Mi-am construit în ani o expresie, dar și o explicație. Când era întrebată cum sunt, răspundeam „de la excelent în sus”.
Sunt tot cu
Avram, dar între timp, mai citesc și alte cărți. Citesc despre perfecționism,
despre perfecțiune și excelență, despre efectele devastatoare ale
perfecționismului și excelenței în viețile noastre.
După ce am citit
acele explicații, am realizat că expresia construită de mine înseamnă că nu mă
mulțumește perfectul, nu mă mulțumește excelentul, ci eu vreau să fiu mai mult
decât excelent. Mi-am impus un standard dincolo de excelent, o iluzie
devastatoare.
Normal că vorbesc
cu Avram despre asta și el îmi spune că pe când avea 99 de ani, i s-a arătat
Domnul din nou. Îl cunoaște pe Domnul de 24 de ani și realizează câte a învățat
despre El. Când i se arată acum, Dumnezeu se prezintă „Eu sunt Dumnezeul
cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea și fii fără prihană.” Geneza 17:1
El Shadai, Dumnezeul Cel Atotputernic, Dumnezeul a
tot-suficient alege să se arate omului, lui Avram, și vine la acesta
spunându-și Numele. Apoi Îi dă o poruncă, „ Umblă înaintea Mea și fii fără
prihană”
Înaintea cui umblu eu? În căile cui îmi aleargă gândurile,
ideile, credințele, picioarele?
Sunt la mulți ani distanță de Avram, și mi se cere același
lucru, dar spus altfel. „Fiți sfânt, căci Eu sunt Sfânt.” Și porunca aceasta o
găsesc dată mereu și mereu pe paginile Scripturii.
Nu mi se cere mai mult decât excelent, nu mi se cere mai mult
decât perfect, mi se cere să fiu sfântă, adica perfectă. Nu mi se cere să fiu
preasfântă.
Realizez că mi-am pus o povară care nu mi s-a cerut, și de
care acum vreau să scap. Știu cu cine să vorbesc despre asta.
Astăzi, copiii încep școala. Și am fost întrebată dacă sunt
entuziamată de un alt început de an școlar. M-a șocat întrebarea. Fiecare zi
este diferită. Fiecare zi are bătăliile, înfrângerile și succesurile ei.
Fiecare zi e plină de descoperiri mai bune sau mai rele. Fiecare an este o
provocare la creștere, dezvoltare, descoperire. Fiecare an are binecuvântările
lui.
Ce îmi doresc în acest nou an școlar? Să fiu ca Avram care
nu se ascunde în mulțime, nu este la fel ca ceilalți, ci alege să asculte, să
plece și să-L lase pe Dumnezeus să scrie istorie cu el. Îmi doresc să umblu
înaintea Lui, și umblarea mea să fie întreagă înaintea Lui, îmi doresc să nu-mi
mai pun standard de neatins, ci să mă las reparată și restaurată de Dumnezeu.
Îmi doresc să mă bucur de unicitatea mea, să mă bucur de darurile cu care
Creatorul meu m-a înzestrat. Îmi doresc să las binecuvântările primite să curgă
mai departe, și să nu le adun doar pentru mine. Îmi doresc să am urechile
deschise ca să aud ce-mi spune Domnul, ca să-L las să schimbe.
Îmi doresc un an școlar de umblare înaintea Lui, fiind ceea
ce El îmi cere. Mai mult ca perfect vreau să rămână un timp a limbii române.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu