De unde ştiu eu ce e drept şi ce nu?

Am moştenit un puternic spirit de dreptate. Iau foc când mă simt nedreptăţită şi când simt că cineva profită de mine. Dar, ce e drept? De unde ştiu eu ce e drept şi ce nu? Mă iau după sentimentele, ideile şi gândurile mele? Dacă da, asta ar însemna că eu sunt propriul reper după care mă ghidez în viaţă şi, asta nu e bine. Am fost creată şi Creatorul e Cel ce îmi este reper. Mai mult de atât, mi-a lăsat scris ce e drept şi ce nu. Unul din atributele lui Dumnezeu este dreptarea. El este Drept. Şi, pe propria piele am învăţat că dreptatea Lui nu bate cu a mea uneori absolut deloc.

Isaia este trimis la popor cu un mesaj. 

"1 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Căutaţi să judecaţi corect şi faceţi ce este drept! Căci, în curând, mântuirea Mea va veni şi dreptatea Mea va fi arătată. 2 Fericit este oricine face lucrul acesta, oricine se ţine strâns de el, oricine păzeşte Sabatul şi nu îl pângăreşte, oricine îşi fereşte mâna să facă vreun rău.»
3 Străinul care se alipeşte de DOMNUL să nu zică: «DOMNUL mă va separa, cu siguranţă, de poporul Său!», iar eunucul să nu se plângă zicând: «Sunt doar un copac uscat!»
4 Căci aşa vorbeşte DOMNUL: «Eunucilor care păzesc Sabatele Mele, care aleg să facă ceea ce Îmi este plăcut şi care se ţin strâns de legământul Meu 5 le voi da în Casa Mea şi între zidurile Mele un loc de cinste şi un nume mai bun decât al fiilor şi al fiicelor; le voi da un nume veşnic, nepieritor.
6 Iar pe străinii care se alipesc de DOMNUL pentru a-I sluji, pentru a iubi Numele DOMNULUI şi pentru a-I fi slujitori – pe toţi cei ce păzesc Sabatul şi nu îl pângăresc, pe toţi cei ce se ţin strâns de legământul Meu – 7 pe aceştia îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi îi voi face să fie plini de bucurie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi acceptate pe altarul Meu, căci Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate popoarele.»
8 Stăpânul DOMN – Cel Care-i adună pe exilaţii lui Israel – zice: «Voi aduna şi pe alţii alături de ei, pe lângă cei deja adunaţi!»" Isaia 56:1-8

Profeţia s-a împlinit în Isus Christos - Yeshua HaMaschiach. Ştiu asta numai dacă citesc Scriptura, dacă o aprofundez, numai dacă vreau să Îl accept pe El ca Domn, Mântuitor, Creator, Stăpân. Îmi place tandreţea cu care Domnul vorbeşte poporului, văd har, îndurare, dragoste fără măsură. Dar, mai văd claritate în mesaj şi multe promisiuni. 

Străinii, cei consideraţi "goimi", care iubesc Numele Domnului, care Îl acceptă ca Răscumpărător, Mântuitor, Braţ al Domnului, Mesia, au acelaşi drept în Casa Domnului ca şi cei din poporul Israel. Asta spune Domnul prin Isaia aici. Numai că în popor sunt si eunuci, unii au devenit aşa din voia lor, unii au fost făcuţi aşa din voia altora. Ei nu aveau voie sa intre in Templu. Oricât de dedicat ai fi fost Domnului, oricât L-ai fi iubit, accesul îţi era interzis prin Lege. Domnul face o promisiune acestei categorii de oameni, o promisiune care alină, mângâie, dă speranţă. 

Am văzut ce chemare face Domnul, ce promite şi acum Domnul îmi arată, din punctul Lui de vedere, realitatea în care se complăcea poporul. 

"9 Veniţi, voi, toate vieţuitoarele câmpului! Veniţi şi devoraţi, voi, toate vieţuitoarele pădurii!
10 Străjerii lui Israel sunt orbi, sunt toţi fără cunoaştere. Toţi sunt nişte câini de pază muţi, care nu pot să latre, care stau tolăniţi şi visează şi cărora le place să doarmă.
11 Sunt nişte câini lacomi, niciodată sătui. Sunt nişte păstori fără pricepere, fiecare urmându-şi propriul drum, fiecare, fără excepţie, umblând după propriul câştig.
12 «Veniţi! zice fiecare dintre ei. Voi scoate vin şi ne vom îmbăta cu băutură tare! Iar mâine va fi ca azi, ba încă mai bine!»" Isaia 56:9-12

Isaia vorbeşte poetic, elevat, foloseşte un limbaj metaforic. În nici un caz nu vorbeşte de câinii de pe lângă corturile celor din popor şi despre soldaţii ce stau de strajă în jurul taberei. Din punct de vedere spiritual, poporul se îmbăta cu apă rece. În loc să cheme oamenii la pocăinţă, la Domnul, să citească Legea, să se adâncească în înţelegerea ei, liderii religioşi, nu îşi făceau datoria pentru ceea ce erau investiţi. Atât de actual e ceea ce spune Isaia!

Dar, decizia de a-L căuta pe Domnul îmi aparţine. Eu decid dacă merg cu turma, dacă las pe alţii să gândească pentru mine, dacă accept ideile lor ca fiind ale mele, dacă cred fără să citesc şi să studiez. Atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament, fiecare dă socoteala pentru credinţa, faptele şi viaţa lui. 

Decizia de a accepta ce spune Domnul îmi aparţine. 

Decizia de a-L urma e a mea. 

Decizia de a nu merge cu turma o iau numai eu.

E greu de mers contra curentului însă Domnul e Cel ce dă putere, Cel ce sprijină. Cel ce vine în ajutor.