mă prăbușesc în dragostea Lui

 Vin zile când durerea parcă nu mă mai lasă să respir, când mă simt sfâşiată şi împrăştiată, când Dumnezeu pare departe,când nu Îl mai aud, văd, simt. Sunt amorţită în simţurile mele şi mă mişc ca un automat... Mi se pare că sunt o ciudată, că nu e normal să fie viața mea aşa, încep să cred că pe mine m-a greşit cumva Dumnezeu.

Dar deschid Scriptura în astfel de moment şi mă duc la David,

„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gandul. Știi când umblu și când mă culc, și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunosti în totul.

Tu ma înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.

Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de fața Ta?

Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo; dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mana Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: "Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu!" Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua, și intunericul, ca lumina.

Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Cat de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decat boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.” Psalmul 139

În întunericul durerii și suferinței, în zilele mele bune, când umblu sau când stau, când dorm sau sunt trează, Dumnezeu este cu mine, lângă mine. Sunt imersată în prezența, cunoașterea și dragostea Lui.

Și da, sunt momente când parcă imersia pare că nu-mi mai atinge pielea... și mă prăbușesc în brațele Lui, în dragostea Lui.