În ultima perioadă, aripa morții face mai multă umbră decât mi-am imaginat. Aseară, am aflat despre o cunoștință că i-a murit și tatăl, mama a murit cu puțini ani în urmă. Dimineață, am văzut că undeva în timpul nopții am primit un mesaj vocal. Soțul unei prietene din copilărie este aproape gata.
Este multă durere și suferință lângă mine, lângă noi.
La cine să alerg când vine durerea, necazul suferința, boala,
trădarea?
La cine mă duc când simt o durere profundă din care nu
știu cum și dacă voi trece peste ea?
Cui să mă jeluiesc când simt că mă destram de durere
fizică, psihică, emoțională?
Și, este posibil să ies din casă arborând un zâmbet de
invidiat, iar cei din jur habar să nu aibă de furtunile mele.
La cine mă plâng sau alerg când simt că mă sting în mine?
Este un om care a scris despre astfel de dureri, despre
ce a simțit și experimentat în astfel de momente, și mă refer la David. Iov a
făcut și el asta, dar mă simt mai aproape de David.
În Psalmul 91, David spune „El te va acoperi cu penele Lui și
te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui!”
Penele mă duc cu gândul la ceva moale, impermeabil, care mă
ajută să mă încălzesc, sub aripile Lui sunt protejată.
Am ales și aleg să vorbesc cu Creatorul meu, cu Dumnezeul
lui Avraam, Isaac și Iacov. De ce? Răspund ca Petru, „"Doamne", I-a răspuns
Simon Petru, "la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. (Ioan.6:68)
Am nevoie de cuvintele vieții veșnice, de cuvintele Lui
scrise în Scriptură, am nevoie să cred aceste cuvinte ca să nu-mi pierd
mințile, am nevoie să-L cred pe Dumnezeu pe cuvânt ca să pot trece prin ceea ce
trec, ca să pot sta lângă cei care simt că li se destramă viața.
Am nevoie de penele și aripile Lui, iar sub ele încapi și
tu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu