Uneori sunt ca Avraam, şi trebuie să sacrific ceea ce iubesc.
Uneori sunt ca Isaac, ridicat din somn şi chemat să merg undeva. Unde? Nu se ştie.
De ce merg acolo? Eu nu ştiu. Dar se pare că chiar trebuie să ajung acolo.
Pun întrebări cui trebuie, cred eu. Primesc răspunsuri... de mai bine tăceam.
Mai sunt şi alţii lângă noi ajutându-ne pe acest traseu interesant, nou, tăcut şi parcă dureros.
Suntem nevoiţi să lăsăm oameni în urmă, şi să ne continuăm drumul. Şi devine mai dureros, mai greu, mai împovorător.
Sus, pe Muntele Moria misterul parcă se dizolvă.
Uneori sunt ca Avraam care are de adus o jertfă, uneori sunt ca Isaac care trebuie să fiu jerftă.
Când lupta interioară a lui Avraam şi Isaac ajunge la apogeu, se aude o voce, care aduce o interdicţie şi o indicaţie. Apoi se lasă tăcerea...
Uneori sunt ca Avraam care trebuie să jertfesc ceea ce iubesc cel mai mult, alterori sunt ca Isaac care se simte jertfit.
Acolo, pe muntele Moria, Domnul intervine şi poartă de grijă.
Acolo, pe muntele Moria, vieţile lui Avraam şi Isaac se schimbă. Nu mai coboară la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu