El este un Dumnezeu credincios

Sunt tot cu Avraam. Dumnezeu îi vorbește, iar Avraam crede fiecare cuvânt rostit de El.

Și nu pot să nu mă-ntreb, ce soi de om era Avraam? Ce avea el, și eu nu am? Cum a crezut tot? Nici o umbră de îndoială nu a avut?

Citesc Scriptura, cred ce scrie în ea, uneori știu că Domnul îmi spune să fac asta sau cealaltă. Și apoi, vine furtuna îndoielilor. Nu mai știu ce să cred, nu mai știu dacă ce am crezut e bine, dacă ceea ce mi se pare că am auzit/citit/crezut e bine.

Am citit promisiunile Lui Dumnezeu, le știu, dar când văd că Îl rog ceva și nu se întâmplă, parcă nu mai știu ce să cred.

Oare mă mai aude, mă mai vede? Oare Îi mai pasă?

 „Să știi, dar, că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios…” Deuteronom 7:9a

Dumnezeu este credincios și când eu nu mai știu ce să cred, și când eu mă îndoiesc și de mine, și când furtunile vin în viața mea iar greul și necazul par a fi lipiți de mine, și când durerea mă face să nu mai pot respira, și când moartea-și întinde aripa.

Dumnezeul în care mă încred este credincios, este vrednic de încredere. Uneori, credința mea pare ca un spin purtat și măturat de vânt. Dar Cel în care mi-am pus încrederea mă adună, mă repară, mă vindecă, mă eliberează, mă regenerează, mă iartă.

De ce?

Pentru că El este credincios.

Iar eu aș vrea să știu totul, să înțeleg totul, să fiu în controlul vieții mele. Aș vrea să știu rostul a ceea ce se întâmplă cu mine, sau cu cei dragi mie.

Numai că El îmi reamintește astăzi, "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea." Ioan 13:7