Avram a crezut pe Dumnezeu

Uneori parcă mă pierd, parcă nu mai știu cine sunt, ce cred, ce e cu mine. Când intru în astfel de perioade, mă întorc în Geneza ca să mă întâlnesc cu Avram care va deveni Avraam. Și fac asta pentru că este un personaj care mă fascinează. „Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire. (Fac.15:6)”

Avram a crezut pe Domnul. Punct. El a crezut pe Domnul, a crezut orice cuvânt pe care i L-a spus Domnul. Da, el cere semne și dovezi ale legământului, dar Avram a crezut pe Domnul.

A crezut că urmașii lui vor fi ca pulberea pământului și ca stele cerului, a crezut că și cei care nu sunt urmașii lui fizici vor și urmașii lui. „Tot așa și "Avraam a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire." Înțelegeți și voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință.” (Galateni 3:6-7)

Ce mă leagă pe mine de Avraam? Credința. Îl cred pe Dumnezeu, și sunt parte din familia lui Avraam – tatăl multor națiuni.

„Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: "Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire"; și el a fost numit "prietenul lui Dumnezeu."” (Iac.2:23)

Mi-ar plăcea să beneficiez de toate privilegiile lui Avraam, dar fără să trec prin luptele lui, prin căderile lui, prin frământările și îndoielile lui. Mi-ar plăcea să fiu prietena lui Dumnezeu înțelegând prin asta că viața mea este pe un norișor pufos, cu îngeri care-mi sunt slujitori devotați, fără furtuni, fără dureri și necazuri, fără pierderi, fără frângeri și îndoieli.

Avram a crezut pe Dumnezeu, și a devenit prietenul Lui Dumnezeu.

Cum a fost viața lui Avram? A plecat din țara lui, dintre neamurile lui, din casa tatălui său, s-a luptat pentru nepotul său, a avut parte de pierderi umane și materiale, a avut temeri, a avut un copil cu o mama surogat, a așteptat douăzeci și cinci de ani copilul promis, a locuit într-o țară care era a lui verbal, dar pe care nu avea acte. Avea țara doar pe promisiunea și legământul Domnului cu el. A fost chemat să-și sacrifice fiul iubit, pe cel așteptat și dorit, pe fiul promis.

Avram a crezut pe Dumnezeu, credința i-a fost socotită ca neprihănire și a devenit prietenul Lui Dumnezeu.

Aleg astăzi să cred pe Dumnezeu așa cum a făcut și părintele meu Avraam.