Uneori, nu sunt cumva ca şi soţia lui Lot?

Pentru o viaţă mai bună, părinţii m-au trimis la şcoală la oraş pe când eram doar o copilă. La oraş a trebuit să-mi schimb obiceiurile, să-mi cizelez limbajul, să dobândesc un alt nivel de cunoştinţe, să discern care-mi sunt anturajele bune, şi care sunt prieteniile pe care să le menţin.

Citeam dimineaţă despre soţia lui Lot în Geneza 19. Probabil că avea nume, însă nouă nu ni s-a lăsat scris care ar fi fost acesta. Plecase ca şi mine dintr-un loc. Probabil că a consimţit această plecare din locul lor de baştină. Nu erau săraci când au plecat, dar au ajuns bogaţi.

Când Avram şi Lot au ajuns să se despartă, a fost extrem de mândră de soţul ei. Lot a ales locul care arăta ca şi o grădină a Domnului.

Aici, lângă Sodoma putea să înveţe alte maniere, să solicite slujitoarelor să-i facă haine după ultimele trenduri din Sodoma, să aibă parte de cele mai eficiente creme, de cele mai sofisticate feluri de mâncare.

Soţul ei se dovedeşte un om înţelept, şi în timp devine unul dintre liderii cetăţii. Ea şi-a schimbat statutul. Era respectată. Era o doamnă!

În adâncul sufletului ei ştia că este văzută ca o venetică, ştia că unii o văd ca o parvenită, dar îi plăcea aici. Era mulţumită.

Într-o zi, Lot apare acasă cu doi străini. Din cauza lor, se creează hărmălaie mare în faţa casei lor. Şi în seara aceea află că trebuie să plece dis de dimineaţă în Zoar/Ţoar. Trebuie să plece acolo ca să-şi scape viaţa.

Dar ca să plece acolo însemna un fel de retrogradare a tuturor standardelor la care trăia acum, să piardă casa, slujitorii, avutul care îi dădea o prestanţă, un statut. Aici era o doamnă, acolo cine ştie ce statut va avea. Pleacă pierzând tot ce era mai drag inimii ei.

Trasă de Lot, a plecat. Simţea că i se rupe inima. De când a ajuns aici, în Sodoma, i s-a lipit inima de lucruri, de casă, de confortul sporit, de avuţiile care tot creşteau...

O judecam aspru pe doamna Lot, dar astăzi am vrut să o analizez altfel.

Eu ce aş fi făcut? Dacă iminent ar trebui să-mi părăsesc casa, ce aş simţi?

Eu nu am confortul ei, dar e confortul meu. Cum aş reacţiona?

Statutul, avuţiile, funcţia şi confortul sunt identitatea mea? Dincolo de toate acestea, cine sunt eu?

Uneori, nu sunt cumva ca şi soţia lui Lot?