oameni, biblia este o carte veche, neutila societetii umane moderne. Fiindca o mare parte a bibliei este alocata poporului evreu, multi considera cartea safnta ca fiind adresata evreilor. Insa noul Testament aste adresat si neamurilor nu numai evreilor; deci fiecarui om de pe suprafata pamnatului. Biblia cere ca omul sa faca o schimbare, o alegere; fiindca dezvaluie si un final cu destinatii diferite.

Anonim spunea...


continuare...

In cursul istoriei, fiecare generatie a adaugat lucruri noi si au scos altele vechi (vorbind in general). Cine spune ca nu se schimba minte! Toti ne schimbam mai mult sau mai putin, dupa mersul lumii (al generatiei noastre) in care traim. De buna voie sau siliti de altii, suntem provocati de schimbare, pe care, cu timpul ne obisnuim cu ea. Antrenati in aceasta schimbare ajungem mai devreme sau mai tarziu sa o promovam , ba chiar sa o votam. Alte generatii preiau fraiele si duc schimbarea mai departe, modernizand-o si ei la vremea lor si tot asa va fi pana la sfarsit. Pentru aceasta schimbare (diferita) istoria ne relateaza ca s-a ajuns chiar la extremist, la dictatura, la varsare de sange, la compromisuri, la minciuna, la tinte trecand peste cadavre, la realizari extraordinare si la o evolutie spectaculoasa pentru fiecare ramura a stiintelor, pe care omul le studiaza. Asa s-a ajuns ca omul sa fie intr-o continua schimbare impreuna cu generatia care il caracterizeaza. Din epoca primitiva pana in epoca moderna omul si-a facut un mod de viata fara a se mai intoarce la origini, in trecut, ci mereu alerga spre un viitor conceput de el si ajutat si impins chiar de altii. In goana aceasta mereu in schimbare lumea si-a facut un mod de viata adaptat acestui curs, numit viata.
Pe acest fagas al schimbarii, acum 2000 de ani in urma, pe acest pamant, a venit unul care aducea si vestea o noua schimbare. Acesta era Domnul si Mantuitorul lumii Isua hristos. Schimbare aceasta nu corespundea cu evolutia vremii. Erau prea multi ani de la caderea sa in pacat si obisnuit cu pacatul omul a refuzat sa se mai intoarca la principiile sfinte ale lui Dumnezeu, la originile caracterului pe care le-a avut Adam,(dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu), inainte de neascultarea sa. De atunci au evoulat stiintele dar si credintele. Fiecare generatie a adaugat sau au scos lucruri noi sau vechi, care au devenit cu timpul obisnuinta si ca atare mai tarziu norma, de zi cu zi. Oricum, toata evolutia (religioasa) era compromisa si se cerea o schimbare majora in tot poporul. Bineinteles ca in firea in care s-a dezvoltat pacatul nu mai era loc si nici nu se dorea schimbarea ei cu starea neprihanirii, care instaura o fire duhovniceasca. Aceasta schimbare a venit Domnul Isus sa o aduca neamului omenesc de pretutindeni, prin usa poporului evreu prin care a intart in lumea noastra (fapt ce unii au considerat ca biblia este doar pentru evrei). Insa aceasta restaurare s-a izbit de incapatanare lor, fiindca ei erau interesati si antrenati mai mult in mersul evolutiei vremii prezente decat de principiile trecutului lor, carora le-au dat o importanta doar formala si astfel au ajuns la formalism. Esenta era pierduta si regasirea ei aducea o intoarcere la Dumnezeu, adica o schimbare totala, fara de care era cu neputinta mantuirea lor.
De ce trebuie sa ne schimbam? Un raspuns ar fi acesta: ca sa scapam de comoditatea noastra care este impotriva principiilor sfinte ale lui Dumnezeu. (vorbim aici de principii, de invataturi de conduita crestina, nu de evolutia lucrurilor de care ne bucuram, caci ne folosim de ele zi de zi si sunt bine venite).
De atunci si pana acum, omul este acelasi om, cu aceleasi principii ale lui, iar Dumnezeu este acelasi Dumnezeu cu aceleasi principii sfinte. De ar mai fi mi si mi de ani, Dumnezeu nu coboara stacheta de dragul omului, chiar daca stiinta ar creste pana acolo incat omul ar locuii in stele.

Anonim spunea...

continuare...

Pt. omul modern al zilelor noastre, cuvantul scripturilor este de domeniul trecutului, ceva inapoiat, neutil societatii moderne. El are nebunia intelepciunii lumii acesteia si se shimba odata cu ea. Ca sa se schimbe dupa cuvantul lui Dumnezeu el trebuie sa se faca nebun fata de lume(adica asa este etichetat de lume un om pocait), pentru a putea intelege intelepciunea lui Dumnezeu. Rari si putini sunt cei ce sunt cu adevarat oameni schimbati dupa cuvantul lui Dumnezeu, chiar si dintre cei ce sunt membri intr-o adunare crestina. Majoritatea dintre oameni nu mai doresc drumul de intoarcere spre Rai, de aceia nu fac schimbare de cai, de tinte, de principii, de dorinte, de stapani, de destinatii, fiindca au gasit placere in comoditatea lor mai mult decat in Cuvantul Lui Dumnezeu.
Spre final si la finalul vietii as vrea sa spun ca ceea ce va face lumina in mintea omului este pragul mortii. Biblia spune ca multe cai i se par bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte.
Multi, foarte multi, vor schimba abia atunci comoditatea lor pe groaza, pe o groaza vesnica...Fiindca ultimul cuvant il are Dumnezeu, nu omul, nici stiinta omului, ci ultimul cuvant il are BIBLIA. Cine insa este intelept si strange acest cuvant in inima sa astazi, ca sa nu pacatuiasca impotriva lui Dumnezeu, acesta isi insuseste caracterul lui Dumnezeu, principiile de viata sfanta si zi de zi traieste in ele, calcand pe urmele (Mantuitorului)de intoarcere spre „casa parinteasca”, care reprezinta raiul pierdut. De acolo a venit Isus si acolo s-a dus. Acolo intra numai oameni schimbati. Fara aceasta natura noua , fara schimbarea omului cel vechi care e plin de pofte rele ce este contrar principiilor lui Dumnezeu, nu poti nici vedea dar nici sa intri in Imparatia Cerurilor. Fiul risipitor s-a intors acasa, dar s-a intors schimbat cu inima. Cel neschimbat, comod, care este reprezentat prin pilda nuntii fiului de imparat; cel care nu s-a imbracat in haina de nunta ci a ramas in haina sa(in comoditatea sa) a fost luat si aruncat in negura de afara, unde e plansul si scrasnirea dintilor. Ignoranta unora fata de mesajul schimbarii ii va face pe multi la urma sa vada realitatea, realitate pe care n-au vrut sa o vada datorita ca erau prea grabiti si prea antrenati in cursul vietii lor sau fiind prea obisnuiti (comozi) cu falsul religios, care le-a orbit ochii si dusi de poftele lor rele au gasit mai multa placere in faradelege decat in neprihanire.
De ce trebuie sa ne schimbam? Nu e mai comod asa? Nu! Nu este comod sa stai cu mana in san si sa vezi ca apele ocenului se revarsa peste tine si sa crezi ca vei scapa. Este o nebunie sa crezi asa ceva! Mania lui Dumnezeu se va revarsa ca apele cele mari pentru toti cei ce au gasit placere in nelegiuire si nu in adevar. Vor scapa doar cei ce si-au schimbat pozitia si s-au imbracat in Hristos Isus, care au intors spatele la lume si s-au pocait cu adevarat. Ei seamana cu Fiul lui Dumnezeu. Nu semeni cu El atunci nici cerul nu-i pentru tine! Nupoti intra in cerul nou, curat, sfant; un om murdar de pacat, nespalat si neschimbat in haina neprihanirii Lui. Cand in inima ta e lumea nu poti castiga cerul!
"Maine" se va vedea diferenta dintre un om schimbat(pocait) si un om comod(pierdut)!.

cella spunea...

Wow! Multumesc foarte frumos pentru raspunsul amplu.

Cred ca o sa il fac articol ... daca imi dati voie si ar fi superb sa imi dati si un nume ;)