Astăzi, dis de dimineață, am citit despre moartea unui om pe care îl admiram, eram una dintre urmăritoare lui, mă fascina faptul că nu îl pufnea râsul când era întrebat ceva, asculta atent. Nu dădea un răspuns amplu și sofisticat, ci punea întrebări simple apelantului, și din aproape în aproape încerca să îl aducă la adevărul Scripturii.
Charlie Kirk a
fost întrebat cu vreo două luni în urmă ce ar vrea să se spună despre el, ce
anume l-a caracterizat. L-a șocat întrebarea, dar a răspuns „curajul
credinței”.
Tot astăzi, am
fost la înmormântarea mamei unei prietene. E multă durere și moarte în jurul
meu în ultima vreme. La astfel de evenimente, aud cuvinte frumoase spuse despre
cei care pleacă dintre noi.
Nu pot să nu
mă întreb, care cuvinte îmi caracterizează viața? Ard pentru credința mea? Este
ea molipsitoare? Știe cineva despre credințele mele?
Citeam astăzi înscrisurile
de pe pietrele funerare, 14 ani, 5 luni, 20 de ani, 30 de ani, unii erau mai în
vârstă. Eram într-o parcelă nouă, și mulți dintre cei îngropați acolo erau
tineri. Citind acele cifre m-am simțit... bătrână.
Realizez mai
mult cât suntem de trecători, cât de rapid ne degradăm, și ce repede trece
viața asta.
Mă întreb la fel ca Iov, ”Ce este omul,
ca să-Ți pese atât de mult de el, ca să iei seama la el,” (Iov 7:17)
Un răspuns mi-l dă Solomon „Ce este omul se
cunoaște după numele care i s-a dat demult: se știe că este din pământ,
și nu poate să se judece cu Cel ce este mai tare decat el.” (Eclesiastul 6:10)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu