Oceanele ascund ceva din taina Ta
Muntii imi arata maiestatea Ta
Bolta cerului se pleaca usor
Toate canta pentru Creator
Planetele danseaza la porunca Ta
Pamantul linistit toarce in axa sa
Galaxii ce fredoneaza toate in cor
Vrednic este al nostru Creator
Dumnezeu minunat in palma Ta am fost sapat
Inainte sa vad lumea mea, eram un vis in inima Ta
Dumnezeu minunat in palma Ta am fost sapat
Tu esti stanca pe care stau, Tu esti apa din care beau
E un mister, e o minune
Ce nu se poate explica
Cu tot ce este Doamne in mine
Mereu iti voi canta
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
vineri, 29 ianuarie 2010
nepasare nesimtita
Sunt nepasatoare de ce li se intampla altora intr-o mare masura, efectiv nu pot parca sa trec peste comoditatea mea, peste limita de aici si acum. Am terminat de citit despre ce fac cu cadoul primit din cer, despre scrisoarea ce o ignor, despre cadoul ce il tin impachetat si cred ca cutia ambalata si cu funda e ce trebuia sa primesc si tin scrisoare nedeschisa pentru ca am auzit ca e cam greoaie si neclara si e plina de contraziceri si ... normal ca ii cred pe oamenii de langa mine si ... apoi daca chiar e o viata dupa moarte doar n-am sa ma duc unde nu prea cunosc pe altii, ma duc si eu unde se duc toti, nu? Cu prietenii, cu parintii ... nu stiu unde ma duc, dar ma duc ....
Nu aud si nu vreau sa aud de oameni ce mor pentru credinta lor insa e mai usor de spus: de ce tineau atata de mult la ce credeau, puteau si eu sa o lase mai moale ... e scris chiar in Biblie sa nu te dai asa de sfant, nu? Daca nu citesc tot ...
Dar acum dimineata am primit un mesaj de la "Open Doors" sau Usi deschise cu un raport de misiune din Coreea de Nord, acolo unde traiesc oamenii cu ochii asa mai ... alungiti si parca seamana toti intre ei ... Acolo nu e interzis crestinismul oficial, neoficial insa ... mori daca devii crestin, copiii omorati, sau violati toti din casa, sau efectiv lasati sa moara de foame ....
De curand guvernul de acolo a declarat 100 de zile de mobilizare. Adica sa lucrezi pentru stat si daca esti prins pe strada fara un motiv valid esti arestat si trimis la munca pe camp - am uitat de Canalul de la Dunare, nu? In raport mai scrie ca parintii nu suporta sa isi vada copii murind de foame si ori mor ei primiii, ori efectiv ii parasesc de atata durere si a devenit normal sa vezi pe strada copii morti ... de foame ...
Ma plang ca e criza si e, ca e greu si nimeni nu zice ca nu e ... dar acum mi se rupe inima gandindu-ma la copiii aceia ce mor de foame ... in timp ce eu fac mofturi la supa si alte feluri de mancare. Nici nu imi pasa, nici nu ma rog, nici nu vreau parca sa aud ....
Doamne, Te rog pentru copiii si parintii din Coreea de Nord, pentru crestinii de acolo, pentru oamenii din Coreea ce-s obligati sa munceasca mai pe degeaba pentru stat, pentru copiii ce mor incet de foame, pentru cei din Somalia, Iran, Iran, Afganistan unde cei ce cred in Isus ca Salvator, Mantuitor sunt persecutati, ma rog sa le dai pace, sa le alini suferinta, sa faci minuni cu ei, protejeaza convoaiele cu alimente sa ajunga la ei, ajuta-i sa nu isi piarda credinta.
Nu stiu ce inseamna sa suferi de foame, nu stiu ce inseamna sa iti vezi copiii efectiv scurgandu-se de foame ... dar ceea ce stiu e ca Tu nu ai scapat lucrurile din control, e ca Tu faci minuni de care eu habar nu am, e ca mana Ta e acolo cu ei, ii tii langa Tine si eu nu stiu nimic din ce simt ei ... dar stiu ca Tu esti acolo.
Isuse drag, intervin-o te rog pentru fratii mei din Coreea de Nord, pentru cei ce zac in puscariile din China, Irak, Iran, Somalia si alte si alte tari ....
Tata drag, imi plange inima pentru ei ... de aceea Te rog protejeaza-i, ... Te rog.
Am gasit fotografia asta pe http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.alertnet.org/thefacts/imagerepository/RTRPICT/2009-12-09T122528Z_01_SEO207_RTRIDSP_2_KOREA-NORTH_articleimage.jpg&imgrefurl=http://www.alertnet.org/thenews/pictures/SEO207.htm&usg=__5rjco6sNTF_e3u2r7LdtSTvoyaA=&h=260&w=390&sz=11&hl=ro&start=46&um=1&tbnid=xuohfxCKuIJOnM:&tbnh=82&tbnw=123&prev=/images%3Fq%3Dchristian%2Bfrom%2BNorth%2BKoreea%26ndsp%3D18%26hl%3Dro%26sa%3DN%26start%3D36%26um%3D1
Nu aud si nu vreau sa aud de oameni ce mor pentru credinta lor insa e mai usor de spus: de ce tineau atata de mult la ce credeau, puteau si eu sa o lase mai moale ... e scris chiar in Biblie sa nu te dai asa de sfant, nu? Daca nu citesc tot ...
Dar acum dimineata am primit un mesaj de la "Open Doors" sau Usi deschise cu un raport de misiune din Coreea de Nord, acolo unde traiesc oamenii cu ochii asa mai ... alungiti si parca seamana toti intre ei ... Acolo nu e interzis crestinismul oficial, neoficial insa ... mori daca devii crestin, copiii omorati, sau violati toti din casa, sau efectiv lasati sa moara de foame ....
De curand guvernul de acolo a declarat 100 de zile de mobilizare. Adica sa lucrezi pentru stat si daca esti prins pe strada fara un motiv valid esti arestat si trimis la munca pe camp - am uitat de Canalul de la Dunare, nu? In raport mai scrie ca parintii nu suporta sa isi vada copii murind de foame si ori mor ei primiii, ori efectiv ii parasesc de atata durere si a devenit normal sa vezi pe strada copii morti ... de foame ...
Ma plang ca e criza si e, ca e greu si nimeni nu zice ca nu e ... dar acum mi se rupe inima gandindu-ma la copiii aceia ce mor de foame ... in timp ce eu fac mofturi la supa si alte feluri de mancare. Nici nu imi pasa, nici nu ma rog, nici nu vreau parca sa aud ....
Doamne, Te rog pentru copiii si parintii din Coreea de Nord, pentru crestinii de acolo, pentru oamenii din Coreea ce-s obligati sa munceasca mai pe degeaba pentru stat, pentru copiii ce mor incet de foame, pentru cei din Somalia, Iran, Iran, Afganistan unde cei ce cred in Isus ca Salvator, Mantuitor sunt persecutati, ma rog sa le dai pace, sa le alini suferinta, sa faci minuni cu ei, protejeaza convoaiele cu alimente sa ajunga la ei, ajuta-i sa nu isi piarda credinta.
Nu stiu ce inseamna sa suferi de foame, nu stiu ce inseamna sa iti vezi copiii efectiv scurgandu-se de foame ... dar ceea ce stiu e ca Tu nu ai scapat lucrurile din control, e ca Tu faci minuni de care eu habar nu am, e ca mana Ta e acolo cu ei, ii tii langa Tine si eu nu stiu nimic din ce simt ei ... dar stiu ca Tu esti acolo.
Isuse drag, intervin-o te rog pentru fratii mei din Coreea de Nord, pentru cei ce zac in puscariile din China, Irak, Iran, Somalia si alte si alte tari ....
Tata drag, imi plange inima pentru ei ... de aceea Te rog protejeaza-i, ... Te rog.
joi, 28 ianuarie 2010
dragoste desavarsita
In liceu, eram intr-o clasa ce acum pare mamut, cu 43 de elevi. Vreo trei ani am stat cu acelasi baiat in banca, cu doi baieti in spate, doua fete in banca din fata, vreo zece baieti in stanga si 12 in dreapta, restul fetelor erau in fata. Imi placea sa stau cu Marius in banca, ma simteam respectata si baietii nu se legau de mine ca era jale, interveneau si cei din spatele nostru si ... nu era bine. Discutam cate in luna si-n stele cu ei, planuri de viitor, visuri realiste si mai putin realiste. Insa Marius avea un defect major, era posesiv. Era singur la parinti si familia lui era destul de instarita si ... numai cu el trebuia sa stau in banca, iar de pleca de la ore, eu trebuia sa stau singura in banca, se putea cu vreo fata insa nu cu vreun alt coleg. Dimineata facea scene cand apaream cu alti colegi la scoala, si eram vecina cu unul dintr-o clasa paralela si un alt coleg de clasa. "Ce ai vorbit cu ei, ce ti-au zis?"
Am incercat sa ii explic ca nu sunt proprietatea lui, nu sunt nevasta lui si nici nu voi fi, sa gandeasca un pic .... eram doar colegi de clasa si banca ... Si ne certam, ma enerva de numa si daca il pocneam nu mai zicea nimic dar nici nu pleca si asta ma enerva si mai tare. Insa ce ii convenea era ca nu aveam cu cine sa ma mut, ca toate locurile erau ocupate si nu primea pe nimeni altcineva in banca ...
Ma simteam prinsa ca-ntr-o menghina, imi placea sa stau cu el, dar ma enerva posesivitatea lui, ma sufoca ...
Am descoperit ca sunt iubita cu o dragoste ce imi ofera libertate, cu o dragoste ce ma invita sa descopar aceasta persoana intr-o multitudine de forme, culori; in diversitatatea naturii, fiintelor umane, o dragoste ce se jertfeste ... fara sa imi ceara nimic in schimb, nu imi cere sa ii suflu la lectii, sa ii accept mofturile, scenele de dragoste posesiva, sa nu am cale de scapare .... Sunt iubita cu o dragoste desavarsita, adica perfecta si mai mult de atata .... "dragostea desavarsita izgoneste frica", adica nu imi mai e frica ca o pierd, nu e posesiva, nu ma intreb mai mereu: ma mai iubeste?
Sunt iubita de cel ce a scris povestea intregului Univers, a intregii omeniri, a tuturor fiintelor umane, a animalelor, gazelor, plantelor ... Nu Il socheaza nimic din ce fac si gandesc, nu aduna ingerii sa discute despre atitudinea mea plina de neincredere sau nesimtire si sa le spuna: "daca as fi stiut ca Cella va face asta ... nici n-o mai concepeam si ... gandeste-te ca L-am trimis pe Isus sa moara pentru ea ... Pfuuuuui, daca as fi stiut ..."
Nu, asta nu se intampla pentru ca El e cel ce-a scris povestea mea, cu nebunii, cu dureri, cu bocete, cu rani, cu minuni. El stie TOT si inainte ca eu sa apar, a decis, a semnat si parafat ca ma iubeste si ma va iubi. Nu imi e teama in secunda doi ca pierd dragostea Lui.
Daca calcam pe bec, imi era teama de cum vor reactiona ai mei si stiam ca ma asteapta judecata si pedeapsa ... si imi aduc aminte ca odata mi s-a spus ca ma vor dezmosteni .... am facut ochii mari si am intrebat: ce veti face? Puteti sa ma dezmosteniti, puteti sa incercati sa uitati de mine insa ... nu veti putea pentru ca nu aveti cum ... Si parintii mei nu erau perfecti, si ei erau cateodata posesivi ....
Dar, sunt iubita de Creatorul Universului, ma vede prin ochii Lui Isus si eu inca sunt pe pamant si mai calc pe bec ... dar El ma vede perfecta, ma vede curata - fara pacat, frumoasa, nu mi-i teama ca imi iese vreun cos pe fata sau ca mi s-a rupt o unghie sau ca parul sta valvoi sau ca mintea la un moment dat pare in concediu. El ma iubeste asa cum sunt, dragostea Lui imi ofera libertate de actiune, gandire, visare, descoperire ...
Si cum sa nu il iubesc?
Am incercat sa ii explic ca nu sunt proprietatea lui, nu sunt nevasta lui si nici nu voi fi, sa gandeasca un pic .... eram doar colegi de clasa si banca ... Si ne certam, ma enerva de numa si daca il pocneam nu mai zicea nimic dar nici nu pleca si asta ma enerva si mai tare. Insa ce ii convenea era ca nu aveam cu cine sa ma mut, ca toate locurile erau ocupate si nu primea pe nimeni altcineva in banca ...
Ma simteam prinsa ca-ntr-o menghina, imi placea sa stau cu el, dar ma enerva posesivitatea lui, ma sufoca ...
Am descoperit ca sunt iubita cu o dragoste ce imi ofera libertate, cu o dragoste ce ma invita sa descopar aceasta persoana intr-o multitudine de forme, culori; in diversitatatea naturii, fiintelor umane, o dragoste ce se jertfeste ... fara sa imi ceara nimic in schimb, nu imi cere sa ii suflu la lectii, sa ii accept mofturile, scenele de dragoste posesiva, sa nu am cale de scapare .... Sunt iubita cu o dragoste desavarsita, adica perfecta si mai mult de atata .... "dragostea desavarsita izgoneste frica", adica nu imi mai e frica ca o pierd, nu e posesiva, nu ma intreb mai mereu: ma mai iubeste?
Sunt iubita de cel ce a scris povestea intregului Univers, a intregii omeniri, a tuturor fiintelor umane, a animalelor, gazelor, plantelor ... Nu Il socheaza nimic din ce fac si gandesc, nu aduna ingerii sa discute despre atitudinea mea plina de neincredere sau nesimtire si sa le spuna: "daca as fi stiut ca Cella va face asta ... nici n-o mai concepeam si ... gandeste-te ca L-am trimis pe Isus sa moara pentru ea ... Pfuuuuui, daca as fi stiut ..."
Nu, asta nu se intampla pentru ca El e cel ce-a scris povestea mea, cu nebunii, cu dureri, cu bocete, cu rani, cu minuni. El stie TOT si inainte ca eu sa apar, a decis, a semnat si parafat ca ma iubeste si ma va iubi. Nu imi e teama in secunda doi ca pierd dragostea Lui.
Daca calcam pe bec, imi era teama de cum vor reactiona ai mei si stiam ca ma asteapta judecata si pedeapsa ... si imi aduc aminte ca odata mi s-a spus ca ma vor dezmosteni .... am facut ochii mari si am intrebat: ce veti face? Puteti sa ma dezmosteniti, puteti sa incercati sa uitati de mine insa ... nu veti putea pentru ca nu aveti cum ... Si parintii mei nu erau perfecti, si ei erau cateodata posesivi ....
Dar, sunt iubita de Creatorul Universului, ma vede prin ochii Lui Isus si eu inca sunt pe pamant si mai calc pe bec ... dar El ma vede perfecta, ma vede curata - fara pacat, frumoasa, nu mi-i teama ca imi iese vreun cos pe fata sau ca mi s-a rupt o unghie sau ca parul sta valvoi sau ca mintea la un moment dat pare in concediu. El ma iubeste asa cum sunt, dragostea Lui imi ofera libertate de actiune, gandire, visare, descoperire ...
Si cum sa nu il iubesc?
miercuri, 27 ianuarie 2010
l-am iubit
Am iubit, il iubesc si cred ca voi iubi acest barbat cat voi trai. Astazi ar fi implinit 72 de ani, dar ... cand a auzi chemarea sa vina acasa, a plecat.
L-am iubit din mii si milioane de motive si ... nu a fost perfect si ma enervam pe el si el pe mine, si ne certam dar apoi cauta motiv sa ne impacam. Stia ce imi place si daca mergea la cumparaturi imi aducea cate ceva. Cand am descoperit ca sunt alergica la iod si nu pot sa imi mai curat nucile, mi le curata el. Daca terminam de spalat si trebuia sa insir rufele, ma dadea deoparte sa le stoarca el si mereu imi zicea ca nu stie ce-o sa fac eu in viata cu mainele astea mici ce nici macar nu reusesc sa apuce cum trebuie hainele ....
Ma provoca sa gatesc ceva nou si in special dulciuri, nu l-am auzit odata comentand ca nu e bun ... isi mai punea sare sau condimente insa nu zicea nimic ... si manca.
II placea "sa se modeasca" cum zicea mama si mereu se lua de el ca sta prea mult in fata oglinzii si ca e batran de-acu sa lase oglinda aia in pace ca poate se sparge iar el radea si ii zicea ca e frumos si nu se sparge. Dar era jale sa iesi din casa cu hainele botite sau sa nu conteze culorile si forma si cu parul valvoi ca ... nu existau discutii. Auzeai doar replica: acu ai intrat in casa si te schimbi.
Se purtau fustele alea lungi si drepte de mergeai ca si chinezoaicele si ... as fi vrut si eu una. Am complotat cu mama ce s-a lasat induplecata insa mi-a zis ca tata nu va accepta ... mi-am zis eu ca il fac sa cedeze insa foarte ferm mi-a zis ca daca mama a cedat el o va taia. Sa imi fie clar ca nu-s maicuta, nu am picioare strambe si nu ma lasa sa port saci pe mine. N-am avut nici o sansa ... nici una ... ploverele largi si lalai ce erau la moda nu intrau in discutie ... si ma lasa sa ma imbrac si venea si le modela el cum ar trebui sa arate spre disperarea mea ...
N-a fost om mare de stat, nici nu era foarte inalt, nu era cel mai frumos om de pe fata pamantului, nu a fost cel mai destept om al tarii insa pentru ce a invatat a trebuit sa munceasca si nu putin, nu a fost un om bogat insa dupa cat frig, foame si saracie a indurat in copilarie nu suporta sa auda ca ti-e frig, foame si ca nu ai ce imbraca sau incalta, efectiv nu suporta. Nu a fost vedeta, nu a schimbat cursul omenirii, nu are nici un tablou in nici o sala de conferinte sau de clasa sau cine stie ce loc impunator, N-a scris nici o carte, tratat stiintific, n-a fost nici macar un mare predicator. A fost un om simplu si omul asta eu l-am iubit, il iubesc si il voi iubi pentru ca a fost tatal meu.
Am mostenit culoarea ochilor lui, ironiile, mult din temperamentul lui, am luat si bune si rele de la el ...
Poate nu a schimbat lumea insa felul lui de- a fi, de-a ma iubi, de-a ma trata m-a schimbat, m-a invatat sa ma raportez la Dumnzeu, sa il descopar pe Dumnezeu, si ... din cauza faptului ca a fost un tata bun imi e usor sa il vad pe Dumnezeu ca Tata. Nu a fost perfect, nici chiar cu mine ... dar, l-am iubit asa imperfect si ... m-a iubit asa nabadaioasa si incapatanata si cred ca avea rabdare cu mine ... pentru ca ii semanam mult.
Poate ca azi pregateste cu ingerii un tort, nu stiu ... abia astept sa ajung si eu acasa sa vad ce face ...
L-am iubit din mii si milioane de motive si ... nu a fost perfect si ma enervam pe el si el pe mine, si ne certam dar apoi cauta motiv sa ne impacam. Stia ce imi place si daca mergea la cumparaturi imi aducea cate ceva. Cand am descoperit ca sunt alergica la iod si nu pot sa imi mai curat nucile, mi le curata el. Daca terminam de spalat si trebuia sa insir rufele, ma dadea deoparte sa le stoarca el si mereu imi zicea ca nu stie ce-o sa fac eu in viata cu mainele astea mici ce nici macar nu reusesc sa apuce cum trebuie hainele ....
Ma provoca sa gatesc ceva nou si in special dulciuri, nu l-am auzit odata comentand ca nu e bun ... isi mai punea sare sau condimente insa nu zicea nimic ... si manca.
II placea "sa se modeasca" cum zicea mama si mereu se lua de el ca sta prea mult in fata oglinzii si ca e batran de-acu sa lase oglinda aia in pace ca poate se sparge iar el radea si ii zicea ca e frumos si nu se sparge. Dar era jale sa iesi din casa cu hainele botite sau sa nu conteze culorile si forma si cu parul valvoi ca ... nu existau discutii. Auzeai doar replica: acu ai intrat in casa si te schimbi.
Se purtau fustele alea lungi si drepte de mergeai ca si chinezoaicele si ... as fi vrut si eu una. Am complotat cu mama ce s-a lasat induplecata insa mi-a zis ca tata nu va accepta ... mi-am zis eu ca il fac sa cedeze insa foarte ferm mi-a zis ca daca mama a cedat el o va taia. Sa imi fie clar ca nu-s maicuta, nu am picioare strambe si nu ma lasa sa port saci pe mine. N-am avut nici o sansa ... nici una ... ploverele largi si lalai ce erau la moda nu intrau in discutie ... si ma lasa sa ma imbrac si venea si le modela el cum ar trebui sa arate spre disperarea mea ...
N-a fost om mare de stat, nici nu era foarte inalt, nu era cel mai frumos om de pe fata pamantului, nu a fost cel mai destept om al tarii insa pentru ce a invatat a trebuit sa munceasca si nu putin, nu a fost un om bogat insa dupa cat frig, foame si saracie a indurat in copilarie nu suporta sa auda ca ti-e frig, foame si ca nu ai ce imbraca sau incalta, efectiv nu suporta. Nu a fost vedeta, nu a schimbat cursul omenirii, nu are nici un tablou in nici o sala de conferinte sau de clasa sau cine stie ce loc impunator, N-a scris nici o carte, tratat stiintific, n-a fost nici macar un mare predicator. A fost un om simplu si omul asta eu l-am iubit, il iubesc si il voi iubi pentru ca a fost tatal meu.
Am mostenit culoarea ochilor lui, ironiile, mult din temperamentul lui, am luat si bune si rele de la el ...
Poate nu a schimbat lumea insa felul lui de- a fi, de-a ma iubi, de-a ma trata m-a schimbat, m-a invatat sa ma raportez la Dumnzeu, sa il descopar pe Dumnezeu, si ... din cauza faptului ca a fost un tata bun imi e usor sa il vad pe Dumnezeu ca Tata. Nu a fost perfect, nici chiar cu mine ... dar, l-am iubit asa imperfect si ... m-a iubit asa nabadaioasa si incapatanata si cred ca avea rabdare cu mine ... pentru ca ii semanam mult.
Poate ca azi pregateste cu ingerii un tort, nu stiu ... abia astept sa ajung si eu acasa sa vad ce face ...
marți, 26 ianuarie 2010
descoperire epocala
Daca v-ati intrebat vreodata cum functioneaza creierul unei femei iata ca tocmai s-a descoperit o shema ce poate fi explicata ...
Fiecare din bilutele acelea albastre reprezinta un gand despre ceva care trebuie facut, o decizie sau o problema care trebuie rezolvata.
Era si despre barbati un comentariu insa nu am vrut sa il postez ....
dragoste tandra
Intr-o tabara, una din lidere era in varsta, chiar nu stiu cine a trimis-o cu acel grup insa ar fi vrut sa isi foloseasca grupul ca si servitori personali: fa-mi aia, da-mi aia, du-te acolo, dincolo. Nu mi-a placut ce facea, dar am tacut pana a incercat sa faca cu mine la fel. Atata i-a trebuit. A fost socant pentru ea sa aibe de a face cu o adolescenta ce refuza sa asculte de ceea ce zicea ea si banuiesc ca era prea mult, asa ca incerca sa imi faca zile fripte ... dar nu m-am lasat nici cand m-a amenintat ca ma spune mamei. I-am urat drum bun si i-am zis ca nu ii va placea ce-i va face mama. S-a enervat si mai tare si m-a amenintat ca ma spune tatei. Am tacut, ea habar n-avea ca starnea balaurul. A crezut ca eu voi deveni miel, s-a inselat insa.
Acasa, nu am spus decat ca m-a suparat foarte tare insa nu am dat detalii, n-avea rost. Dar ... desi se intalnise cu mama nu i-a spus nimic lidera cu pricina, a asteptat sa se intalneasca cu tata sa isi spuna off-ul. Sa ii povesteasca ea de cat de lipsita de educatie eram, ca semanam cu bunicu la incapatanare, ca nu stiu sa respect oamenii in varsta si o lista lunga de plangeri. Mi-l inchipui pe tata, cum isi inclesta maxilarul si se abtinea sa taca. Cand a terminat, a intrebat-o daca mai are ceva de zis si a zis ca nu. I-a spus ca e pentru prima si ultima data cand ii va permite asa ceva, ca stia ca imi facuse zile fripte in tabara insa nu insistase sa afle mai multe dar ... daca va mai indrazni sa se lege de mine, cu un cuvant sau privire cu el va avea de-a face. Si, sa nu uite un lucru: fata lui nu-i educata si lipsita de respect si cum a mai zis ea.
Ce a fost la gura ei tata a refuzat sa ii mai spuna mamei ... ascultam conversatia fara ca ei sa stie ... insa stiu ca inima mea a crescut cat China ... lectia ce mi-au dat-o mie a fost ca trebuia sa ii respect pe adulti fie ca au dreptate sau nu, sa ascult chiar de nu-mi place si ... multe altele ....
Nu imi era teama ca ii va spune mamei sau tatii de mine, de ce am facut sau spus. Stiau ca daca ceva mi se pare ceva nedrept devin catar si ... trebuie folosita alta tehnica si mai stiam ca, indiferent daca as fi gresit sau nu, ei tot m-ar fi iubit, eu tot fata lor ramaneam.
Nu imi place cand cineva vrea cu orice pret sa se bage in viata mea, ma irita, resping acea persoana, o consider ca o lipitoare de care trebuie sa scap si nici nu-mi place sa ma bag in viata oamenilor, sa fac favoruri ca sa fiu iubita, sa ma placa cineva. Daca ma place bine, daca nu ... sa fie sanatos sunt altii care ma plac, nu pierd nimic.
Am inteles asta cand ... intr-un final am incetat sa il intreb pe Dumnezeu: acu ma mai iubesti? Chiar daca intr-o perioada de nebunie ma credeam atee, chiar daca Te-am negat, am urlat la Tine, chiar daca stiam ca a minti e pacat si eu minteam cu nerusinare numa ca sa Te vad actionand, numa ca sa vad ca faci ceva, chiar daca ma simteam mizerabila, nevrednica de a fi iubita, neinsemnata, chiar daca ma razvratesc ca am aparut, chiar daca nu vreau sa Te ascult, chiar daca ma asez in fund si refuz sa merg si sa fac ce zici Tu?
Nu m-a pocnit o mana celesta peste cap, nici nu mi-a dat un branci, nici nu s-a despicat pamantul ... insa o voce blanda imi soptea: "Cella, eu te iubesc. Esti a mea." Cum sa ma iubeasca? Chiar refuza sa vada ce fac si cum sunt? "Eu nu te iubesc pentru cum arati, pentru ce faci si nu e concurs de facut mai mult ca sa te iubesc mai mult. Eu te iubesc pentru ca am decis sa te iubesc inainte ca tu sa apari. Si chiar daca ai indoilei, chiar daca nu crezi tot ce spun si ... vrei sa vezi ca si Toma semnele cuielor mele, Eu sunt aici sa ti le arat, sunt aici langa tine. Nu fug de tine. Nu am murit pentru tine numai ca sa ai viata vesnica si acum nu-mi mai pasa. Imi pasa de fiecare miliardime de secunda din viata ta, de fiecare aspect, de fiecare vorba, gand. Nu te mai strofoca sa-mi castigi dragostea, Eu te iubesc deja si nimic din ce vrei face nu ma va face sa te iubesc mai mult sau mai putin. Te iubesc indiferent de ceea ce vine in viata ta: boala, criza, tradarea celor din jur, moartea celor de aproape, tragedii ce te lasa pustiita, nimeni si nimic nu ma va face sa nu te mai iubesc".
Am ramas buimacita. "Pot sa se mute muntii dar dragostea mea nu se va indeparta de la tine." D`apoi muntii se muta? Nici un cutremur nu ii misca .... Adica Tu chiar asa ma iubesti? Wow, pai e fain ... asta imi da libertate si ma ajuta sa nu ma tem ca Te voi pierde in fiecare secunda, ca trebuie sa merg pe sticla incinsa ca nu cumva sa gresesc si sa nu ma mai iubesti ...
Doamne, imi place de Tine, imi place sa fiu cu Tine, dragostea Ta nu se castiga, nu se cumpara si ... imi place ca iti pasa de mine pana in cele mai mici detalii, de gusturi, de preferinte, de nuante, de starile mele sufletesti cand parca alizeele sunt la ele acasa ... imi place ca Tu imi trimiti semne de dragoste prin fel de fel de mijloace, prin tot felul de metode, ...
Te iubesc pentru ca nu m-ai fortat sa Te iubesc, pentru ca m-ai cucerit cu modul Tau de a ma iubi, Te iubesc pentru ca stiindu-ma iubita de Tine ma simt libera, Te iubesc pentru ca iti place de mine asa cum sunt, iti place sa stai cu mine si nu ma simt neinsemnata, ma faci sa ma simt pretioasa, importanta. Te iubesc pentru ca atunci cand vine pericolul si necazul peste mine efectiv ma iei in brate si Te lupti cu cei ce vor sa ma faca sa Te vad altfel, cu cei ce vor sa se atinga de mine .... Nimeni nu se atinge de mine, decat daca Tu il lasi, nimeni nu imi spune nimic decat daca Tu il lasi ... si imi place sa ma vad ca un copil in bratele tatalui, ce rade cu gura pana la urechi de cel ce voia sa se ia de el. Aici in brate NIMENI nu se atinge de el, acum lupta TATA.
Acasa, nu am spus decat ca m-a suparat foarte tare insa nu am dat detalii, n-avea rost. Dar ... desi se intalnise cu mama nu i-a spus nimic lidera cu pricina, a asteptat sa se intalneasca cu tata sa isi spuna off-ul. Sa ii povesteasca ea de cat de lipsita de educatie eram, ca semanam cu bunicu la incapatanare, ca nu stiu sa respect oamenii in varsta si o lista lunga de plangeri. Mi-l inchipui pe tata, cum isi inclesta maxilarul si se abtinea sa taca. Cand a terminat, a intrebat-o daca mai are ceva de zis si a zis ca nu. I-a spus ca e pentru prima si ultima data cand ii va permite asa ceva, ca stia ca imi facuse zile fripte in tabara insa nu insistase sa afle mai multe dar ... daca va mai indrazni sa se lege de mine, cu un cuvant sau privire cu el va avea de-a face. Si, sa nu uite un lucru: fata lui nu-i educata si lipsita de respect si cum a mai zis ea.
Ce a fost la gura ei tata a refuzat sa ii mai spuna mamei ... ascultam conversatia fara ca ei sa stie ... insa stiu ca inima mea a crescut cat China ... lectia ce mi-au dat-o mie a fost ca trebuia sa ii respect pe adulti fie ca au dreptate sau nu, sa ascult chiar de nu-mi place si ... multe altele ....
Nu imi era teama ca ii va spune mamei sau tatii de mine, de ce am facut sau spus. Stiau ca daca ceva mi se pare ceva nedrept devin catar si ... trebuie folosita alta tehnica si mai stiam ca, indiferent daca as fi gresit sau nu, ei tot m-ar fi iubit, eu tot fata lor ramaneam.
Nu imi place cand cineva vrea cu orice pret sa se bage in viata mea, ma irita, resping acea persoana, o consider ca o lipitoare de care trebuie sa scap si nici nu-mi place sa ma bag in viata oamenilor, sa fac favoruri ca sa fiu iubita, sa ma placa cineva. Daca ma place bine, daca nu ... sa fie sanatos sunt altii care ma plac, nu pierd nimic.
Am inteles asta cand ... intr-un final am incetat sa il intreb pe Dumnezeu: acu ma mai iubesti? Chiar daca intr-o perioada de nebunie ma credeam atee, chiar daca Te-am negat, am urlat la Tine, chiar daca stiam ca a minti e pacat si eu minteam cu nerusinare numa ca sa Te vad actionand, numa ca sa vad ca faci ceva, chiar daca ma simteam mizerabila, nevrednica de a fi iubita, neinsemnata, chiar daca ma razvratesc ca am aparut, chiar daca nu vreau sa Te ascult, chiar daca ma asez in fund si refuz sa merg si sa fac ce zici Tu?
Nu m-a pocnit o mana celesta peste cap, nici nu mi-a dat un branci, nici nu s-a despicat pamantul ... insa o voce blanda imi soptea: "Cella, eu te iubesc. Esti a mea." Cum sa ma iubeasca? Chiar refuza sa vada ce fac si cum sunt? "Eu nu te iubesc pentru cum arati, pentru ce faci si nu e concurs de facut mai mult ca sa te iubesc mai mult. Eu te iubesc pentru ca am decis sa te iubesc inainte ca tu sa apari. Si chiar daca ai indoilei, chiar daca nu crezi tot ce spun si ... vrei sa vezi ca si Toma semnele cuielor mele, Eu sunt aici sa ti le arat, sunt aici langa tine. Nu fug de tine. Nu am murit pentru tine numai ca sa ai viata vesnica si acum nu-mi mai pasa. Imi pasa de fiecare miliardime de secunda din viata ta, de fiecare aspect, de fiecare vorba, gand. Nu te mai strofoca sa-mi castigi dragostea, Eu te iubesc deja si nimic din ce vrei face nu ma va face sa te iubesc mai mult sau mai putin. Te iubesc indiferent de ceea ce vine in viata ta: boala, criza, tradarea celor din jur, moartea celor de aproape, tragedii ce te lasa pustiita, nimeni si nimic nu ma va face sa nu te mai iubesc".
Am ramas buimacita. "Pot sa se mute muntii dar dragostea mea nu se va indeparta de la tine." D`apoi muntii se muta? Nici un cutremur nu ii misca .... Adica Tu chiar asa ma iubesti? Wow, pai e fain ... asta imi da libertate si ma ajuta sa nu ma tem ca Te voi pierde in fiecare secunda, ca trebuie sa merg pe sticla incinsa ca nu cumva sa gresesc si sa nu ma mai iubesti ...
Doamne, imi place de Tine, imi place sa fiu cu Tine, dragostea Ta nu se castiga, nu se cumpara si ... imi place ca iti pasa de mine pana in cele mai mici detalii, de gusturi, de preferinte, de nuante, de starile mele sufletesti cand parca alizeele sunt la ele acasa ... imi place ca Tu imi trimiti semne de dragoste prin fel de fel de mijloace, prin tot felul de metode, ...
Te iubesc pentru ca nu m-ai fortat sa Te iubesc, pentru ca m-ai cucerit cu modul Tau de a ma iubi, Te iubesc pentru ca stiindu-ma iubita de Tine ma simt libera, Te iubesc pentru ca iti place de mine asa cum sunt, iti place sa stai cu mine si nu ma simt neinsemnata, ma faci sa ma simt pretioasa, importanta. Te iubesc pentru ca atunci cand vine pericolul si necazul peste mine efectiv ma iei in brate si Te lupti cu cei ce vor sa ma faca sa Te vad altfel, cu cei ce vor sa se atinga de mine .... Nimeni nu se atinge de mine, decat daca Tu il lasi, nimeni nu imi spune nimic decat daca Tu il lasi ... si imi place sa ma vad ca un copil in bratele tatalui, ce rade cu gura pana la urechi de cel ce voia sa se ia de el. Aici in brate NIMENI nu se atinge de el, acum lupta TATA.
luni, 25 ianuarie 2010
schimbare de domiciliu
As putea sa spun ca nu am inceput cu dreptul anii de liceu pentru ca in prima zi de scoala, in timp ce diriginta striga catalogul si a ajuns la mine iar un coleg face destul de tare, incat sa fie auzit de toti, remarca: "ia uite, i-a uitat Dumnezeu masura". S-a terminat de strigat catalogul, diriginta a trebuit sa plece nu stiu unde, iar eu a trebuit sa-mi invat colegul sa isi tina gura. Mai era o fata un pic mai inalta ca mine, iar baietii erau micuti pe langa noi. Dar, am ajuns in clasa a XII-a, ultimele zile de scoala si pentru ca aveam obiceiul, un grup destul de mare dintre noi, sa mergem la Galeriile de Arta, am hotarat sa mergem pentru ultima data. In acea zi, langa mine era colegul caruia ii aplicasem o lectie in prima zi de scoala. A trebuit sa imi ridic ochii sa ma uit la el si dintr-o data am realizat amandoi ca eram mai jos de umarul lui, se schimbase situatia, ne-a pufnit rasul, colegii si-a amintit momentul si am inceput sa ne masuram si ... sa ne aducem aminte de prima zi de scoala.
M-a durut replica colegului, pe el l-a usturat fata de la palmele incasate de la mine dar nici unul din noi nu am uitat momentul. O vorba aruncata in vant cu sau fara intentie poate ucide, lasa in urma inimi frante, suflete in coma .... lasa urme ce nu se sterg oricat as incerca .... si vine obsedanta intrebare: "de ce Doamne?". De ce nu ma iubeste nimeni? De ce sunt respinsa? De ce a trebuit sa am cosuri? De ce sunt asa de inalta? De ce sunt asa de mica? De ce sunt atata de slaba sau grasa sau osoasa? De ce mi-i parul drept, sau blond, sau aspru? De ce am ochii caprui sau albastri? De ce am degetele asa mari sau asa mici? De ce mi-s picioarele asa strambe sau asa scurte? De ce? De ce? Nu vezi ca nimeni nu ma iubeste? Si pare ca nici parintii, nici fratii si surorile, nici prietenii din copilarie, nici cei de acum, nici vecinii ...
Si Isus are o invitatie: "Gustati si vedeti ce bun este Domnul". Soc total. Cum adica sa gust? Si cum sa vad? Domnul sau Dragostea e de gustat? Adica pot incerca sa vad ce gust are dragostea? Si ... asa ma enerveaza ca daca vorbesti de dragoste toata lumea pare ca se gandeste numai la sex, insa inima tanjeste dupa acceptare asa cum sunt, dupa apreciere a ceea ce sunt eu, nu cat stiu, nu cum arat, nu cum imi sunt ochiii. Iar Isus asta spune ca e Dumnezeu, e Dragostea dupa care imi tanjeste inima si ... pot sa vad, pot sa explorez dragostea asta, ca si cum as sti sa innot si acum sunt scafandru experimentat si innot si fac scufundari in dragoste, de la o vreme ma obisnuiesc cu adancimea si merg mai adanc .... ma simt atrasa de dragostea asta, ma simt bine in ea, ma inconjoara in stanga, dreapta, in fata, in spate, sus, jos ... peste tot sunt inconjurata de dragoste si ... as vrea sa ma mut aici, sa fac din dragoste casa mea ... visez cu ochii deschisi ... legile date pe baza acestei dragoste ar lasa lumea fara inculti, fara oameni ai strazii, fara copii abandonati, saracia ar fi un vis urat, prostitutia ar disparea, nu s-ar sti ce e foametea, psihologii si psihiatrii s-ar inscrie la alte facultati pentru ca ar ramane someri, puscariile ar deveni sere sau s-ar transforma in tabere de misiune pentru cei din jungla ...
Dar chiar daca legile nu se dau dupa legea dragostei acestea adanci eu pot alege sa traiesc in ea, pot alege sa innot in ea, si pot alege sa fac din ea casa mea. Adica holul, bucataria, baia, dormitoarele, sufrageria, balconul meu sunt in dragoste, peste tot e aer imbibat cu dragoste ....
Imi aduc aminte de un episod de acasa, era vacanta si a venit Catalin - cel mai mare dintre nepoti sa stea la noi. Intr-o zi, mancam pepene si el parca nu se mai oprea, de fiecare data cand il intrebam daca mai vrea zicea da insa l-am intrebat: Cata, mai vrei? Mai poti? Raspunsul lui a venit repede: "Nu mai pot, dar mai vreau".
Sunt invitata sa gust dragostea Lui Dumnezeu si pentru ca imi place, beau din ea, si beau, si beau, si la un moment dat ma simt plina, ca un butoi si exclam: "Nu mai pot, dar mai vreau".
Dragostea Ta nu are limite, nu are geamandura, nu are dimensiuni in adancime in latime, e nemasurata, e muuuuulta, e pentru toti, pentru cersetori, pentru puscariasi, pentru ministru, pentru carciumari, pentru cei ce fac trafic de carne vie, pentru cei ce par uitati de Dumnezeu si de lume, pentru cei din jungla. Invitatia de a explora dragostea Lui Dumnezeu e pentru toti, nu exista rasa pura si impura, nu exista conditii de admitere in marea Lui dragoste. Asa cum sunt, asa cum esti suntem invitati sa bem, sa vedem, sa ne cufundam in dragoste, nu ne innecam in ea, insa suntem invitati sa ne relaxam in ea, sa mergem mai adand, mai aproape de inima Lui Dumnezeu, sa ne lasam iubiti mai mult, sa stam mai mult cu El de vorba, sa il lasam sa ne ia in brate si sa ne tina stans langa El cand suspinele sunt atata de dureroase ...
Doamne, e asa bine aici langa Tine, e atata de frumos, iar in casa mea, noua mea casa e atata liniste, e atata bucurie, e dragoste, e ceea ce am tanjit cautand de nebuna si nu gaseam cu nici un pret ... si nu ma pot opri si sa nu spun: "mai vreau".
M-a durut replica colegului, pe el l-a usturat fata de la palmele incasate de la mine dar nici unul din noi nu am uitat momentul. O vorba aruncata in vant cu sau fara intentie poate ucide, lasa in urma inimi frante, suflete in coma .... lasa urme ce nu se sterg oricat as incerca .... si vine obsedanta intrebare: "de ce Doamne?". De ce nu ma iubeste nimeni? De ce sunt respinsa? De ce a trebuit sa am cosuri? De ce sunt asa de inalta? De ce sunt asa de mica? De ce sunt atata de slaba sau grasa sau osoasa? De ce mi-i parul drept, sau blond, sau aspru? De ce am ochii caprui sau albastri? De ce am degetele asa mari sau asa mici? De ce mi-s picioarele asa strambe sau asa scurte? De ce? De ce? Nu vezi ca nimeni nu ma iubeste? Si pare ca nici parintii, nici fratii si surorile, nici prietenii din copilarie, nici cei de acum, nici vecinii ...
Si Isus are o invitatie: "Gustati si vedeti ce bun este Domnul". Soc total. Cum adica sa gust? Si cum sa vad? Domnul sau Dragostea e de gustat? Adica pot incerca sa vad ce gust are dragostea? Si ... asa ma enerveaza ca daca vorbesti de dragoste toata lumea pare ca se gandeste numai la sex, insa inima tanjeste dupa acceptare asa cum sunt, dupa apreciere a ceea ce sunt eu, nu cat stiu, nu cum arat, nu cum imi sunt ochiii. Iar Isus asta spune ca e Dumnezeu, e Dragostea dupa care imi tanjeste inima si ... pot sa vad, pot sa explorez dragostea asta, ca si cum as sti sa innot si acum sunt scafandru experimentat si innot si fac scufundari in dragoste, de la o vreme ma obisnuiesc cu adancimea si merg mai adanc .... ma simt atrasa de dragostea asta, ma simt bine in ea, ma inconjoara in stanga, dreapta, in fata, in spate, sus, jos ... peste tot sunt inconjurata de dragoste si ... as vrea sa ma mut aici, sa fac din dragoste casa mea ... visez cu ochii deschisi ... legile date pe baza acestei dragoste ar lasa lumea fara inculti, fara oameni ai strazii, fara copii abandonati, saracia ar fi un vis urat, prostitutia ar disparea, nu s-ar sti ce e foametea, psihologii si psihiatrii s-ar inscrie la alte facultati pentru ca ar ramane someri, puscariile ar deveni sere sau s-ar transforma in tabere de misiune pentru cei din jungla ...
Dar chiar daca legile nu se dau dupa legea dragostei acestea adanci eu pot alege sa traiesc in ea, pot alege sa innot in ea, si pot alege sa fac din ea casa mea. Adica holul, bucataria, baia, dormitoarele, sufrageria, balconul meu sunt in dragoste, peste tot e aer imbibat cu dragoste ....
Imi aduc aminte de un episod de acasa, era vacanta si a venit Catalin - cel mai mare dintre nepoti sa stea la noi. Intr-o zi, mancam pepene si el parca nu se mai oprea, de fiecare data cand il intrebam daca mai vrea zicea da insa l-am intrebat: Cata, mai vrei? Mai poti? Raspunsul lui a venit repede: "Nu mai pot, dar mai vreau".
Sunt invitata sa gust dragostea Lui Dumnezeu si pentru ca imi place, beau din ea, si beau, si beau, si la un moment dat ma simt plina, ca un butoi si exclam: "Nu mai pot, dar mai vreau".
Dragostea Ta nu are limite, nu are geamandura, nu are dimensiuni in adancime in latime, e nemasurata, e muuuuulta, e pentru toti, pentru cersetori, pentru puscariasi, pentru ministru, pentru carciumari, pentru cei ce fac trafic de carne vie, pentru cei ce par uitati de Dumnezeu si de lume, pentru cei din jungla. Invitatia de a explora dragostea Lui Dumnezeu e pentru toti, nu exista rasa pura si impura, nu exista conditii de admitere in marea Lui dragoste. Asa cum sunt, asa cum esti suntem invitati sa bem, sa vedem, sa ne cufundam in dragoste, nu ne innecam in ea, insa suntem invitati sa ne relaxam in ea, sa mergem mai adand, mai aproape de inima Lui Dumnezeu, sa ne lasam iubiti mai mult, sa stam mai mult cu El de vorba, sa il lasam sa ne ia in brate si sa ne tina stans langa El cand suspinele sunt atata de dureroase ...
Doamne, e asa bine aici langa Tine, e atata de frumos, iar in casa mea, noua mea casa e atata liniste, e atata bucurie, e dragoste, e ceea ce am tanjit cautand de nebuna si nu gaseam cu nici un pret ... si nu ma pot opri si sa nu spun: "mai vreau".
duminică, 24 ianuarie 2010
protectia penelor
Penele astea sunt insa diferite ... sunt folosite pentru a ma proteja. Nu sunt de strut sau de cine stie ce pasare ci ... e un verset in Psalmul 91:4 spune asa: " El te va acoperi cu penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui." E vorba de aripile si penele Lui Dumnezeu. Doamne ... sunt in ceata totala. Tu spui ca am fost creata dupa chipul si asemanarea Ta insa ... unde sunt aripile? Mi-au cazut? Adica Tu esti ca o closca si ma strangi sub aripa ca pe un pui? Numai facand analogia: eu si pui, ma pufneste rasul. E o diferenta cam mare de dimensiune intre noi.
Insa ... imi place imaginea asta de closca si pui ... poate pentru ca e mai copilareasca si vorba multora, eu tot in mintea copiilor am ramas. Si imi place pentru ca atunci cand vine pericolul, aripa Ta e deschisa sa ma ascund sub ea, stiu ca penele Tale ma vor proteja de pericol, ma apara de dusmani, de frig, de ploaie, furtuna si ... mai stiu ca nimic nu ma poate smulge din mana TA.
E vreme de criza, e un ger cumplit afara si tocmai am vazut cazuri de oameni degerati, aud mereu de oameni care din cauza lipsei banilor, pierderii slujbei, partenerului de viata, dezamagirilor sau altor motive isi pierd mintea sau decid sa isi ia viata, e o perioada grea, se spune ca e incalzire globala si aici se crapa de frig - motiv suficinet pentru a ni se induce ca suntem cam multi ce respiam ca sa incalzim calotele glaciare ... pare dezolant ... dar eu fug sub aripa Ta si gerul va fi mai aprig in noaptea asta, si criza, dupa preconizari va fi mai grea anul asta, si stresul va fi mai mare dar eu sunt linistita, acoperita de penele Tale. Dau asa o pana la o parte si vad afara groza pe fetele unora, disperare pe a altora, fetele unora sunt brazdate de lacrimi, aud tipete, strigate ... vesti despre cutremure, insa eu cred ca Tu ma protejezi aici, cred ca voi trece cu Tine prin toate, cred ca la umbra aripii Tale sunt in siguranta.
Doamne, imi place aici sub aripa Ta, pot auzi bataile inimii Tale, pot sa imi linistesc inima, pot sa dorm linistita ca Tu nu va vei arunca cat colo, pot sa simt caldura si protectia penelor Tale si imi plac penele Tale ca nu provoaca alergie.
Mi-am pus increderea in Tine si simt aripile Tale cum ma inconjoara si ma trag mai aproape de Tine.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Tu faci cerul sa coboare ...
Rusalii
Doamne, mai vreau rusalii
Cu limbi de foc, sa le imprastii
Pe fiecare sa ne atingi cu Duhul Tau
Doamne vreau o trezire
Si intr-un gand si o simtire
Sa fim cu totii si sa cantam
In limbi o mie
Tu faci cerul sa coboare
Nasti din inima izvoare
O duh preasfant da-ne rusalii
O duh presafant
Doamne da-mi bucurie
Si sa ma legi, strans in iubire
Doamne eu vreau ,vreau tot mai mult
Din duhul Tau
Doamne mai vreau sfintire
Si-un foc adanc sa arda-n mine
Pe vesnicii sa fim ai tai
In nemurire
Doamne vreau o trezire
Si intr-un gand si o simtire
Sa fim cu totii si sa cantam
In nemurire
Luminita, ce poveste are melodia asta? Eu am auzit ceva insa ... ar fi cu mult mai fain daca ai scrie-o tu.
Luminita Ciuciumis
Doamne, mai vreau rusalii
Cu limbi de foc, sa le imprastii
Pe fiecare sa ne atingi cu Duhul Tau
Doamne vreau o trezire
Si intr-un gand si o simtire
Sa fim cu totii si sa cantam
In limbi o mie
Tu faci cerul sa coboare
Nasti din inima izvoare
O duh preasfant da-ne rusalii
O duh presafant
Doamne da-mi bucurie
Si sa ma legi, strans in iubire
Doamne eu vreau ,vreau tot mai mult
Din duhul Tau
Doamne mai vreau sfintire
Si-un foc adanc sa arda-n mine
Pe vesnicii sa fim ai tai
In nemurire
Doamne vreau o trezire
Si intr-un gand si o simtire
Sa fim cu totii si sa cantam
In nemurire
Luminita, ce poveste are melodia asta? Eu am auzit ceva insa ... ar fi cu mult mai fain daca ai scrie-o tu.
Aceasta melodie, ca si multe altele, este rodul unei dorinte de a ne apropia de Domnul, de a cauta fata Domnului, nu mana LUi. A fost un timp de har, nu stim poate cum s-a intamplat, dar stim ca El si-a revarsat din plin gratia Lui peste noi, ungerea Lui, ne-am simtit iubiti, imbratisati de cer, am putut sa ne lasam iubiti de El. Si asta a fost rasplata noastra; L-am cautat pe El si El ne-a iubit mai mult! El a facut cerul sa coboare pentru noi... Nu este minunat? Domnul este Dumnezeu! Traiasca Domnul, Stanca mea!
vineri, 22 ianuarie 2010
ingerul meu
Am tot intrebat-o pe mama daca e adevarat ca exista ingeri, daca am si eu unul si daca da, unde e? Unde doarme? Ce mananca? Se joaca? Pot sa il vad? Ce face ingerul meu?
Dar cartile imi arata ingerii ca niste fiinte asa gen copilas dolofan cu un soi de esarfa pe solduri ca nu stii de e fata sau baiat, cu bucle si ochi albastri, cu gene intoarse, are un zambet ce te cucereste ... se joaca cu copiii ... dar, cum poate copilasul asta inger cu aripi sa ma protejeze cand eu m-am cocotat pe cea mai inalta creanga de cires? La cat e el de dolofan, mai bine ar fi si sa nu se urce aici ...
Sau ingerul ce canta la harpa ... e muzician, el ma poate apara? Dar, ingerul imi sopteste cand sunt ascultata la lectie? Il bate pe X sau Y ca mi-a facut rau?
Am incercat sa caut o fotografie cu un inger insa ... surpriza: mai toti ingerii sunt fete aproape dezbracate, sau ingeri emo, sau copii dolofani jucandu-se, pupandu-se, par inofensivi, numa buni de protejat. Pai ... care e rolul ingerului meu? Sa il protejez?
Despre ingeri, in Biblie, prima relatare apare la Avraam, apoi un inger s-a luptat cu Iacov o noapte intreaga, dar ... cand s-a despicat Marea Rosie si ingerii tineau apa? Sau cand Daniel era in groapa cu lei si un inger a inchis gura leilor flamanzi, sau cand Elisei se roaga ca Domnul sa deschida ochii slujitorului sau ca sa vada multimea ingerilor in care de foc ce lupta pentru Israel. Inainte de exod, in ultima noapte de robie, un inger a ucis toti copiii intai nascuti ai egiptenilor. Un inger l-a scos pe Petru din temnita, ingerii au cantat pastorilor in camp, piatra de la mormantul lui Isus a fost dat la o parte de un inger, in mormant au ramas sa spuna ca El a inviat doi ingeri stralucitori.
Pai, ingerii din pozele gasite pe internet nu seamana deloc cu ingerii de care spune Biblia. Cei din Biblie au aripi, sunt duhuri slujitoare ale Dumnezeului Creator. Au un fel de deficienta ingerii astia - asculta numai de Dumnezeu. Oricat ar urla eu la ingerul meu, oricat m-as rasti sau as incerca sa-l induplec, el nu ma baga in seama pentru ca el asculta numai de ceea ce ii spune Dumnezeu. Misiunea lui e clara, sa ma protejeze insa nu cum ii spun eu ci cum ii spune Dumnezeu.
Insa... am mai inteles ceva: "Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie" Psalmul 34:7. Ingerul meu nu vine asa lin si finut cand mi-i inima cat un purice sau sunt in pericol de moarte, el tabaraste. Adica vine cu forta, cu putere, se lupta pentru mine. Dar ingerul Domnului tabarasete numai pentru cei ce se tem de Domnul, pentru cei ce cred in Domnul. Asta e conditia esentiala ca sa ai protectie - sa te temi de Domnul.
Stiu foarte sigur cum e sa simti atingerea ingerului ca sa ma extraga din fata unui camion ce m-ar fi facut pulberi cu toate ca ma asigurasem ca nu vine nici o masina, cum e sa te prinda din caderea produsa de ruperea celei mai inalte crengi a unui copac si sa ma lase agatata intr-un par si cu mama pe aproape ... stiu cum e cand ingerul aduce o masina silentioasa ce in mod anormal scoate zgomot cand eram inconjurata de vreo 25 de caini in mijlocul orasului pe la miezul noptii si aproape de casa, stiu cum e cand are grija ca chirurgul sa nu atinga vene ce sunt unde nu trebuie, .... si lista e luuuunga ....
Daca i-as vedea pe ingeri, in zborul cu avionul as observa cum tin aripile acestuia, cum in turbulente il tin sa nu cada, cum tine masina pe sosea cand aceasta pare de sticla, cum aduce paine celui ce isi spune ultima rugaciune, cum opreste mana celui ce tine arma in mana pentru a ucide, cum opreste calaul, cum opreste violatorul, cum blocheaza traficul ca eu sa nu mor in accident, cum ... imi pune mana la gura cand sunt gata sa fac cine stie ce prostie ....
Domnul mi-a dat garda de corp, si nu e una platita si care isi face treaba nu asa de mantuiala, e un razboinic, e langa mine cand dorm, cand scriu, cand citesc, cand plang, cand sunt fericita ....
Ingerii se bucura cand eu vorbesc cu Domnul, sunt fericiti ca eu - un om, il iubesc pe cel pe care si ei il iubesc si i se inchina.
Doamne, multumesc pentru protectie, pentru ingerii carora le dau batai de cap, pentru ca ii trimiti sa tabarasca in jurul meu, nu numai partial, nu numai un pic ci in jurul meu, total ...
Nu stiu cum arata, nici nu ma intereseaza ... insa sunt bucuroasa ca e langa mine, ca isi face treaba pentru care e trimis, ca ii simt atingerea, ca ma stiu protejata ....
Dar cartile imi arata ingerii ca niste fiinte asa gen copilas dolofan cu un soi de esarfa pe solduri ca nu stii de e fata sau baiat, cu bucle si ochi albastri, cu gene intoarse, are un zambet ce te cucereste ... se joaca cu copiii ... dar, cum poate copilasul asta inger cu aripi sa ma protejeze cand eu m-am cocotat pe cea mai inalta creanga de cires? La cat e el de dolofan, mai bine ar fi si sa nu se urce aici ...
Sau ingerul ce canta la harpa ... e muzician, el ma poate apara? Dar, ingerul imi sopteste cand sunt ascultata la lectie? Il bate pe X sau Y ca mi-a facut rau?
Am incercat sa caut o fotografie cu un inger insa ... surpriza: mai toti ingerii sunt fete aproape dezbracate, sau ingeri emo, sau copii dolofani jucandu-se, pupandu-se, par inofensivi, numa buni de protejat. Pai ... care e rolul ingerului meu? Sa il protejez?
Despre ingeri, in Biblie, prima relatare apare la Avraam, apoi un inger s-a luptat cu Iacov o noapte intreaga, dar ... cand s-a despicat Marea Rosie si ingerii tineau apa? Sau cand Daniel era in groapa cu lei si un inger a inchis gura leilor flamanzi, sau cand Elisei se roaga ca Domnul sa deschida ochii slujitorului sau ca sa vada multimea ingerilor in care de foc ce lupta pentru Israel. Inainte de exod, in ultima noapte de robie, un inger a ucis toti copiii intai nascuti ai egiptenilor. Un inger l-a scos pe Petru din temnita, ingerii au cantat pastorilor in camp, piatra de la mormantul lui Isus a fost dat la o parte de un inger, in mormant au ramas sa spuna ca El a inviat doi ingeri stralucitori.
Pai, ingerii din pozele gasite pe internet nu seamana deloc cu ingerii de care spune Biblia. Cei din Biblie au aripi, sunt duhuri slujitoare ale Dumnezeului Creator. Au un fel de deficienta ingerii astia - asculta numai de Dumnezeu. Oricat ar urla eu la ingerul meu, oricat m-as rasti sau as incerca sa-l induplec, el nu ma baga in seama pentru ca el asculta numai de ceea ce ii spune Dumnezeu. Misiunea lui e clara, sa ma protejeze insa nu cum ii spun eu ci cum ii spune Dumnezeu.
Insa... am mai inteles ceva: "Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie" Psalmul 34:7. Ingerul meu nu vine asa lin si finut cand mi-i inima cat un purice sau sunt in pericol de moarte, el tabaraste. Adica vine cu forta, cu putere, se lupta pentru mine. Dar ingerul Domnului tabarasete numai pentru cei ce se tem de Domnul, pentru cei ce cred in Domnul. Asta e conditia esentiala ca sa ai protectie - sa te temi de Domnul.
Stiu foarte sigur cum e sa simti atingerea ingerului ca sa ma extraga din fata unui camion ce m-ar fi facut pulberi cu toate ca ma asigurasem ca nu vine nici o masina, cum e sa te prinda din caderea produsa de ruperea celei mai inalte crengi a unui copac si sa ma lase agatata intr-un par si cu mama pe aproape ... stiu cum e cand ingerul aduce o masina silentioasa ce in mod anormal scoate zgomot cand eram inconjurata de vreo 25 de caini in mijlocul orasului pe la miezul noptii si aproape de casa, stiu cum e cand are grija ca chirurgul sa nu atinga vene ce sunt unde nu trebuie, .... si lista e luuuunga ....
Daca i-as vedea pe ingeri, in zborul cu avionul as observa cum tin aripile acestuia, cum in turbulente il tin sa nu cada, cum tine masina pe sosea cand aceasta pare de sticla, cum aduce paine celui ce isi spune ultima rugaciune, cum opreste mana celui ce tine arma in mana pentru a ucide, cum opreste calaul, cum opreste violatorul, cum blocheaza traficul ca eu sa nu mor in accident, cum ... imi pune mana la gura cand sunt gata sa fac cine stie ce prostie ....
Domnul mi-a dat garda de corp, si nu e una platita si care isi face treaba nu asa de mantuiala, e un razboinic, e langa mine cand dorm, cand scriu, cand citesc, cand plang, cand sunt fericita ....
Ingerii se bucura cand eu vorbesc cu Domnul, sunt fericiti ca eu - un om, il iubesc pe cel pe care si ei il iubesc si i se inchina.
Doamne, multumesc pentru protectie, pentru ingerii carora le dau batai de cap, pentru ca ii trimiti sa tabarasca in jurul meu, nu numai partial, nu numai un pic ci in jurul meu, total ...
Nu stiu cum arata, nici nu ma intereseaza ... insa sunt bucuroasa ca e langa mine, ca isi face treaba pentru care e trimis, ca ii simt atingerea, ca ma stiu protejata ....
joi, 21 ianuarie 2010
act de donatie
Acum in plina criza cand toata lumea se gandeste cum sa-si adune cat mai multe, eu am decis fac donatii. Mi-am facut o lista, e destul de lunga si toate astea de pe lista vreau sa i le dau unei singure persoane.
Vreau sa verific daca sunt toate trecute, nu vreau sa mai ramana nimic netrecut, nimic ca sa nu ii fie dat.
Insa, cu recunosstinta si nostalgie imi aduc aminte de trecut. La un Paste, nu am avut bani sa imi iau niste carne de miel si ... as fi vrut o bucatica mica macar ... dar am zis ca sunt om mare de-acuma, trebuie sa inteleg ca nu traiesc numai ca sa imi implinesc poftele si mi-am zis ca si puiul e bun, sa fiu multumitoare ca unii nici atata nu au. Si vine o vecina sa ma intrebe nu stiu ce, si am mai discutat cu ea diverse, am vorbit si de miel, de cozonac si altele. Inainte sa plece la inviere, suna din nou la usa vecina mea cu o farfurie acoperita in mana: "Cella, uite si eu am primit o bucata de miel de la cineva si ... m-am gandit sa iti dau si tie un pic, sa te bucuri si tu de miel la acest Paste".
Femeia asta imi facuse zile fripte cand m-am mutat in bloc, insa de ceva vreme ne bazam una pe alta si acum ... venise sa imi dea din ce primise si ea. Mi-au dat lacrimile. I-am multumit si ea a plecat. Mi-am ridicat ochii spre cer si stiu ca am zis: "Doamne, era doar un moft, insa unul de care Tu ai tinut cont si ... nu am cuvinte ca sa multumesc indeajuns".
Nu pot sa uit de cozonacul trimis de mama unui prieten in forma de ursulet tot la un Paste, insa si mai ciudat, visasem ca primisem cu o noapte inainte asa ceva ... Sau, cand un prieten m-a sunat si mi-a spus sa ma intalnesc cu un prieten de-al lui ca sa imi dea ceva. Habar nu aveam ce voia sa imi dea insa asa am primit computerul ce a facut senzatie la vremea aceea.
Citind Exodul, mi-a dorit sa vad Muntele Sinai, Marea Rosie ... dar alea nu sunt aici pe Bucium, in Iasi ... sunt tocmai in Egypt. Insa am fost acolo, le-am vazut. Eram atata de emotionata pe Sinai langa tufisul despre care se spune ca e cel in care Dumnezeu i s-a aratat lui Moise, iar cand am intrat in Marea Rosie ... atat de clara, curata am incercat sa imi imaginez doua maluri imense de apa prin care pot sa vad si mustatile rechinilor, balenelor, pot sa le fac cu mana ... si sa nu imi faca nimic ... si cati pesti colorati si ce multe forme ....
Ii invidiam pe cei ce-mi spuneau ca merg la conferinte si ma intrebam eu de ce nu ajungeam la una de aia mare ... insa cand am primit invitatia am ramas ca la dentist. Nu era in Romania, nici macar in Europa, era tocmai in Seul, Koreea de Sud si nu era una mare ci era una imensa unde am intalnit femei din cam 82 de tari, peste 5000 si ca sa fie si cu capac, am fost purtatoarea steagului Romaniei ...
Nu pot sa uit de vecina ce m-a scos la milimetru dintre rotile unui trailer pentru ca copil fiind nu am apreciat distanta si curentul ce-l poate face la viteza, alte doua dati a trebuit folosit un inger ca sa nu fiu facuta zob pe asfalt. Sau de bunicul de pe mama ce m-a scos din fantana cand aveam vreun an si ceva pentru ca voiam sa descopar si eu ce fac oamenii acolo. Si de atat de multe peripetii care mai de care mai spectaculoase ....
Doamne, uitandu-ma in urma la cate binecuvantari am si cata purtare de grija mi-ai aratat sunt atata de multumitoare. Pentru ca iti pasa de mofturile mele, de dorintele ce mi le implinesti si nu le stii decat Tu, pentru ca ai grija de painea mea de fiecare zi, pentru prieteni ce ii folosesti ca si ingeri ai Tai, pentru sanatate, pentru vindecari, minuni, pentru pace, liniste ...
Dar acum, azi, 21 ianuarie 2010 vreau sa fac un act de donatie. Pe baza unui verset il fac. "Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci el insusi ingrijeste de voi" 2 Petru 5:17.
In deplinatatea facultatilor mintale, donez de buna voie si nesilita de nimeni: ingrijorarea cu privire la sanatate, slujba, criza financiara, rate, casa, viitor, prieteni, haine, mancare, cutremure, inundatii, pandemii de gripa de oricare ar fi, sau oricare alte boli ciudate si inventate, incalziri globale, foamete, unirea planetelor si explozia pamantului sau cine stie ce alte idei le mai vin unora si nu ti le dau una cate una ci le arunc pe TOATE. Da, azi, acum si aici Ti le dau Tie. Mi s-a acrit sa le port. Am ajuns sa mi se incovoaie spatele ca la batrani ducand sarcini si poveri grele, imi explodeaza capul, ficatul mi-i demult la cote de avarii, stomacul devine ca o plasa din ce in ce mai rara si parca ma descompun, asa ca ... TOATE, TI LE DAU TIE. Du-le Tu.
Imi cer iertare ca nu Te-am crezut pe cuvant ca Tu le vrei sa mi le duci, ca nu am avut incredere in Tine, ca Te-am tratat ca pe o roata de rezerva, ca am avut o atitudine de nesimtita. Iarta-ma, te rog.
Stiu ca trebuie sa imi fac partea, stiu ca trebuie sa merg la lucru in continuare, ca trebuie sa continui ce am de facut insa ... acum atitudinea e alta ... grija mea Ti-o dau Tie, si povara asta, aaa si grija asta ... si asta ...
M-am saturat sa merg numarand gropile de pe drum insa tinandu-ma tare si ducandu-mi poverile in loc sa simt mirosul florilor de langa drum, sa ascult ciripitul pasarilor, sa vad norii, soarele ...
Sunt constienta ca mai apar griji, probleme, necazuri asa ca mai fac acte de donatie ... dar vreau sa Ti le dau pe toate pentru ca Tu mi-ai spus ca daca Ti le dau imi dai pace pentru inima si liniste pentru ganduri si .... vreau pace si liniste, nu vreau sa fac stop cardiac si nici sa ajung la numarul 7.
Act semnat azi, 21 ianuarie 2010 in doua exemplare de: Isus si Cella.
Vreau sa verific daca sunt toate trecute, nu vreau sa mai ramana nimic netrecut, nimic ca sa nu ii fie dat.
Insa, cu recunosstinta si nostalgie imi aduc aminte de trecut. La un Paste, nu am avut bani sa imi iau niste carne de miel si ... as fi vrut o bucatica mica macar ... dar am zis ca sunt om mare de-acuma, trebuie sa inteleg ca nu traiesc numai ca sa imi implinesc poftele si mi-am zis ca si puiul e bun, sa fiu multumitoare ca unii nici atata nu au. Si vine o vecina sa ma intrebe nu stiu ce, si am mai discutat cu ea diverse, am vorbit si de miel, de cozonac si altele. Inainte sa plece la inviere, suna din nou la usa vecina mea cu o farfurie acoperita in mana: "Cella, uite si eu am primit o bucata de miel de la cineva si ... m-am gandit sa iti dau si tie un pic, sa te bucuri si tu de miel la acest Paste".
Femeia asta imi facuse zile fripte cand m-am mutat in bloc, insa de ceva vreme ne bazam una pe alta si acum ... venise sa imi dea din ce primise si ea. Mi-au dat lacrimile. I-am multumit si ea a plecat. Mi-am ridicat ochii spre cer si stiu ca am zis: "Doamne, era doar un moft, insa unul de care Tu ai tinut cont si ... nu am cuvinte ca sa multumesc indeajuns".
Nu pot sa uit de cozonacul trimis de mama unui prieten in forma de ursulet tot la un Paste, insa si mai ciudat, visasem ca primisem cu o noapte inainte asa ceva ... Sau, cand un prieten m-a sunat si mi-a spus sa ma intalnesc cu un prieten de-al lui ca sa imi dea ceva. Habar nu aveam ce voia sa imi dea insa asa am primit computerul ce a facut senzatie la vremea aceea.
Citind Exodul, mi-a dorit sa vad Muntele Sinai, Marea Rosie ... dar alea nu sunt aici pe Bucium, in Iasi ... sunt tocmai in Egypt. Insa am fost acolo, le-am vazut. Eram atata de emotionata pe Sinai langa tufisul despre care se spune ca e cel in care Dumnezeu i s-a aratat lui Moise, iar cand am intrat in Marea Rosie ... atat de clara, curata am incercat sa imi imaginez doua maluri imense de apa prin care pot sa vad si mustatile rechinilor, balenelor, pot sa le fac cu mana ... si sa nu imi faca nimic ... si cati pesti colorati si ce multe forme ....
Ii invidiam pe cei ce-mi spuneau ca merg la conferinte si ma intrebam eu de ce nu ajungeam la una de aia mare ... insa cand am primit invitatia am ramas ca la dentist. Nu era in Romania, nici macar in Europa, era tocmai in Seul, Koreea de Sud si nu era una mare ci era una imensa unde am intalnit femei din cam 82 de tari, peste 5000 si ca sa fie si cu capac, am fost purtatoarea steagului Romaniei ...
Nu pot sa uit de vecina ce m-a scos la milimetru dintre rotile unui trailer pentru ca copil fiind nu am apreciat distanta si curentul ce-l poate face la viteza, alte doua dati a trebuit folosit un inger ca sa nu fiu facuta zob pe asfalt. Sau de bunicul de pe mama ce m-a scos din fantana cand aveam vreun an si ceva pentru ca voiam sa descopar si eu ce fac oamenii acolo. Si de atat de multe peripetii care mai de care mai spectaculoase ....
Doamne, uitandu-ma in urma la cate binecuvantari am si cata purtare de grija mi-ai aratat sunt atata de multumitoare. Pentru ca iti pasa de mofturile mele, de dorintele ce mi le implinesti si nu le stii decat Tu, pentru ca ai grija de painea mea de fiecare zi, pentru prieteni ce ii folosesti ca si ingeri ai Tai, pentru sanatate, pentru vindecari, minuni, pentru pace, liniste ...
Dar acum, azi, 21 ianuarie 2010 vreau sa fac un act de donatie. Pe baza unui verset il fac. "Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci el insusi ingrijeste de voi" 2 Petru 5:17.
In deplinatatea facultatilor mintale, donez de buna voie si nesilita de nimeni: ingrijorarea cu privire la sanatate, slujba, criza financiara, rate, casa, viitor, prieteni, haine, mancare, cutremure, inundatii, pandemii de gripa de oricare ar fi, sau oricare alte boli ciudate si inventate, incalziri globale, foamete, unirea planetelor si explozia pamantului sau cine stie ce alte idei le mai vin unora si nu ti le dau una cate una ci le arunc pe TOATE. Da, azi, acum si aici Ti le dau Tie. Mi s-a acrit sa le port. Am ajuns sa mi se incovoaie spatele ca la batrani ducand sarcini si poveri grele, imi explodeaza capul, ficatul mi-i demult la cote de avarii, stomacul devine ca o plasa din ce in ce mai rara si parca ma descompun, asa ca ... TOATE, TI LE DAU TIE. Du-le Tu.
Imi cer iertare ca nu Te-am crezut pe cuvant ca Tu le vrei sa mi le duci, ca nu am avut incredere in Tine, ca Te-am tratat ca pe o roata de rezerva, ca am avut o atitudine de nesimtita. Iarta-ma, te rog.
Stiu ca trebuie sa imi fac partea, stiu ca trebuie sa merg la lucru in continuare, ca trebuie sa continui ce am de facut insa ... acum atitudinea e alta ... grija mea Ti-o dau Tie, si povara asta, aaa si grija asta ... si asta ...
M-am saturat sa merg numarand gropile de pe drum insa tinandu-ma tare si ducandu-mi poverile in loc sa simt mirosul florilor de langa drum, sa ascult ciripitul pasarilor, sa vad norii, soarele ...
Sunt constienta ca mai apar griji, probleme, necazuri asa ca mai fac acte de donatie ... dar vreau sa Ti le dau pe toate pentru ca Tu mi-ai spus ca daca Ti le dau imi dai pace pentru inima si liniste pentru ganduri si .... vreau pace si liniste, nu vreau sa fac stop cardiac si nici sa ajung la numarul 7.
Act semnat azi, 21 ianuarie 2010 in doua exemplare de: Isus si Cella.
miercuri, 20 ianuarie 2010
ma-ncred in El
Am fost intrebata de prietenii mei daca vreau sa merg la pescuit, mai fusesem cand eram mica cu fratele meu cel mai mic ce stia cum sa prinda pestele cu mana, insa eu nu reusisem nimic. Asa ca ... acum cand eram intrebata nu am fost foarte entuziasmata insa mi-am zis ca ... o sa incerc si asta.
Insa nu era ceea ce credeam eu, era vorba de o barca, de marinari ce stiau sa conduca o barca si ... mai mult imi placea sa urmaresc bancurile de pesti colorati sau sa vad delfinii sarind in jurul barcii decat sa stau sa astept ca sa simt cum zvacneste ata de pescuit in mana mea.
Am urcat pe punte si l-am rugat pe capitan sa ma lase sa vad carma, sa pun mana pe ea si el m-a indemnat sa conduc. Cum? Nu am facut asta niciodata. Si nu era nici usor, dar nici foarte greu. Mi-a aratat un punct in directia in care trebuia sa merg si sa nu il scap din ochi. Vantul parea ca doarme, delfinii dansau veseli; insa incet, incet, vantul a inceput sa se inteteasca, carma nu mai era asa usor de tinut, capitanul a urcat pe punte si a venit langa mine, mi-a facut semn sa ma linistesc, nu e grav si sa nu uit de punctul ce mi l-a aratat ... m-am intrebat de ce i-a el carma, nu vede ca bate vantul? Statea langa mine, era un barbat voinic pe la 60 de ani, carunt. Se prijinea de bord si cu ochii scruta tarmul, valurile, golful ... E ok mi-a zis, mergem spre tarm, spre punctul nostru. Oricum ar bate vantul si ar incerca sa te departeze, vireaza pana ajungi pe linia ce te duce la punctul urmarit.
Dar cand vantul s-a mai intetit, a venit si a luat carma si daca eu abia o tineam, in mana lui era parca o jucarie, m-am uitat la el si tot ce am putut face a fost sa am incredere in el, stia Golful ca pe buzunarul lui, stia unde trebuia sa ancoram, stia cum sa lupte cu valurile.
Am ajuns mai aproape de mal si vantul si-a pierdut din intensitate si marea a devenit din nou calma, potolita ... insa am invatat o lectie ....
Cat a fost ziua de lunga si marea era potolita si am condus vasul, am crezut ca-s mare marinar insa cand a venit vantul mai mare si ... vasul dansa pe valuri nu m-am dat mareata ci am lasat capitanul sa ne conduca la tarm.
Ma incred in Dumnezeu numai cand e frumos, is sanatoasa, viata mea decurge conform planului meu, visele mele se materializeaza? Ce fac cand doctorul da verdictul ce nu voiam sa il aud? Cum reactionez cand sunt tintuita in pat si depind de ajutorul altora ca sa ajung la baie, cand criza loveste pe plan material, sentimental, emotional, fizic? Cand prietenii fug manacand pamantul si ma trezesc singura?
Am incredere in Dumnezeu si atunci? Sau cred ca ... El a pierdut controlul, ca nu ii pasa, ca ... m-a uitat?
Biblia spune ca El stie cand se naste o noua viata, cand latul pasararului prinde o pasare mica sau mai mare, El stie, cand vantul incepe sa se faca rotocol sau sa se desfaca ca un fuior, cand un fir de par imi cade de pe cap, NIMIC nu se intampla fara ca El sa stie.
El stie de nenorocirea mica sau mare ce ma loveste, El o ingaduie si ... eu ma cert cu El, il intreb in disperare: de ce? Cum a ingaduit El ca Iosif sa fie vandut de fratii lui? Dar peste ani, cand devenise al doilea dupa Faraon, Iosif este cel ce salveaza familia de la moarte sigura. In planul Lui, El stia mai mult decat stia Iosif sau fratii lui.
Apoi ma uit la Isus in Gradina Ghetsimani. Merge sa se roage si intreaba: nu se poate o gradina si o cruce fara piroane, fara batai, fara, durere, fara moarte? Insa apare un inger ca sa Il intareasca. A acceptat voia Tatalui - El stie mai bine.
Nu stiu viitorul, nu vad decat ce ma inconjoara si uneori nici asta bine si judec ce mi se intampla tinand cont de MINE. Totul se invarte in jurul MEU, MIE, MINE insa ... Tata vede mai departe, El stie de ce ingaduie durerea, patul, suferinta, nenorocirea, moartea celor dragi...
Aleg sa ma incred in El si cand e vreme frumoasa si cand e furtuna si nu inteleg ce se intampla. Aleg sa ma incred in dragostea Lui, aleg sa ma incred in El, in ceea ce face El pentru mine ... El stie directia, stie tarmul, stie destinatia ...
El stie iar eu ma incred in El.
Insa nu era ceea ce credeam eu, era vorba de o barca, de marinari ce stiau sa conduca o barca si ... mai mult imi placea sa urmaresc bancurile de pesti colorati sau sa vad delfinii sarind in jurul barcii decat sa stau sa astept ca sa simt cum zvacneste ata de pescuit in mana mea.
Am urcat pe punte si l-am rugat pe capitan sa ma lase sa vad carma, sa pun mana pe ea si el m-a indemnat sa conduc. Cum? Nu am facut asta niciodata. Si nu era nici usor, dar nici foarte greu. Mi-a aratat un punct in directia in care trebuia sa merg si sa nu il scap din ochi. Vantul parea ca doarme, delfinii dansau veseli; insa incet, incet, vantul a inceput sa se inteteasca, carma nu mai era asa usor de tinut, capitanul a urcat pe punte si a venit langa mine, mi-a facut semn sa ma linistesc, nu e grav si sa nu uit de punctul ce mi l-a aratat ... m-am intrebat de ce i-a el carma, nu vede ca bate vantul? Statea langa mine, era un barbat voinic pe la 60 de ani, carunt. Se prijinea de bord si cu ochii scruta tarmul, valurile, golful ... E ok mi-a zis, mergem spre tarm, spre punctul nostru. Oricum ar bate vantul si ar incerca sa te departeze, vireaza pana ajungi pe linia ce te duce la punctul urmarit.
Dar cand vantul s-a mai intetit, a venit si a luat carma si daca eu abia o tineam, in mana lui era parca o jucarie, m-am uitat la el si tot ce am putut face a fost sa am incredere in el, stia Golful ca pe buzunarul lui, stia unde trebuia sa ancoram, stia cum sa lupte cu valurile.
Am ajuns mai aproape de mal si vantul si-a pierdut din intensitate si marea a devenit din nou calma, potolita ... insa am invatat o lectie ....
Cat a fost ziua de lunga si marea era potolita si am condus vasul, am crezut ca-s mare marinar insa cand a venit vantul mai mare si ... vasul dansa pe valuri nu m-am dat mareata ci am lasat capitanul sa ne conduca la tarm.
Ma incred in Dumnezeu numai cand e frumos, is sanatoasa, viata mea decurge conform planului meu, visele mele se materializeaza? Ce fac cand doctorul da verdictul ce nu voiam sa il aud? Cum reactionez cand sunt tintuita in pat si depind de ajutorul altora ca sa ajung la baie, cand criza loveste pe plan material, sentimental, emotional, fizic? Cand prietenii fug manacand pamantul si ma trezesc singura?
Am incredere in Dumnezeu si atunci? Sau cred ca ... El a pierdut controlul, ca nu ii pasa, ca ... m-a uitat?
Biblia spune ca El stie cand se naste o noua viata, cand latul pasararului prinde o pasare mica sau mai mare, El stie, cand vantul incepe sa se faca rotocol sau sa se desfaca ca un fuior, cand un fir de par imi cade de pe cap, NIMIC nu se intampla fara ca El sa stie.
El stie de nenorocirea mica sau mare ce ma loveste, El o ingaduie si ... eu ma cert cu El, il intreb in disperare: de ce? Cum a ingaduit El ca Iosif sa fie vandut de fratii lui? Dar peste ani, cand devenise al doilea dupa Faraon, Iosif este cel ce salveaza familia de la moarte sigura. In planul Lui, El stia mai mult decat stia Iosif sau fratii lui.
Apoi ma uit la Isus in Gradina Ghetsimani. Merge sa se roage si intreaba: nu se poate o gradina si o cruce fara piroane, fara batai, fara, durere, fara moarte? Insa apare un inger ca sa Il intareasca. A acceptat voia Tatalui - El stie mai bine.
Nu stiu viitorul, nu vad decat ce ma inconjoara si uneori nici asta bine si judec ce mi se intampla tinand cont de MINE. Totul se invarte in jurul MEU, MIE, MINE insa ... Tata vede mai departe, El stie de ce ingaduie durerea, patul, suferinta, nenorocirea, moartea celor dragi...
Aleg sa ma incred in El si cand e vreme frumoasa si cand e furtuna si nu inteleg ce se intampla. Aleg sa ma incred in dragostea Lui, aleg sa ma incred in El, in ceea ce face El pentru mine ... El stie directia, stie tarmul, stie destinatia ...
El stie iar eu ma incred in El.
marți, 19 ianuarie 2010
cunostinte de sus
Am cunoscut cu cativa ani in urma o femeie extraordinara, era pensionara insa inca profesa; preda limba franceza. Insa ea nu doar preda, ci traia limba franceza daca pot spune asta. Venea in birou la mine cu casete de la Centrul Cultural Francez cu diferiti cantareti, ma provoca sa ii ascult, sa las inima sa imi fie patrunsa de muzica, de cuvinte ... sa le gandesc cu inima ...
Imi povestea ca atunci cand s-a mutat aici inca nu era pensionara si a venit sa isi caute un loc de munca, era deja septembrie iar locurile fusesera ocupate; insa cumva ea aflase ca ar fi fost prin cumulare un loc dar ... nu i se acorda. A mers din nou in audienta la seful mare al institutiei si i-a spus: "nu e nimic, lasati ca merg mai sus cu cererea mea. Eu am pile sus si dumneavoastra veti face asa cum vi se va spune, nu puteti sa imi spuneti nu. O sa vedeti". A plecat zambind din acel birou.
A doua zi a fost sunata sa i se spuna ca este un loc pentru ea, tocmai se gasise unul. A ajuns la locul de munca si era tratata cu foarte mult respect si distinctie pentru ca se parea ca e o femeie importanta, avea relatii sus. Intr-un final cineva a intrebat-o:"doamna, ce pila aveti totusi, cine de sus v-a ajutat, cat e de sus?". A zambit si a spus: "sus de tot". Noi stiam cine era pila ei - era Tata. Chiar nu stia pe nimeni aici sau in Minister.
Imi place sa vorbesc cu Tata dimineata, sa ii spun durerea mea, sa plang, sa il las sa ma mangaie cand suspinele nu mai contenesc si oarecum ca un orb incep ziua si trebuie sa fac diverse lucruri insa ceea ce stiu sigur e ca Tata e cu mine, nu ma lasa sa cad, nu ma lasa sa o iau pe aratura, uneori e nevoie sa imi puna piedica cand ma incapatanez.
Si, cand L-am acceptat de Tata, El si eu am pecetluit un legamant. Ca sa ma asigure ca isi va tinea promisiunea, a pus in mine Duhul Sfant, a pus in mine ceva din El si ... a mai facut ceva. Si-a "sapat" in palmele Lui numele meu. Asta inseamna ca oricat s-ar spala numele meu nu va cadea, nu se va sterge de acolo.
Mi-i greu sa iubesc, e mai usor sa fiu egoista si cum sa il iubesc pe Dumnezeu cand nu il simt, cum sa vorbesc cu El cand pare departe? Dar uit ca Duhul Sfant e in mine, prin El, ca printr-o palnie Dumnezeu toarna dragoste din dragostea Sa in mine, nu foloseste picuratorul ci palnia si spune ca din belsug voi avea dragostea Sa, adica ma inunda, umple, ma imbiba cu dragostea Sa ....
Ma tot intreb cum se imi raspunde Dumnezeu la rugaciuni cand nu il simt, cand imi pare strain, cand ... e ceata, cand problemele par mai mari decat China? Cel trimis ca Mangaietor are si rolul de a face lobby pentru mine - adica de a mijloci, de a traduce si a-mi tine partea inaintea Tatalui.
E ca si cum vine cineva la mine cu o cerere si imi spune: inainte de a o da mai departe, uita-te pe ea si aranjeaz-o in asa fel incat sa fie bine si, fac asta, stiu cum ar trebuie sa sune acea cerere, care sunt "normele" ce trebuie respectate. Rolului Duhului Sfant ce e in mine e de a lua rugaciunile mele rostite, gandite si nerostite, plangerile mele si de a le slefui si de a face lobby pentru mine ...
Imi place de Duhul Sfant, imi place rabdarea Lui, in acelasi timp sunt constienta de cate batai de cap ii dau, de cate ori trebuie sa imi repete de "sapaturile" din mainile Tatii ca eu par ca-s amnezica ...
Nu stiu sa vorbesc limba cerului insa Duhul Sfant stie, El e nativ speaker insa e aici in mine pentru a ma invata, pentru a traduce cererile mele, pentru a-mi spune de casa Lui, de ce Il asteapta acasa, de ce ne asteapta pe noi doi acasa ...
Ce bine e sa ai cunostinte de Sus si suspuse ...
Imi povestea ca atunci cand s-a mutat aici inca nu era pensionara si a venit sa isi caute un loc de munca, era deja septembrie iar locurile fusesera ocupate; insa cumva ea aflase ca ar fi fost prin cumulare un loc dar ... nu i se acorda. A mers din nou in audienta la seful mare al institutiei si i-a spus: "nu e nimic, lasati ca merg mai sus cu cererea mea. Eu am pile sus si dumneavoastra veti face asa cum vi se va spune, nu puteti sa imi spuneti nu. O sa vedeti". A plecat zambind din acel birou.
A doua zi a fost sunata sa i se spuna ca este un loc pentru ea, tocmai se gasise unul. A ajuns la locul de munca si era tratata cu foarte mult respect si distinctie pentru ca se parea ca e o femeie importanta, avea relatii sus. Intr-un final cineva a intrebat-o:"doamna, ce pila aveti totusi, cine de sus v-a ajutat, cat e de sus?". A zambit si a spus: "sus de tot". Noi stiam cine era pila ei - era Tata. Chiar nu stia pe nimeni aici sau in Minister.
Imi place sa vorbesc cu Tata dimineata, sa ii spun durerea mea, sa plang, sa il las sa ma mangaie cand suspinele nu mai contenesc si oarecum ca un orb incep ziua si trebuie sa fac diverse lucruri insa ceea ce stiu sigur e ca Tata e cu mine, nu ma lasa sa cad, nu ma lasa sa o iau pe aratura, uneori e nevoie sa imi puna piedica cand ma incapatanez.
Si, cand L-am acceptat de Tata, El si eu am pecetluit un legamant. Ca sa ma asigure ca isi va tinea promisiunea, a pus in mine Duhul Sfant, a pus in mine ceva din El si ... a mai facut ceva. Si-a "sapat" in palmele Lui numele meu. Asta inseamna ca oricat s-ar spala numele meu nu va cadea, nu se va sterge de acolo.
Mi-i greu sa iubesc, e mai usor sa fiu egoista si cum sa il iubesc pe Dumnezeu cand nu il simt, cum sa vorbesc cu El cand pare departe? Dar uit ca Duhul Sfant e in mine, prin El, ca printr-o palnie Dumnezeu toarna dragoste din dragostea Sa in mine, nu foloseste picuratorul ci palnia si spune ca din belsug voi avea dragostea Sa, adica ma inunda, umple, ma imbiba cu dragostea Sa ....
Ma tot intreb cum se imi raspunde Dumnezeu la rugaciuni cand nu il simt, cand imi pare strain, cand ... e ceata, cand problemele par mai mari decat China? Cel trimis ca Mangaietor are si rolul de a face lobby pentru mine - adica de a mijloci, de a traduce si a-mi tine partea inaintea Tatalui.
E ca si cum vine cineva la mine cu o cerere si imi spune: inainte de a o da mai departe, uita-te pe ea si aranjeaz-o in asa fel incat sa fie bine si, fac asta, stiu cum ar trebuie sa sune acea cerere, care sunt "normele" ce trebuie respectate. Rolului Duhului Sfant ce e in mine e de a lua rugaciunile mele rostite, gandite si nerostite, plangerile mele si de a le slefui si de a face lobby pentru mine ...
Imi place de Duhul Sfant, imi place rabdarea Lui, in acelasi timp sunt constienta de cate batai de cap ii dau, de cate ori trebuie sa imi repete de "sapaturile" din mainile Tatii ca eu par ca-s amnezica ...
Nu stiu sa vorbesc limba cerului insa Duhul Sfant stie, El e nativ speaker insa e aici in mine pentru a ma invata, pentru a traduce cererile mele, pentru a-mi spune de casa Lui, de ce Il asteapta acasa, de ce ne asteapta pe noi doi acasa ...
Ce bine e sa ai cunostinte de Sus si suspuse ...
luni, 18 ianuarie 2010
instalatorul ...
In toate apartamentele ce le inchiriam trebuia sa chem instalatorul ca sa repare tevile. Era ca un blestem, ba pocneau tevile de la calorifere, ba la bucatarie era prea veche instalatia, ba la baie nu stiu ce rozete antice se rupeau, ba o gaura in teava de canalizare dintre apartamente ii facea decor vecinului ... bani, nervi, praf, casa intoarsa pe dos ....
Mi-a fost usor sa cred despre Isus ca a venit, s-a nascut, a murit si inviat. Ca exista un Dumnezeu Creator asta a fost cel mai usor de crezut, cum putea sa existe atata diversitate de culoare, forme, viata, frumuseti asa din senin? Cineva le-a gandit, le-a creat. Dar, Duhul Sfant mi-a dat de furca. Ce treaba are El? Da, e parte a Trinitatii, e Dumnezeu insa ... nu ii vedeam utilitatea. Iar Isus m-a dus in ceata si mai tare cand a spus ca El pleaca insa va trimite Duhul Sfant in locul Lui ca sa ne invete, sa ne mangaie, sa ne ajute.
Isuse stii, Tu erai vizibil ... insa cum vad eu Duhul Sfant? De unde stiu eu ca a venit? Si ce sa ma invete? Nu am Biblia? Cand vine?
Era mai usor sa cred ca la cincizecime a coborat peste apostoli, peste cei din camera de sus si ei au avut puterea de a duce evanghelia infruntand moartea, temnita, bataile, schingiuirile ... dar in epoca noastra moderna ... Duhul si-a pierdut puterea, sau ... nu mai e pe pamant, sau ... nu mai vrea sa lucreze pentru ca apostolii au murit.
In momemntul cand am acceptat ca am nevoie de un Mantuitor, cand am spus: Da vreau sa fiu iertata, vindecata, Duhul Sfant a intrat in mine. Nu L-am vazut, nu am simtit nimic ...
Insa ... incetul cu incetul unele idei au devenit clare, au inceput sa ma deranjeze obiceiurile mele si .... sa lucrez la ele ca sa ma schimb, au inceput sa imi placa oamenii ce nu-mi erau asa pe plac, sa ma uit la oameni cu mila si cu dorinta de a-i ajuta si ... acum parea normal insa am realizat ca ceva se schimba in mine ..., pasaje din Biblie ce pareau cifrate au inceput sa capete sens, apoi rugaciunile primeau raspuns uneori instant, sau dorintele caruia i le spuneam doar Lui Dumnezeu se implineau spre marea mea mirare ...
Plastic vorbind, Duhul Sfant e ca si instalatorul. El vine sa repare interiorul, circuitele mele, legaturile mele ce tin inima infundata cu ura, manie, minciuni albe sau negre, barfa, nemultumire, nepasare fata de altii. Uneori trebuie sa schimbe, sa sudeze, sa rupa legaturile astea ce nu ma lasa sa functionez si durerea e grea, e cumplita si ma revolt ...
Ca sa functionez normal trebuie sa il las sa lucreze, sa rupa, sa desfunde, sa sudeze, lipeasca, sa puna bandaje.
Din exterior, totul pare perfect, normal, nu se vede, pare inexintent insa .. il simt cand imi spune: Cella, ce e cu atitudinea asta fata de X? De ce nu il poti ierta, din mandrie, orgoliu? Sau, uita-te la Y, spune-i ceva incurajator si eu ma mir ce-i cu gandul asta pentru ca omul pare ok, insa ma duc si ii spun dar vad lacrimi aparand si aud: aveam atata nevoie de incurajare ... De unde ai stiut? Ehhhe, am eu sursele mele ... spun zambind.
Sursa mea e Duhul Sfant. Nu se vede cu ochiul liber, nu se percepe cu detectorul insa cea ce-l detecteaza e inima. Si ... ciudat, inima mea e linistita cand El e in control, are puls normal, nu da semnale de alarma creierului, nu are palpitatii ... chiar de in jur e numai jale ...
Viata e o adevarata poveste de dragoste dupa ce Duhul Sfant a intrat in mine, una cu aventuri, cu schimbari ... ei si cu dureri, si cu plans ... dar am incredere in El. Merg pe mana Lui pentru ca L-am probat si e bun instalator, invatator, medic, consilier, prieten.
Mi-a fost usor sa cred despre Isus ca a venit, s-a nascut, a murit si inviat. Ca exista un Dumnezeu Creator asta a fost cel mai usor de crezut, cum putea sa existe atata diversitate de culoare, forme, viata, frumuseti asa din senin? Cineva le-a gandit, le-a creat. Dar, Duhul Sfant mi-a dat de furca. Ce treaba are El? Da, e parte a Trinitatii, e Dumnezeu insa ... nu ii vedeam utilitatea. Iar Isus m-a dus in ceata si mai tare cand a spus ca El pleaca insa va trimite Duhul Sfant in locul Lui ca sa ne invete, sa ne mangaie, sa ne ajute.
Isuse stii, Tu erai vizibil ... insa cum vad eu Duhul Sfant? De unde stiu eu ca a venit? Si ce sa ma invete? Nu am Biblia? Cand vine?
Era mai usor sa cred ca la cincizecime a coborat peste apostoli, peste cei din camera de sus si ei au avut puterea de a duce evanghelia infruntand moartea, temnita, bataile, schingiuirile ... dar in epoca noastra moderna ... Duhul si-a pierdut puterea, sau ... nu mai e pe pamant, sau ... nu mai vrea sa lucreze pentru ca apostolii au murit.
In momemntul cand am acceptat ca am nevoie de un Mantuitor, cand am spus: Da vreau sa fiu iertata, vindecata, Duhul Sfant a intrat in mine. Nu L-am vazut, nu am simtit nimic ...
Insa ... incetul cu incetul unele idei au devenit clare, au inceput sa ma deranjeze obiceiurile mele si .... sa lucrez la ele ca sa ma schimb, au inceput sa imi placa oamenii ce nu-mi erau asa pe plac, sa ma uit la oameni cu mila si cu dorinta de a-i ajuta si ... acum parea normal insa am realizat ca ceva se schimba in mine ..., pasaje din Biblie ce pareau cifrate au inceput sa capete sens, apoi rugaciunile primeau raspuns uneori instant, sau dorintele caruia i le spuneam doar Lui Dumnezeu se implineau spre marea mea mirare ...
Plastic vorbind, Duhul Sfant e ca si instalatorul. El vine sa repare interiorul, circuitele mele, legaturile mele ce tin inima infundata cu ura, manie, minciuni albe sau negre, barfa, nemultumire, nepasare fata de altii. Uneori trebuie sa schimbe, sa sudeze, sa rupa legaturile astea ce nu ma lasa sa functionez si durerea e grea, e cumplita si ma revolt ...
Ca sa functionez normal trebuie sa il las sa lucreze, sa rupa, sa desfunde, sa sudeze, lipeasca, sa puna bandaje.
Din exterior, totul pare perfect, normal, nu se vede, pare inexintent insa .. il simt cand imi spune: Cella, ce e cu atitudinea asta fata de X? De ce nu il poti ierta, din mandrie, orgoliu? Sau, uita-te la Y, spune-i ceva incurajator si eu ma mir ce-i cu gandul asta pentru ca omul pare ok, insa ma duc si ii spun dar vad lacrimi aparand si aud: aveam atata nevoie de incurajare ... De unde ai stiut? Ehhhe, am eu sursele mele ... spun zambind.
Sursa mea e Duhul Sfant. Nu se vede cu ochiul liber, nu se percepe cu detectorul insa cea ce-l detecteaza e inima. Si ... ciudat, inima mea e linistita cand El e in control, are puls normal, nu da semnale de alarma creierului, nu are palpitatii ... chiar de in jur e numai jale ...
Viata e o adevarata poveste de dragoste dupa ce Duhul Sfant a intrat in mine, una cu aventuri, cu schimbari ... ei si cu dureri, si cu plans ... dar am incredere in El. Merg pe mana Lui pentru ca L-am probat si e bun instalator, invatator, medic, consilier, prieten.
duminică, 17 ianuarie 2010
ce hotarari au luat uniii ...
Daca Pavel a fost singur, si a zis ca-i mai usor
Daca famenii din timpuri Au trait fara surori
Chiar si .....in vremea noastra E exemplu de urmat
Are bani si are casa Si nici gand de insurat
Am luat horarirea Nicidecum sa nu ma-nsor
Cu privirea doar nainte, niciodata la surori
(fetele)
Dar nici noua nu ne pasa, Noi cu Pavel agreem
De la soacre noi dureri n-o sa avem
(toti)
Am luat hotarirea, nicidecum nu ne-ncuscrim
Caci degraba e venirea, si de ce sa ne-ngrijim
Noi aici in timpul asta, am venit sa ne odihnim
Nicidecum noi cate doi n-o sa fugim
(fetele)
Daca vorba e de casa, de masini sau de comori
Noua acestea ce ne pasa, noi nu-mblam cu capu-n nori
Noi dorim doar un ocrotitor
(baietii)
Noi un ajutor
De aceea mai ganditi-va surori
(baietii)
Mi-am schimbat hotarirea, vreau acum sa ma insor
pentru om sa fie singur, nu e bine nici ushor
(toti)
Ne va fi cu mult mai bine,
N-om fi singuri, vom fi doi
na na na na anana nanannana
(baietii)
Iar la fete ce le pasa, ca pe deget n-au inel
Ele nu vor mare casa, multe haine de-orce fel
Lor le trebuie un om voinic sa le poarte grija lor
de aceea am decis sa ma insor
Mi-am schimbat hotarirea, sa ma insor acum voiesc
(fetele)
Imi fac nunta primavara, eu aceasta imi doresc
(toti)
Nu ne e acum rushine, sa spunem ca vrem camin
Toti ce sint deacord strigati cu noi AMIN
Daca famenii din timpuri Au trait fara surori
Chiar si .....in vremea noastra E exemplu de urmat
Are bani si are casa Si nici gand de insurat
Am luat horarirea Nicidecum sa nu ma-nsor
Cu privirea doar nainte, niciodata la surori
(fetele)
Dar nici noua nu ne pasa, Noi cu Pavel agreem
De la soacre noi dureri n-o sa avem
(toti)
Am luat hotarirea, nicidecum nu ne-ncuscrim
Caci degraba e venirea, si de ce sa ne-ngrijim
Noi aici in timpul asta, am venit sa ne odihnim
Nicidecum noi cate doi n-o sa fugim
(fetele)
Daca vorba e de casa, de masini sau de comori
Noua acestea ce ne pasa, noi nu-mblam cu capu-n nori
Noi dorim doar un ocrotitor
(baietii)
Noi un ajutor
De aceea mai ganditi-va surori
(baietii)
Mi-am schimbat hotarirea, vreau acum sa ma insor
pentru om sa fie singur, nu e bine nici ushor
(toti)
Ne va fi cu mult mai bine,
N-om fi singuri, vom fi doi
na na na na anana nanannana
(baietii)
Iar la fete ce le pasa, ca pe deget n-au inel
Ele nu vor mare casa, multe haine de-orce fel
Lor le trebuie un om voinic sa le poarte grija lor
de aceea am decis sa ma insor
Mi-am schimbat hotarirea, sa ma insor acum voiesc
(fetele)
Imi fac nunta primavara, eu aceasta imi doresc
(toti)
Nu ne e acum rushine, sa spunem ca vrem camin
Toti ce sint deacord strigati cu noi AMIN
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
cum era daca n-as fi existat?
Intrebarea asta mi-a framanatat multa vreme mintea si asa mi-a placut filmul "O viata minunata". Ar fi fost o familie cu trei baieti sau si o fata (dar nu eu). Si, poate fata asta ar fi fost mai draguta, mai suava, mai desteapta, mai harnica si priceputa, cine stie ce talente ar fi avut, nu ar fi fost asa monument de incapatanare si de curiozitate.
Uneori cred ca viata mi-i banala, ca nu prea am insemnatate, ca ... nu realizez nimic, ca ... ar fi mai bine fara mine - asta mai ales dupa ce cine stie ce vorba isteata mai spun sau dupa ce jignesc pe cineva sau ... o dau in bara.
L-am intrebat pe Dumnezeu de ce m-a ales sa ma nasc si sa traiesc prin atatea peripetii, si daca teoria ca fiecare om are ingerul lui e adevarata, eu cred ca pentru mine trebuie mai multi ca sa aibe grija de mine. Nu s-a deschis cerul, nu s-a despicat pamantul, nu m-a luat nici o mana de guler sa ma ridice printre nori si sa imi spuna de ce. Doar atat am inteles eu din Biblie, ca sunt importanta, ca am un rol, ca El ma iubeste si de asta a ales sa ma nasc. Mi-ar fi placut ca sa stiu precis ce si cum sa fac, sa am indicatiile langa mine si sa actionez conform planului ... dar asta ma facea robot si nu om. Iar Dumnezeu m-a creat om (nu pot spune oama).
Dar, daca tot exist ... imi traiesc viata in asa fel incat ceilalti sa sufere cand eu nu voi mai fi? Iubesc? Ma jertfesc pentru ei? Am rabdare cu ei cand le vine sa urla la luna? Am un umar disponibil cand izvorul lor de lacrimi pare defect si curge intr-una? Am o vorba buna pentru cineva ce e pe marginea prapastiei? Un zambet pentru cineva ce se lupta cu disperarea? Cum imi traiesc viata?
Am citit despre un angajat de undeva din State ce a murit la birou luni si abia vineri s-a gandit seful sa il intrebe ceva ca sa descopere ca saracu ii mort demult. Nu am putut sa nu ma intreb, unde traia omul asta? N-avea familie, n-avea prieteni, n-avea colegi? Nu se salutau intre ei? Nu te uiti daca nu cumva ii e rau? Asta nu inseamna ca ma bag in viata oamenilor, insa daca X sau Y nu da un semn de viata sun si intreb ce se intampla, ce are, cu ce pot ajuta. Ei, de la unii o iau in freza ca nu-s in cele mai bune stari ale lor si asa reactioneaza ei la criza ... dar macar stiu ca traiesc ...
Ieri m-a intrebat cineva care a lipsit de la o intalnire: "a intrebat cineva de mine?". E atata dor in noi de a insemna ceva, de a fi importanti intr-o oarecare masura, sa stim ca ii pasa cuiva de noi ...
Doamne, ajuta-ma sa vad si sa simt, sa iubesc, sa gasesc cuvinte de alin, sa daruiesc zambet, speranta, sa dau din dragostea ce mi-o dai Tu si sa traiesc cu folos.
Am gasit un motto pe care mi l-am insusit: "traieste in asa fel incat la moartea ta sa planga si dricarul".
Uneori cred ca viata mi-i banala, ca nu prea am insemnatate, ca ... nu realizez nimic, ca ... ar fi mai bine fara mine - asta mai ales dupa ce cine stie ce vorba isteata mai spun sau dupa ce jignesc pe cineva sau ... o dau in bara.
L-am intrebat pe Dumnezeu de ce m-a ales sa ma nasc si sa traiesc prin atatea peripetii, si daca teoria ca fiecare om are ingerul lui e adevarata, eu cred ca pentru mine trebuie mai multi ca sa aibe grija de mine. Nu s-a deschis cerul, nu s-a despicat pamantul, nu m-a luat nici o mana de guler sa ma ridice printre nori si sa imi spuna de ce. Doar atat am inteles eu din Biblie, ca sunt importanta, ca am un rol, ca El ma iubeste si de asta a ales sa ma nasc. Mi-ar fi placut ca sa stiu precis ce si cum sa fac, sa am indicatiile langa mine si sa actionez conform planului ... dar asta ma facea robot si nu om. Iar Dumnezeu m-a creat om (nu pot spune oama).
Dar, daca tot exist ... imi traiesc viata in asa fel incat ceilalti sa sufere cand eu nu voi mai fi? Iubesc? Ma jertfesc pentru ei? Am rabdare cu ei cand le vine sa urla la luna? Am un umar disponibil cand izvorul lor de lacrimi pare defect si curge intr-una? Am o vorba buna pentru cineva ce e pe marginea prapastiei? Un zambet pentru cineva ce se lupta cu disperarea? Cum imi traiesc viata?
Am citit despre un angajat de undeva din State ce a murit la birou luni si abia vineri s-a gandit seful sa il intrebe ceva ca sa descopere ca saracu ii mort demult. Nu am putut sa nu ma intreb, unde traia omul asta? N-avea familie, n-avea prieteni, n-avea colegi? Nu se salutau intre ei? Nu te uiti daca nu cumva ii e rau? Asta nu inseamna ca ma bag in viata oamenilor, insa daca X sau Y nu da un semn de viata sun si intreb ce se intampla, ce are, cu ce pot ajuta. Ei, de la unii o iau in freza ca nu-s in cele mai bune stari ale lor si asa reactioneaza ei la criza ... dar macar stiu ca traiesc ...
Ieri m-a intrebat cineva care a lipsit de la o intalnire: "a intrebat cineva de mine?". E atata dor in noi de a insemna ceva, de a fi importanti intr-o oarecare masura, sa stim ca ii pasa cuiva de noi ...
Doamne, ajuta-ma sa vad si sa simt, sa iubesc, sa gasesc cuvinte de alin, sa daruiesc zambet, speranta, sa dau din dragostea ce mi-o dai Tu si sa traiesc cu folos.
Am gasit un motto pe care mi l-am insusit: "traieste in asa fel incat la moartea ta sa planga si dricarul".
vineri, 15 ianuarie 2010
asteptand ...
Doamne, Tu ai spus ca vei reveni si eu sa Te astept, da ... vezi Tu, am o slujba, prieteni aproape, mai departe, unii departe tare, la celalalt capat de lume ... si mai am o dilema Doamne, cum sa ma rog continuu?
Ca sa invat sa fac asta citesc scrisoarea ce mi-ai lasat-o si in care imi spui despre Tine, despre Tata, despre cer ... si ma uit la ucenici. Au fost cu Tine trei ani, zi de zi, peste tot, stiau sa iti citeasca expresia fetei, stiau cum arati cand esti obosit, cand te enervai, cand iti radia fata jucandu-te cu copiiii, au fost cu Tine cand inviai mortii, cand inmulteai painile, cand vindecai lepra, hemoragii, orbi, surzi, cand scoteai dracii si ... stii ce mi se pare ciudat la ei? Erau in Ierusalim dupa moartea Ta, au fost la cruce, au auzit ciocanul batand piroanele in palme si picioare, apoi ... te-au infasurat in fasii de alea de panza cu care se infasurau mortii, Te-au asezat cu grija in mormantul lui Iosif din Arimateea si ... au ramas in Ierusalim.
Oarecum, nu puteau pleca pentru ca era Sabatul si nu puteau sa plece in calatorii insa ... ramasesera unsprezece ucenici si ... ciudat, ni se spune ca in camera de sus, nu stiu a cui era casa aia si ce camere avea ca incapeau 120 - o suta douazeci - de oameni si nu cred ca stateau ca sardelele in cutie ... insa Tu invii si Te arati si unii din ei s-au indoit. Dupa ce atata vreme au fost cu Tine, ei se indoiau? Inca? Si nu i-ai spulberat? Stai cu ei patruzeci de zile si ii inveti, adica e un seminar intensiv, condensat si Tu Te inalti si nu le zici: "gata baieti, duce-ti-va acasa. vedeti ca trebuie sa pescuti, va faceti si voi afacere in care sa fiti corecti sau sa le dai alte idei si ponturi de afaceri." Nu, Tu le spui sa astepte.
In camera asta de sus e Petru, cel ce s-a lepadat de Tine cand nu iti era usor, sunt ceilalti ucenici ce au fugit mancand pamantul in Ghetsimani, sunt femeile si chiar nu inteleg ce cauta ele acolo, n-au treaba? N-au de facut mancare, curat, de impletit sau tesut ceva? De cand se baga femeile in treburile barbatilor? Apoi e si Nicodim, el ce cauta aici? Acu are curajul sa vina cu ei? Sunt si fratii tai, da, ei. Pana acu incercau sa te convinga ca nu prea esti in toate mintile si le cam era rusine cu Tine. E cam pestrita adunatura asta si ... ma astept sa vad cum scanteia se aprinde insa ... astia chiar is ciudati. Se roaga. O ora, doua ... o zi, doua, trei ... de-o saptamana se roaga ... si tot gasesc motive sa se roage si .. dupa zece zile ... se aude un vuiet si niste limbi de foc se aseaza pe capetele lor ... si incep sa prooroceasca, sa spuna despre Tine altora.
Ma uit la Petru, fara nici o jena iese in piata si incepe sa spuna de Tine si ... vorbeste cateva minute si 3000 (trei mii) de oameni accepta ca au nevoie de un Mantuitor personal si ... parca le-au luat picioarele foc ca auzi ca-s prin toata lumea, auzi ca-s arsi de vii in ulei incins, ca-s rastigniti cu capul in jos, ca-s jupuiti de piele, ca-s dati la fiare si ei canta, se roaga si spun ca vii si Te asteapta ....
Eu ma asteptam la un tamabalau in camera de sus si ... uite ce iese de acolo....
Stii, si eu Te astept si ... citesc despre Tine, despre cum sa te astept. In timp ce Te astept, merg la lucru, fac cumparaturi, ma duc pe la nunti, petreceri, inmormantari, fac curat, mancare, citesc, ... si asta am inteles ca intr-o zi vei reveni dar ... ca sa ma rog continuu ...?
Pai ... de cum ma trezesc sa ma rog, ma spal pe dinti, ma rog, citesc, ma rog, vorbesc la telefon, ma rog, spal vase, ma rog, navighez pe internet, ma rog, ... Doamne ... de ce pui poveri asa mari pe umerii mei? Ce sa ma rog? Ce sa iti spun cand ma spal pe dinti? Ca iti multumesc ca ii am, ca ma misc, ca am apa, periuta, pasta, ca sunt vie ... da, ai dreptate. Dar ... cand spal vase, uite si tu is numa niste farfurii si cutite, furculite ce sa iti spun? Ca multumesc pentru ele, ca sunt unii care nu au vazut asa ceva in viata lor chiar daca suntem in secolul supervitezei, ca am ce pune in ele, ca are cine manca din ele, ca cei ce tocmai au mancat sa fie sanatosi, ca ei sa Te cunoasca si sa spuna si altora despre Tine ... da, ai dreptate ...
Dar cand vorbesc cu cineva, cand il ascult sa ma rog? Pai ... nu e nepoliticos? Dar daca cer sa intervii ca sa dai vindecare, sa ii dai bani, sa ii dai mancare, sa ii linisteti inima, mintea, sa il ajuti sa invete, sa fie mai atent ... da, pot face asta ....
Asteptandu-te sa vorbesc cu Tine continuu si cand imi vine sa arunc pe cineva pe geam si cand sufar si cand mi-i greu si cand mi se pare ca ai uitat de mine si cand ... pare ca nu mai vii ...
Asteptandu-te invat sa iert, sa iubesc, sa ma las iubita, sa ma iert pe mine, sa ajut cu bunatate, sa am prieteni, sa imi fac dusmanii prieteni, sa spun despre Tine, sa Te cunosc, sa recitesc scrisoarea Ta si ... stii ce e interesant? De fiecare data gasesc alte idei ce parca nu le intelegeam, parca mi se ia un val de pe ochi si ... uneori e grea asteptarea pentru ca ... nu-mi place sa astept si mi se lungesc urechile insa ... intre timp au inceput sa imi fie dragi unii din statie, unii is asa mai ciudati, unii imi spun ca nu mai vii si isi vad de treaba lor, eu insa ... te astept si ... din cand in cand mai verific orizontul sa vad daca nu se vede vreun semn, daca nu se aude vreun zgomot .... si sper si astept ....
Melodia asta am auzit-o prima data cand aveam vreo 6-7 ani si ieri reauzind-o mi-am adus aminte cine o canta, povestea celui ce o canta (nu fratii Wagner) ... si imi place intrebarea: "pentru ce carele Tale Doamne zabovesc?"
Ca sa invat sa fac asta citesc scrisoarea ce mi-ai lasat-o si in care imi spui despre Tine, despre Tata, despre cer ... si ma uit la ucenici. Au fost cu Tine trei ani, zi de zi, peste tot, stiau sa iti citeasca expresia fetei, stiau cum arati cand esti obosit, cand te enervai, cand iti radia fata jucandu-te cu copiiii, au fost cu Tine cand inviai mortii, cand inmulteai painile, cand vindecai lepra, hemoragii, orbi, surzi, cand scoteai dracii si ... stii ce mi se pare ciudat la ei? Erau in Ierusalim dupa moartea Ta, au fost la cruce, au auzit ciocanul batand piroanele in palme si picioare, apoi ... te-au infasurat in fasii de alea de panza cu care se infasurau mortii, Te-au asezat cu grija in mormantul lui Iosif din Arimateea si ... au ramas in Ierusalim.
Oarecum, nu puteau pleca pentru ca era Sabatul si nu puteau sa plece in calatorii insa ... ramasesera unsprezece ucenici si ... ciudat, ni se spune ca in camera de sus, nu stiu a cui era casa aia si ce camere avea ca incapeau 120 - o suta douazeci - de oameni si nu cred ca stateau ca sardelele in cutie ... insa Tu invii si Te arati si unii din ei s-au indoit. Dupa ce atata vreme au fost cu Tine, ei se indoiau? Inca? Si nu i-ai spulberat? Stai cu ei patruzeci de zile si ii inveti, adica e un seminar intensiv, condensat si Tu Te inalti si nu le zici: "gata baieti, duce-ti-va acasa. vedeti ca trebuie sa pescuti, va faceti si voi afacere in care sa fiti corecti sau sa le dai alte idei si ponturi de afaceri." Nu, Tu le spui sa astepte.
In camera asta de sus e Petru, cel ce s-a lepadat de Tine cand nu iti era usor, sunt ceilalti ucenici ce au fugit mancand pamantul in Ghetsimani, sunt femeile si chiar nu inteleg ce cauta ele acolo, n-au treaba? N-au de facut mancare, curat, de impletit sau tesut ceva? De cand se baga femeile in treburile barbatilor? Apoi e si Nicodim, el ce cauta aici? Acu are curajul sa vina cu ei? Sunt si fratii tai, da, ei. Pana acu incercau sa te convinga ca nu prea esti in toate mintile si le cam era rusine cu Tine. E cam pestrita adunatura asta si ... ma astept sa vad cum scanteia se aprinde insa ... astia chiar is ciudati. Se roaga. O ora, doua ... o zi, doua, trei ... de-o saptamana se roaga ... si tot gasesc motive sa se roage si .. dupa zece zile ... se aude un vuiet si niste limbi de foc se aseaza pe capetele lor ... si incep sa prooroceasca, sa spuna despre Tine altora.
Ma uit la Petru, fara nici o jena iese in piata si incepe sa spuna de Tine si ... vorbeste cateva minute si 3000 (trei mii) de oameni accepta ca au nevoie de un Mantuitor personal si ... parca le-au luat picioarele foc ca auzi ca-s prin toata lumea, auzi ca-s arsi de vii in ulei incins, ca-s rastigniti cu capul in jos, ca-s jupuiti de piele, ca-s dati la fiare si ei canta, se roaga si spun ca vii si Te asteapta ....
Eu ma asteptam la un tamabalau in camera de sus si ... uite ce iese de acolo....
Stii, si eu Te astept si ... citesc despre Tine, despre cum sa te astept. In timp ce Te astept, merg la lucru, fac cumparaturi, ma duc pe la nunti, petreceri, inmormantari, fac curat, mancare, citesc, ... si asta am inteles ca intr-o zi vei reveni dar ... ca sa ma rog continuu ...?
Pai ... de cum ma trezesc sa ma rog, ma spal pe dinti, ma rog, citesc, ma rog, vorbesc la telefon, ma rog, spal vase, ma rog, navighez pe internet, ma rog, ... Doamne ... de ce pui poveri asa mari pe umerii mei? Ce sa ma rog? Ce sa iti spun cand ma spal pe dinti? Ca iti multumesc ca ii am, ca ma misc, ca am apa, periuta, pasta, ca sunt vie ... da, ai dreptate. Dar ... cand spal vase, uite si tu is numa niste farfurii si cutite, furculite ce sa iti spun? Ca multumesc pentru ele, ca sunt unii care nu au vazut asa ceva in viata lor chiar daca suntem in secolul supervitezei, ca am ce pune in ele, ca are cine manca din ele, ca cei ce tocmai au mancat sa fie sanatosi, ca ei sa Te cunoasca si sa spuna si altora despre Tine ... da, ai dreptate ...
Dar cand vorbesc cu cineva, cand il ascult sa ma rog? Pai ... nu e nepoliticos? Dar daca cer sa intervii ca sa dai vindecare, sa ii dai bani, sa ii dai mancare, sa ii linisteti inima, mintea, sa il ajuti sa invete, sa fie mai atent ... da, pot face asta ....
Asteptandu-te sa vorbesc cu Tine continuu si cand imi vine sa arunc pe cineva pe geam si cand sufar si cand mi-i greu si cand mi se pare ca ai uitat de mine si cand ... pare ca nu mai vii ...
Melodia asta am auzit-o prima data cand aveam vreo 6-7 ani si ieri reauzind-o mi-am adus aminte cine o canta, povestea celui ce o canta (nu fratii Wagner) ... si imi place intrebarea: "pentru ce carele Tale Doamne zabovesc?"
joi, 14 ianuarie 2010
nu-mi vine sa cred ...
Imi amintesc de o rugaciune facuta cu ceva ani in urma: "Doamne, uite as vrea sa stiu mai multe despre Tine, ar fi fain daca m-ai aseza langa un om al Tau ce stie despre Tine si traieste cu Tine si ca Tine, insa ... eu nu vreau sa devin mentor, lider, nu vreau sa vorbesc despre Tine, nu vreau sa fac marturii publice. Da? E clar? As vrea sa tii minte asta. Mie imi place cum arat ca si crestina insa cred ca mai trebuie sa invat, nu sa ma schimb. Dar, as vrea sa iti intre asta bine in cap." Acum rad de ma prapadesc numai gandindu-ma la rugaciunea asta. E ca si cum mi-ar fi sete, tremur de sete si mi se da apa insa eu in loc sa o inghit, o tin gura si as vrea ca setea sa imi fie potolita si cred ca e ceva in neregula cu apa, ca nu e suficient de buna, ca ... nu are proprietatile care trebuie, si mai iau o gura si inca una ... imi explodeaza gura de atata apa insa nu o inchit si mi-i sete si simt ca-mi ies ochii din orbite .....
Pare comic ... insa e o realitate. L-am acceptat pe Isus, am fost constienta ca Duhul Sfant va intra in mine sa ma invete despre Isus mai multe, sa ma schimbe; insa ... eu L-am inchis bine. Harul ce mi l-a dat Isus e prea greu, poverile sunt enorme ... jugul de care imi spune Isus e atata de greu ... si viata de crestin ... groaznic de grea .... si cu stoicism imi duc poverile iar Isus imi spune (Matei 11:29 ) Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Si eu am acceptat pe Isus si ... trag de jugul asta in orice directie si e atata de greu .....
Isus imi sopteste: Cella, ia jugul ce Ti-l dau Eu, e facut pe masura ta, nu e prea stramt, nici prea larg si ... Eu voi duce povara, tu doar trebuie sa mergi langa Mine. Eu duc greul, tu te vei odihni si Eu voi lucra.
Ei, Doamne ... da cum sa merg eu asa ca nesimtita si sa nu fac nimic ... lasa, odihneste-te Tu ca trag eu si in secunda doi is in genunghi icnind si chinuindu-ma si nu accept sa il las pe Isus sa duca greul. Eu is tare, is puternica si trag ... la jug si sunt ca un butoi ce mai are un pic si explodeaza, nu suport ca unii trec pe langa mine veseli si flueierand, unii rad in hohote - chiar nu inteleg ce e de ras, .... .
Pavel ma avertizeaza ca-s pe aratura in 1 Corinteni 3:1-3 "Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos. V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi, pentru ca tot lumesti sunteti. In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?"
Mai pe intelesul meu e: Cella inghite apa aia din gura ca mori, las-o sa coboare pe gat, sa ajunga in calcaie, talpi, sa ajunga si la coate si la sprancene si gene si la urechi sa intre peste tot ca sa fii sanatoasa si sa nu mori. Lasa Harul sa intre in tine, lasa-l sa te invete, sa te indemne la schimbare, nu te mai agita ca un Pepsi in jugul asta, stai calma si lasa-l pe Isus sa duca jugul, mergi linistita langa El, ai incredere in El.
Adica ... numai sa stau linistita si sa las Duhul sa intre ca apa in mine? Si in talpi, pe la coaste, esofag, pleura ... si in oase ... si in piele? Peste tot? Si eu cum sa il ajut? Da, stiu ca-s incapatanata dar eu ce trebuie sa fac? Nimic? Sa stau linistita? ... Asta nu inseamna ca-s nesimtita? .... Numai sa merg langa Tine Isus, sa stam de vorba amandoi? Sa Te las sa duci greul, povara, durerea in acelasi jug cu mine si eu numai sa merg cu Tine?
Doamne, oare de ce-s asa bleaga si incapatanata? De ce aleg sa ma zbat si sa ma agit in jug, bocind, vaicarindu-ma, inpingand incoace si incolo poverile ce devin mai grele si mai grele? De ce nu aleg sa am incredere in Tine total? Din mandrie? Din prostie? Din incapatanre? Vreau sa ma calmez, sa ma linistesc, sa nu ma mai agit omorandu-ma singura si sa te las pe Tine sa duci povara, sa am incredere in ceea ce spui, sa Te las sa imi linistesti inima, sa las Harul sa curga in mine si sa intre precum apa in fiecare por si micropor si ...vreau sa beau apa, nu numai sa o gust, nu numai sa o miros, vreau sa beau, sa beau pe saturate, sa beau din belsug, sa se auda in burta la mine apa cum face zgomot si iar sa beau .... zi de zi, ceas dupa ceas .... sa fiu plina de Duh mereu, nu cu umbre de Duh in mine, nu cu bucatele si farame de Duh, ci plina, mereu. Plin inseamna ca nu mai e loc sa mai pui altceva .... si stii ce imi place la Tine? Imi spui ca daca cer, o sa imi dai. Asa ca am cu incredere iti cer sa ma umpli cu Duhul Tau, sa ma transformi, sa ma ajuti sa scot dopurile ce blocheaza Duhul sa intre peste tot, sa scot capacele ca sa curga mai departe si in unghii si in ficat si in creier si in timpan ... peste tot, si la nas ... dinti ...
Ma dau pe mana Ta Isus si-i atata de bine ....
Pare comic ... insa e o realitate. L-am acceptat pe Isus, am fost constienta ca Duhul Sfant va intra in mine sa ma invete despre Isus mai multe, sa ma schimbe; insa ... eu L-am inchis bine. Harul ce mi l-a dat Isus e prea greu, poverile sunt enorme ... jugul de care imi spune Isus e atata de greu ... si viata de crestin ... groaznic de grea .... si cu stoicism imi duc poverile iar Isus imi spune (Matei 11:29 ) Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Si eu am acceptat pe Isus si ... trag de jugul asta in orice directie si e atata de greu .....
Isus imi sopteste: Cella, ia jugul ce Ti-l dau Eu, e facut pe masura ta, nu e prea stramt, nici prea larg si ... Eu voi duce povara, tu doar trebuie sa mergi langa Mine. Eu duc greul, tu te vei odihni si Eu voi lucra.
Ei, Doamne ... da cum sa merg eu asa ca nesimtita si sa nu fac nimic ... lasa, odihneste-te Tu ca trag eu si in secunda doi is in genunghi icnind si chinuindu-ma si nu accept sa il las pe Isus sa duca greul. Eu is tare, is puternica si trag ... la jug si sunt ca un butoi ce mai are un pic si explodeaza, nu suport ca unii trec pe langa mine veseli si flueierand, unii rad in hohote - chiar nu inteleg ce e de ras, .... .
Pavel ma avertizeaza ca-s pe aratura in 1 Corinteni 3:1-3 "Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos. V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi, pentru ca tot lumesti sunteti. In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?"
Mai pe intelesul meu e: Cella inghite apa aia din gura ca mori, las-o sa coboare pe gat, sa ajunga in calcaie, talpi, sa ajunga si la coate si la sprancene si gene si la urechi sa intre peste tot ca sa fii sanatoasa si sa nu mori. Lasa Harul sa intre in tine, lasa-l sa te invete, sa te indemne la schimbare, nu te mai agita ca un Pepsi in jugul asta, stai calma si lasa-l pe Isus sa duca jugul, mergi linistita langa El, ai incredere in El.
Adica ... numai sa stau linistita si sa las Duhul sa intre ca apa in mine? Si in talpi, pe la coaste, esofag, pleura ... si in oase ... si in piele? Peste tot? Si eu cum sa il ajut? Da, stiu ca-s incapatanata dar eu ce trebuie sa fac? Nimic? Sa stau linistita? ... Asta nu inseamna ca-s nesimtita? .... Numai sa merg langa Tine Isus, sa stam de vorba amandoi? Sa Te las sa duci greul, povara, durerea in acelasi jug cu mine si eu numai sa merg cu Tine?
Doamne, oare de ce-s asa bleaga si incapatanata? De ce aleg sa ma zbat si sa ma agit in jug, bocind, vaicarindu-ma, inpingand incoace si incolo poverile ce devin mai grele si mai grele? De ce nu aleg sa am incredere in Tine total? Din mandrie? Din prostie? Din incapatanre? Vreau sa ma calmez, sa ma linistesc, sa nu ma mai agit omorandu-ma singura si sa te las pe Tine sa duci povara, sa am incredere in ceea ce spui, sa Te las sa imi linistesti inima, sa las Harul sa curga in mine si sa intre precum apa in fiecare por si micropor si ...vreau sa beau apa, nu numai sa o gust, nu numai sa o miros, vreau sa beau, sa beau pe saturate, sa beau din belsug, sa se auda in burta la mine apa cum face zgomot si iar sa beau .... zi de zi, ceas dupa ceas .... sa fiu plina de Duh mereu, nu cu umbre de Duh in mine, nu cu bucatele si farame de Duh, ci plina, mereu. Plin inseamna ca nu mai e loc sa mai pui altceva .... si stii ce imi place la Tine? Imi spui ca daca cer, o sa imi dai. Asa ca am cu incredere iti cer sa ma umpli cu Duhul Tau, sa ma transformi, sa ma ajuti sa scot dopurile ce blocheaza Duhul sa intre peste tot, sa scot capacele ca sa curga mai departe si in unghii si in ficat si in creier si in timpan ... peste tot, si la nas ... dinti ...
miercuri, 13 ianuarie 2010
plec acasa ...
Mi-i jena sa spun ca-s orfana, tata a murit cand eu eram pe cont propriu, nu depindeam de ajutor de la ei insa emotional, dupa inmormantare, o vreme a fost cumplit, pustiita ... atunci am realizat ca de fapt ... sunt orfana.
Insa ... habar nu aveam ca Tatal ceresc ma cauta, avea grija ca tot ce am nevoie sa ajunga la mine, apoi ... mi-a spus ca ar vrea sa ma infieze si am acceptat ... am cu mine niste scrisori de acasa iar Tata mi-a zis ca vine sa ma ia acasa.
Fiecare zi, secunda, durere, plans, dor ma duce mai aproape de ziua cand voi merge acasa .... Si sunt zile cand uit ca plec, imi place sa admir un rasarit sau apus, imi place patul meu tare si uit ca Tata mi-a zis ca voi avea un baldachin si ... pentru ca uneori par ca ma innec in durere, probleme uit uit ca acasa nu va fi la fel. Acasa, statutul meu va fi de mostenitoare. Adica de mostenitoare a cerului. Romani 8:17.
In termeni legali si pamantesti, teoretic stiu ce inseamna, insa ... habar nu am cum e sa mostenesti ceva care sa iti schimbe statutul, pozitia sociala, materiala ....
Nu voi fi un nimeni acasa, nu voi fi o nebagata in seama ... voi fi cu Tata, in sfarsit acasa ....
Sunt un orfan ce are actele facute insa ... care stie ca parintii trebuie sa vina si danseaza cu fotografiile lor in mana, cu imagini de acasa, din camera ei, cu Tata, cu casa .....
Ma duc acasa, ma duc la Tata .... si nu stiu cand vine insa mi-a zis sa am rabdare ca vine sa ma ia acasa. Uneori ma enervez ca dureaza asa mult, ma intreb daca n-a uitat de mine, daca ... e doar o iluzie, insa imi recitesc scrisoarea scrisa de El pentru mine, nu ma uita orice s-ar intampla. Imi scrie ca numele meu e sapat in palmele sale, adica numele meu e in palmele Sale mereu ... oricat s-ar spala pe maini ... orice s-ar intampla ...
Si dorul de casa se aprinde iar ... ma duc acasa ... ma duc la Tata ....
marți, 12 ianuarie 2010
... pe ganduri
Nu-l inteleg pe Dumnezeu, imi spunea un prieten, nu-i inteleg dragostea, de ce se vinde asa usor? De ce umbla cu mita? Adica de ce sa il iubesti pentru Rai? Si de ce isi ofera dragostea? Satan e istet, el nu promite nimic si ajungi in iad, iar iadul e o disperare zgomotoasa. Si e disperare pentru ca esti singur, pentru ca realizezi ca puteai alege altceva, pentru ca ti-i ciuda pe tine ...
Imi plac provocarile si imi place sa imi verific conceptiile, valorile, credinta. De ce il iubesc pe Dumnezeu?
Pai, a fost o vreme cand - desi ciudat - L-am iubit din teama. Nu stiu cum Il iubeam, cred ca mai mult era o teama reverentioasa. Paseam cu grija si cu coada ochiului cautam cumva sa vad daca ma vede si daca ma plesneste. Apoi, am inteles ca ar trebuie sa il iubesc si eu si mi se parea imposibil si imi dadeam interesul.
A fost o vreme cand L-am iubit pentru ca imi ierta pacatele, imi oferea vesnicia ca bonus insa apoi am inteles ca nu e un troc intre mine si El, nu e o afacere de da dragostea, ia dragostea.
Socant a fost sa inteleg ca El ma iubeste si vrea sa fim Prieteni, nu parteneri de afaceri, sa stam de vorba si desi nu prea intelegeam de ce trebuie sa vorbim de vreme ce El oricum stie care imi sunt problemele si gandurile. Dar, am zis ca pana la urma nu pierd nimic daca ii zic ce-mi trece prin mintea asta creata si ... cu stupoare am descoperit ca nu sta cu parul deasupra capului meu, ca plange cu mine cand pland, ca il doare suferinta mea, ca nu e ceva asa impersonal ci e o Persoana, cu sentimente, emotii ....
Il iubesc pentru ceea ce este El, nu pentru ceea ce imi da, nu pentru bonusuri, nu pentru binecuvantari. Il iubesc!
Imi plac provocarile si imi place sa imi verific conceptiile, valorile, credinta. De ce il iubesc pe Dumnezeu?
Pai, a fost o vreme cand - desi ciudat - L-am iubit din teama. Nu stiu cum Il iubeam, cred ca mai mult era o teama reverentioasa. Paseam cu grija si cu coada ochiului cautam cumva sa vad daca ma vede si daca ma plesneste. Apoi, am inteles ca ar trebuie sa il iubesc si eu si mi se parea imposibil si imi dadeam interesul.
A fost o vreme cand L-am iubit pentru ca imi ierta pacatele, imi oferea vesnicia ca bonus insa apoi am inteles ca nu e un troc intre mine si El, nu e o afacere de da dragostea, ia dragostea.
Socant a fost sa inteleg ca El ma iubeste si vrea sa fim Prieteni, nu parteneri de afaceri, sa stam de vorba si desi nu prea intelegeam de ce trebuie sa vorbim de vreme ce El oricum stie care imi sunt problemele si gandurile. Dar, am zis ca pana la urma nu pierd nimic daca ii zic ce-mi trece prin mintea asta creata si ... cu stupoare am descoperit ca nu sta cu parul deasupra capului meu, ca plange cu mine cand pland, ca il doare suferinta mea, ca nu e ceva asa impersonal ci e o Persoana, cu sentimente, emotii ....
Il iubesc pentru ceea ce este El, nu pentru ceea ce imi da, nu pentru bonusuri, nu pentru binecuvantari. Il iubesc!
luni, 11 ianuarie 2010
ce este moartea?
Nu mi-i frica de moarte, nu mi-i frica de morti insa nici nu am vazut pe nimeni cum moare si nici nu as lucra cu oameni ce sunt in ultima faza de viata. Insa nu pot sa nu ma gandesc la moarte. Discutam cu cineva mai in varsta si m-a intrebat: "esti tanara, cum sa te gandesti la moarte?"
Dar, e o realitate de care oricat ai fugi, nu poti scapa.
In acelasi timp, la ultimul cutremur i-am zis Domnului ca nu mi se pare asa interesant sa mor in pat cu un tavan peste mine si cu vecinu ca si cireasa pe tort. Sau si mai demult cand m-au inconjurat peste 20 de caini, i-am zis: "Doamne, ce fel de moarte ii asta?"
Citeam dimineata despre Lazar, fratele Mariei si al Martei. Ni se spune ca cei patru erau prieteni. Aveau o casa in Betania, langa Ierusalim si nu despre multi se spune ca ar fi fost prieteni cu Isus, insa despre ei trei, da.
Isus revine in Betania la patru zile dupa inmormantarea lui Lazar, devine vulnerabil si plange cand ii vede pe toti plangand langa mormant si spune: "Lazare, vino afara."
Am incercat sa gandesc unde era si ce facea Lazar de patru zile. Era in cer, isi programase intalniri cu personaje despre care invatase la sinagoga, cand se aude o voce: "Lazare, vino afara". In graba i se fac actele de plecare si ingerii ii soptesc: pentru inca o vreme v-a trebuie sa te intorci in Betania, esti asteptat. Si, Lazar se trezeste in mormant, miroase tare a substante cu care se imbalsameaza mortii, e atata de legat ca abia se misca, realizeaza ca incepe sa patrunda lumina si ca zgomotul ciudat era de la piatra din usa mormantului si are putere sa se ridice si sa se miste ca teleghidat in legaturile alea stranse ...
Lazar era prietenul Lui Isus. S-a imprietenit pe pamant cu El si ce imi place la Isus e, ca invitatia de a-i fi prieten mi-o face si mie, si eu pot sa devin prietena cu El.
Am incercat sa analizez invitatia asta si pot sa devin prietena cu Isus pentru ca asa voi avea pacatele iertate, pot avea viata vesnica si o vesnicie voi fi in cer sau pot sa devin prietena cu El, sa imi placa de El, sa il iubesc, sa ma bucur sa stau cu El in orice clipa, sa imi fie dor de El cand vin perioadele de noapte a sufletului, sa stau cu El de vorba la o cafea, sau un pahar de apa ... sa il iubesc nu pentru ceea ce imi da ci pentru ceea ce este El si nu profitand de pe urma Lui. Ce am de la El sunt cadouri, ce face pentru mine o face pentru ca ma iubeste si tot ce trebuie sa fac eu, e sa raspund invitatiei sau cererii prieteniei ....
El e Domnul vietii, Lazar n-a putut sa comenteze cand a fost chemat afara, nici eu nu voi comenta cand imi va zice: "Cella, calatoria ta aici s-a incheiat, hai acasa"
Imi inchipui ca ingerii stau sa astepte noii veniti ca intr-o sala de nasteri, cu bucurie, cu baloane, totul e pregatit de petrecere iar aici o familie e intristata, prietenii mahniti de plecarea celui drag.
Vreau sa fiu prietena cu Isus nu pentru ca doar asa voi ajunge in cer, nu vazand prietenia asta ca o afacere de unde eu voi avea de castigat ci vreau sa fiu prietena cu Isus pentru ca ma iubeste asa cum sunt, pentru ca sunt importanta pentru El si pentru ca il iubesc pe El ... pe El, Domnul vietii ...
Ce e moartea? Avandu-l Pe Isus ca Prieten e o trecere in sala de nasteri a cerului, o usa prin care trebuie sa trec pentru a intra in vesnicie.
Sunt curioasa cum e in sala de nasteri a cerului insa deja am in minte intrebari pentru Adam si Eva, pentru Moise, David, frumoasa Estera si ... cateva pentru Lazar ...
Intre timp, imi place sa stau cu Isus, imi place cu El, de El ... e Prietenul meu.
Dar, e o realitate de care oricat ai fugi, nu poti scapa.
In acelasi timp, la ultimul cutremur i-am zis Domnului ca nu mi se pare asa interesant sa mor in pat cu un tavan peste mine si cu vecinu ca si cireasa pe tort. Sau si mai demult cand m-au inconjurat peste 20 de caini, i-am zis: "Doamne, ce fel de moarte ii asta?"
Citeam dimineata despre Lazar, fratele Mariei si al Martei. Ni se spune ca cei patru erau prieteni. Aveau o casa in Betania, langa Ierusalim si nu despre multi se spune ca ar fi fost prieteni cu Isus, insa despre ei trei, da.
Isus revine in Betania la patru zile dupa inmormantarea lui Lazar, devine vulnerabil si plange cand ii vede pe toti plangand langa mormant si spune: "Lazare, vino afara."
Am incercat sa gandesc unde era si ce facea Lazar de patru zile. Era in cer, isi programase intalniri cu personaje despre care invatase la sinagoga, cand se aude o voce: "Lazare, vino afara". In graba i se fac actele de plecare si ingerii ii soptesc: pentru inca o vreme v-a trebuie sa te intorci in Betania, esti asteptat. Si, Lazar se trezeste in mormant, miroase tare a substante cu care se imbalsameaza mortii, e atata de legat ca abia se misca, realizeaza ca incepe sa patrunda lumina si ca zgomotul ciudat era de la piatra din usa mormantului si are putere sa se ridice si sa se miste ca teleghidat in legaturile alea stranse ...
Lazar era prietenul Lui Isus. S-a imprietenit pe pamant cu El si ce imi place la Isus e, ca invitatia de a-i fi prieten mi-o face si mie, si eu pot sa devin prietena cu El.
Am incercat sa analizez invitatia asta si pot sa devin prietena cu Isus pentru ca asa voi avea pacatele iertate, pot avea viata vesnica si o vesnicie voi fi in cer sau pot sa devin prietena cu El, sa imi placa de El, sa il iubesc, sa ma bucur sa stau cu El in orice clipa, sa imi fie dor de El cand vin perioadele de noapte a sufletului, sa stau cu El de vorba la o cafea, sau un pahar de apa ... sa il iubesc nu pentru ceea ce imi da ci pentru ceea ce este El si nu profitand de pe urma Lui. Ce am de la El sunt cadouri, ce face pentru mine o face pentru ca ma iubeste si tot ce trebuie sa fac eu, e sa raspund invitatiei sau cererii prieteniei ....
El e Domnul vietii, Lazar n-a putut sa comenteze cand a fost chemat afara, nici eu nu voi comenta cand imi va zice: "Cella, calatoria ta aici s-a incheiat, hai acasa"
Imi inchipui ca ingerii stau sa astepte noii veniti ca intr-o sala de nasteri, cu bucurie, cu baloane, totul e pregatit de petrecere iar aici o familie e intristata, prietenii mahniti de plecarea celui drag.
Vreau sa fiu prietena cu Isus nu pentru ca doar asa voi ajunge in cer, nu vazand prietenia asta ca o afacere de unde eu voi avea de castigat ci vreau sa fiu prietena cu Isus pentru ca ma iubeste asa cum sunt, pentru ca sunt importanta pentru El si pentru ca il iubesc pe El ... pe El, Domnul vietii ...
Ce e moartea? Avandu-l Pe Isus ca Prieten e o trecere in sala de nasteri a cerului, o usa prin care trebuie sa trec pentru a intra in vesnicie.
Sunt curioasa cum e in sala de nasteri a cerului insa deja am in minte intrebari pentru Adam si Eva, pentru Moise, David, frumoasa Estera si ... cateva pentru Lazar ...
Intre timp, imi place sa stau cu Isus, imi place cu El, de El ... e Prietenul meu.
duminică, 10 ianuarie 2010
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
am invatat sa dansez
Tocmai a trecut Craciunul cu beteala, colinde, cu tot felul de Mos Craciun, cu mancaruri sofisticate, unii au primit cadouri, unii nu, unii au murit, unii s-au nascut si de ceva vreme am inceput sa gandesc, meditez si framant ideea de har. Mi-a dat mult de furca pentru ca stiam de har inca de mica insa ... intr-un fel harul asta se da dupa niste reguli si se aplica cu niste legi nu? Ca, doar nu se imprastie asa .... peste toti si faci ce vrei cu el ....
Am acceptat harul si odata cu el au inceput regulile ... trebuie sa te comporti altfel, trebuie sa fii un fel de Sara sau Avraam, reguli si iar reguli, urmate de legi, anexe si ... a devenit atata de impovorator ca ... Doamne, o solutie fara atatea legi, regulamente si amendamente nu ai?
In loc sa dansez de bucurie ca un copil langa un hidrant eram ca un calator in desert ce nu gaseste nici o oaza si apa e terminata demult.
Dar Apostolul Pavel mi-a deschis ochii cu ceea ce scrie el in Galateni 1 versetele 6 si 7" Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o alta Evanghelie. Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sunt unii oameni care va tulbura si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Hristos. " si din 2 cu 16 "Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii. "
Dansez, dansez, dansez .... uuuuuuu, uuuuu harul e cel ce imi da mantuirea, nici o lege nu o face, dupa ce am acceptat harul, sunt a lui Hristos. Punct. Fara comentarii. Si ce s-a schimbat in mine acum? Ma uit in Efeseni 2 5. macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti). Sunt viiiiiiiieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!
"6. El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus," mi-a dat mie, lui Cella un loc in cer, si sunt in legatura permanenta cu Hristos, de fapt eu sunt in El. "7. ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus". El nu a terminat harul cu o persoana inaintea mea, nu mi-a dat 0,5% har, El are har nemarginit pentru toti, chiar si pentru mine . Uuuuuuuuuu si pentru mine ..... "8. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. " Asta e partea mea preferata, eu nu am cum sa ma mantui, nu am cum si nimeni oricat s-ar plati si s-ar osteni pentru mine nu o poate face, insa Dumnezeu o face, harul poate sa ma mantuie.
Cu indrazneala incep sa imi completez cv-ul ....
Numele: Cella - fiica Lui Dumnezeu
Adresa: cerul
Data si locul nasterii: mai demult, la cruce
Studii: argumentari ale legilor, cum sa faci slalom printre legi sa nu pierzi harul, cum sa te bucuri totusi de har cand pare atata de inabusitor cu atatea legi, redescoperirea harului, bucuria de a trai in har, cursuri de invatare a dragostei avandu-l ca profesor pe Dumnezeu, ani intregi de suferinta, cursuri de indurare a blamarilor pentru libertatea de a trai in har si altele ....
Abilitati: sa las harul sa curga prin mine
Scopuri: sa las harul sa curga prin mine si asta sa ma faca sa dansez ca un copil in fata unui hidrant
Cine poate da referinte despre mine? TATA - Dumnezeu Tata, Fiu si Duh Sfant si ... alti muritori ...
Unde pot fi contactata? In fata hidrantului insa trebuie sa strigati un pic pentru ca ma veti gasi cantand si dansand, tocmai am descoperit pasi noi de dans ....
Am acceptat harul si odata cu el au inceput regulile ... trebuie sa te comporti altfel, trebuie sa fii un fel de Sara sau Avraam, reguli si iar reguli, urmate de legi, anexe si ... a devenit atata de impovorator ca ... Doamne, o solutie fara atatea legi, regulamente si amendamente nu ai?
In loc sa dansez de bucurie ca un copil langa un hidrant eram ca un calator in desert ce nu gaseste nici o oaza si apa e terminata demult.
Dar Apostolul Pavel mi-a deschis ochii cu ceea ce scrie el in Galateni 1 versetele 6 si 7" Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o alta Evanghelie. Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sunt unii oameni care va tulbura si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Hristos. " si din 2 cu 16 "Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii. "
Dansez, dansez, dansez .... uuuuuuu, uuuuu harul e cel ce imi da mantuirea, nici o lege nu o face, dupa ce am acceptat harul, sunt a lui Hristos. Punct. Fara comentarii. Si ce s-a schimbat in mine acum? Ma uit in Efeseni 2 5. macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti). Sunt viiiiiiiieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!
"6. El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus," mi-a dat mie, lui Cella un loc in cer, si sunt in legatura permanenta cu Hristos, de fapt eu sunt in El. "7. ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus". El nu a terminat harul cu o persoana inaintea mea, nu mi-a dat 0,5% har, El are har nemarginit pentru toti, chiar si pentru mine . Uuuuuuuuuu si pentru mine ..... "8. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. " Asta e partea mea preferata, eu nu am cum sa ma mantui, nu am cum si nimeni oricat s-ar plati si s-ar osteni pentru mine nu o poate face, insa Dumnezeu o face, harul poate sa ma mantuie.
Cu indrazneala incep sa imi completez cv-ul ....
Numele: Cella - fiica Lui Dumnezeu
Adresa: cerul
Data si locul nasterii: mai demult, la cruce
Studii: argumentari ale legilor, cum sa faci slalom printre legi sa nu pierzi harul, cum sa te bucuri totusi de har cand pare atata de inabusitor cu atatea legi, redescoperirea harului, bucuria de a trai in har, cursuri de invatare a dragostei avandu-l ca profesor pe Dumnezeu, ani intregi de suferinta, cursuri de indurare a blamarilor pentru libertatea de a trai in har si altele ....
Abilitati: sa las harul sa curga prin mine
Scopuri: sa las harul sa curga prin mine si asta sa ma faca sa dansez ca un copil in fata unui hidrant
Cine poate da referinte despre mine? TATA - Dumnezeu Tata, Fiu si Duh Sfant si ... alti muritori ...
Unde pot fi contactata? In fata hidrantului insa trebuie sa strigati un pic pentru ca ma veti gasi cantand si dansand, tocmai am descoperit pasi noi de dans ....
vineri, 8 ianuarie 2010
inger sau drac
Ciuma bubonica, tuberculoza, Sida, cancer, mai nou gripa fac ravagii de necrezut iar studiile arata ca ciuma bubonica are cele mai multe victime din istoria umanitatii. Pe vremea cand facea ravagiile nu se stia nici un leac, efectiv erai izolat si asteptai sa mori insa ... foarte ciudat a fost ca unii nu mureau, in jurul lor isi ingropau familia, cunoscutii si ei n-aveau nimic, gropari ce zilnic atingeau morti infestati de ciuma n-aveau nimic. Oameni care te-ai fi asteptata sa se duca primiii, n-aveau nimic. De ce? In ADN-ul lor aveau gene imune la aceasta maladie si in jurul lor mureau cei dragi ce nu aveau sau mostenisera aceste gene ....
Exista o boala veche, cea mai veche si anume pacatul. E de fapt o pandemie insa nu e bagata in seama pentru ca nu e atata de usor sa te recunosti pacatos. Mi-am adus aminte de o discutie cu un prieten care m-a intrebat ce e ala pacat ca el n-are nici unul, nu intelege ce tot vorbesc eu, ca el chiar nu e pacatos. I-am raspuns ca e prima data in viata cand vad un sfant prin propriile puteri, a zambit si mi-a zis ca in nici un caz nu e sfant asa ca l-am intrebat daca a mintit vreodata sau a facut ceva rau mi-a zis ca da, doar e normal, e si el om ...
Decid sa imi iau viata in propriile maini si-i poruncesc Lui Dumnezeu sa ma lase in pace si El o face imi si spune care imi va fi sfarsitul si pot merge mai departe ignorandu-l, punandu-mi un zambet pe buze si ma duc direct in iad. Stiu toate avertizarile insa eu detin controlul ....
Sau intreb de ce ma rog numai Isus e calea spre cer si ma targui cu oricine si oriunde, incerc sa gasesc eu solutii sa ajung in rai, sa merg pe propria-mi cale, sa fac ce vreau eu si cand ... cam ajung la final de viata - de parca as sti si cand e - voi sari peste gardul Raiului si ma voi amesteca in multime, parca le mai stie cineva numarul ....il voi pacali eu cumva pe Dumnezeu. Ce a facut Isus diferit? Ce e cu atata filosofie legata de pacat?
Isus a venit in lume ca purtator al genelor imune la pacat si imi spune ca atingandu-ma de El se face transferul pacatelor mele asupra Lui, eu primesc viata iar El boala mea si-a tuturor, primesc viata vesnica, iertare, vindecare, eliberare si mai face ceva in procesul de transfer imi da din genele Lui si pacatul ramane in jurul meu, nu traiesc intr-o lume idilica insa nu ma mai afecteaza, mai pacatuiesc insa pacatul nu mai are putere asupra mea. A murit pentru boala mea numita pacat si a inviat oferindu-mi viata. Asta face diferenta inte El si Budha sau Mahomed sau orice lider ce promit cerul. Isus, cel fara pacat, a devenit pacat, pentru ca noi, sa putem fi socotiti fara pacat (2 Corinteni 5:21)
Alegerea imi apartine si imi place ce spune preotul purintan Josep Alleine: "O, om mizerabil, ce monstru groaznic te-a facut pacatul! Dumnezeu te-a facut <cu putin mai prejos decat ingerii>; pacatul te-a facut cu putin mai bun decat dracii". Scoatandu-l pe Dumnezeu din viata mea, ma astept la haos, la nenorocire vesnica si nu il pot acuza pe Isus ca nu mi-a spus de iad, de ce ma asteapta acolo pentru ca El spune ce e acolo si imi spune ca cei ce ajung acolo isi vor dori sa moara si nu vor putea, vor cersi apa si nu o vor primi. ( Matei 8:12, 13:42 si Marcu 9:48).
Asa ca aleg pe Isus, aleg sa ma las atinsa de El, aleg sa ii dau boala mea, sa il las sa-mi fie Domn si sa nu-mi mai fiu eu stapan, aleg sa cred ce spune El, sa ascult de El, sa fac ce imi spune, sa iubesc ca El, sa stau de vorba cu El, aleg viata, vindecarea, iertarea, eliberarea ce mi-o da si le primesc ... si primesc si viata vesnica ... si nu-mi mai e teama ca voi gresi vreun gard ce-l am de sarit ca sa ajung in Rai pentru ca El ma va duce acolo si nu imi e teama ca voi fi descoperita in Rai si data afara pentru ca Isus mi-a spus ca ma va aduce inaintea Tatalui.
Si pacatul inca mai este in lume, inca ma mai poate atinge insa nu ma mai poate revendica, nu mai are nici un drept in viata me pentru ca Isus e in mine, El a murit pe cruce in locul meu iar eu cred asta. Inima mea a devenit casa Lui si El imi e Domn.
Aleg sa fiu om cu "putin mai prejos decat ingerii" si sa nu fiu un pic mai buna ca un drac ...
Exista o boala veche, cea mai veche si anume pacatul. E de fapt o pandemie insa nu e bagata in seama pentru ca nu e atata de usor sa te recunosti pacatos. Mi-am adus aminte de o discutie cu un prieten care m-a intrebat ce e ala pacat ca el n-are nici unul, nu intelege ce tot vorbesc eu, ca el chiar nu e pacatos. I-am raspuns ca e prima data in viata cand vad un sfant prin propriile puteri, a zambit si mi-a zis ca in nici un caz nu e sfant asa ca l-am intrebat daca a mintit vreodata sau a facut ceva rau mi-a zis ca da, doar e normal, e si el om ...
Decid sa imi iau viata in propriile maini si-i poruncesc Lui Dumnezeu sa ma lase in pace si El o face imi si spune care imi va fi sfarsitul si pot merge mai departe ignorandu-l, punandu-mi un zambet pe buze si ma duc direct in iad. Stiu toate avertizarile insa eu detin controlul ....
Sau intreb de ce ma rog numai Isus e calea spre cer si ma targui cu oricine si oriunde, incerc sa gasesc eu solutii sa ajung in rai, sa merg pe propria-mi cale, sa fac ce vreau eu si cand ... cam ajung la final de viata - de parca as sti si cand e - voi sari peste gardul Raiului si ma voi amesteca in multime, parca le mai stie cineva numarul ....il voi pacali eu cumva pe Dumnezeu. Ce a facut Isus diferit? Ce e cu atata filosofie legata de pacat?
Isus a venit in lume ca purtator al genelor imune la pacat si imi spune ca atingandu-ma de El se face transferul pacatelor mele asupra Lui, eu primesc viata iar El boala mea si-a tuturor, primesc viata vesnica, iertare, vindecare, eliberare si mai face ceva in procesul de transfer imi da din genele Lui si pacatul ramane in jurul meu, nu traiesc intr-o lume idilica insa nu ma mai afecteaza, mai pacatuiesc insa pacatul nu mai are putere asupra mea. A murit pentru boala mea numita pacat si a inviat oferindu-mi viata. Asta face diferenta inte El si Budha sau Mahomed sau orice lider ce promit cerul. Isus, cel fara pacat, a devenit pacat, pentru ca noi, sa putem fi socotiti fara pacat (2 Corinteni 5:21)
Alegerea imi apartine si imi place ce spune preotul purintan Josep Alleine: "O, om mizerabil, ce monstru groaznic te-a facut pacatul! Dumnezeu te-a facut <cu putin mai prejos decat ingerii>; pacatul te-a facut cu putin mai bun decat dracii". Scoatandu-l pe Dumnezeu din viata mea, ma astept la haos, la nenorocire vesnica si nu il pot acuza pe Isus ca nu mi-a spus de iad, de ce ma asteapta acolo pentru ca El spune ce e acolo si imi spune ca cei ce ajung acolo isi vor dori sa moara si nu vor putea, vor cersi apa si nu o vor primi. ( Matei 8:12, 13:42 si Marcu 9:48).
Asa ca aleg pe Isus, aleg sa ma las atinsa de El, aleg sa ii dau boala mea, sa il las sa-mi fie Domn si sa nu-mi mai fiu eu stapan, aleg sa cred ce spune El, sa ascult de El, sa fac ce imi spune, sa iubesc ca El, sa stau de vorba cu El, aleg viata, vindecarea, iertarea, eliberarea ce mi-o da si le primesc ... si primesc si viata vesnica ... si nu-mi mai e teama ca voi gresi vreun gard ce-l am de sarit ca sa ajung in Rai pentru ca El ma va duce acolo si nu imi e teama ca voi fi descoperita in Rai si data afara pentru ca Isus mi-a spus ca ma va aduce inaintea Tatalui.
Si pacatul inca mai este in lume, inca ma mai poate atinge insa nu ma mai poate revendica, nu mai are nici un drept in viata me pentru ca Isus e in mine, El a murit pe cruce in locul meu iar eu cred asta. Inima mea a devenit casa Lui si El imi e Domn.
Aleg sa fiu om cu "putin mai prejos decat ingerii" si sa nu fiu un pic mai buna ca un drac ...
joi, 7 ianuarie 2010
mi-i sete
Se spune ca mai bine de 80 la suta din organismul meu e apa si oarecum ma distreaza ca asta inseamna ca eu sunt un fel de balta umblatoare; insa o balta vie, pentru ca inca traiesc.
Insa uneori nu prea mai beau apa si ... nu realizez asta decat cand ma doare capul ingrozitor, limba pare ca e in reluare, picioarele par sa-si fi uitat rostul, ba transpir de numa, ba simt ca inghet, ma dor oasele ... is nervoasa, tot felul de nebunii imi trec prin cap si pastilele nu-si fac efectul insa singurul lucru de care am nevoie e apaaaaa, apaaaaaa. Nu-mi trebuie nici un suc fie el neacidulat, natural, nu-mi trebuie alcool cu multe sau putin grade, nu-mi trebuie ceai ... tot ce am nevoie e apa. Pot sa innot in Marea Neagra sau in oricare alta sau in Ciric sau Bahlui si sa mor de sete .... am nevoie de apa. De apa curata, din sticla curata, din izvor sanatos .... mi-i sete, vreau apaaaaaaaaaaaaa.
Incerc sa traiesc fara Dumnezeu, fara sa accept pe Isus, il scot din viata mea si ma cred mareata insa ma simt nesigura, mi-i teama de orice si oricine, sunt nervoasa, suspectez pe oricine, devin paranoia ... dar ma cred de neinvins si ... nu vreau ajutor, nu vreau sa accept ajutor, pare ilogic sa ceri ajutor, nebuneste, nici nu il vezi pe Dumnezeu, ....
Insa Isus spune: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura" Ioan 7:37-38. Dar ... eu nu mai inteleg ... Isus zice ca El e cuvantul, e viata, e vita, e apa, e paine, e vin .... si fiecare din acestea au intelesurile lor .... si cum sa fie apa? Vrea sa faca o comparatie? Aaaaaaaha ...
Ceea ce uit e ca Isus a redevenit duh dupa inaltare si asta ma tine cu un fel de ochelari de cal pentru ca nu pot pricepe cum un trup poate fi apa si toate celelalte ... Un duh nu poate fi tinut in maini, camera, lampa insa un duh poate intra in fiecare celula, fiecare particula, fiecare microparticula oricat de infima ar fi, la fel ca si apa; poate intra in orice crapatura, fisura.
Atunci cand beau nu ma uit la sticla si ii poruncesc apei sa mearga atatea picaturi in creier, la ficat, pancreas, inima si nu mai stiu unde. Ea stie unde sa mearga, isi stie menirea. Insa daca nu beau apa mor, pot sa ma balacesc in cada si sa mor de sete, apa trebuie sa o inghit ca sa isi faca treaba.
La fel e si cu Isus, pot sti teorii, povesti, sa il combat, analizez din miliarde de puncte de vedere, insa daca nu Il voi accepta mor incetul cu incetul si habar nu am de ceea ce inseamna El si cine-i El. Daca nu accept ca a murit pentru mine ca sa imi aduca iertarea de pacate, eliberarea de vina si poveri, daca nu il invit sa vina cu toata puterea Lui in viata mea ca sa imi fie Domn si sa aduca dragostea Sa in viata mea arida, insipida, uscata si mizerabila mor spiritual si fizic.
Dar pot face asta si uneori ma comport ca o camila, ma duc la biserica si cred ca voi avea apa pe toata saptamana si ma trezesc lesinata si vai de steaua mea, sunt irascibila, nu pot sa iubesc, simt ca nu mai pot ierta la nesfarsit, s-a umplut orice pahar, .... insa ca sa traiesc si sa curga din mine izvoare de apa vie trebuie sa beau regulat, ca sa devin asemenea Lui Isus trebuie sa fiu atenta sa nu ma privez de relatia cu El, sa nu uit ca e la fel ca apa, am nevoie zilnic de El, in doze mici sau mari insa regulate, sa las "apa" sa intre in toate celulele mele si sa isi faca treaba ....
Am acceptat pe Isus in vremea adolescentei cand nu stiam eu toate detaliile despre El insa eram disperata, nu dormeam si daca cumva reuseam sa adorm eram intr-un cosmar nesfarsit, mereu intr-o stare de irascibilitate, de nemultumire, de suspiciune .... si am strigat catre Isus: am nevoie de Tine, am nevoie de ajutor, vino in viata mea ca mor. A venit si, primul semn al venirii a fost ca am dormit ca un prunc inca din prima noapte, fara cosmaruri, fara sa ma trezesc ... a doua zi m-am trezit odihnita si multumita ....
Doamne, nu vreau sa ma usuc, nu vreau sa mor tot analizandu-Te semantic, teologic, istoric, filosofic sau mai stiu eu cum ... stiu ce poti sa faci, stiu ca tot ceea ce trebuie sa fac e sa accept lucrarea Ta pe Golgota, sa te las sa vii cu toata puterea Ta in viata mea, sa imi fii Tu Domn, sa ma inveti ce e Dragostea .... si vreau sa fac asta din nou si vreau sa beau apa curata, apa ce o dai Tu ... am incredere in Tine pentru ca Te cunosc, esti in mine desi nu Te vad, dar te simt .... si traiesc ... si am viata ....
Insa uneori nu prea mai beau apa si ... nu realizez asta decat cand ma doare capul ingrozitor, limba pare ca e in reluare, picioarele par sa-si fi uitat rostul, ba transpir de numa, ba simt ca inghet, ma dor oasele ... is nervoasa, tot felul de nebunii imi trec prin cap si pastilele nu-si fac efectul insa singurul lucru de care am nevoie e apaaaaa, apaaaaaa. Nu-mi trebuie nici un suc fie el neacidulat, natural, nu-mi trebuie alcool cu multe sau putin grade, nu-mi trebuie ceai ... tot ce am nevoie e apa. Pot sa innot in Marea Neagra sau in oricare alta sau in Ciric sau Bahlui si sa mor de sete .... am nevoie de apa. De apa curata, din sticla curata, din izvor sanatos .... mi-i sete, vreau apaaaaaaaaaaaaa.
Incerc sa traiesc fara Dumnezeu, fara sa accept pe Isus, il scot din viata mea si ma cred mareata insa ma simt nesigura, mi-i teama de orice si oricine, sunt nervoasa, suspectez pe oricine, devin paranoia ... dar ma cred de neinvins si ... nu vreau ajutor, nu vreau sa accept ajutor, pare ilogic sa ceri ajutor, nebuneste, nici nu il vezi pe Dumnezeu, ....
Insa Isus spune: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura" Ioan 7:37-38. Dar ... eu nu mai inteleg ... Isus zice ca El e cuvantul, e viata, e vita, e apa, e paine, e vin .... si fiecare din acestea au intelesurile lor .... si cum sa fie apa? Vrea sa faca o comparatie? Aaaaaaaha ...
Ceea ce uit e ca Isus a redevenit duh dupa inaltare si asta ma tine cu un fel de ochelari de cal pentru ca nu pot pricepe cum un trup poate fi apa si toate celelalte ... Un duh nu poate fi tinut in maini, camera, lampa insa un duh poate intra in fiecare celula, fiecare particula, fiecare microparticula oricat de infima ar fi, la fel ca si apa; poate intra in orice crapatura, fisura.
Atunci cand beau nu ma uit la sticla si ii poruncesc apei sa mearga atatea picaturi in creier, la ficat, pancreas, inima si nu mai stiu unde. Ea stie unde sa mearga, isi stie menirea. Insa daca nu beau apa mor, pot sa ma balacesc in cada si sa mor de sete, apa trebuie sa o inghit ca sa isi faca treaba.
La fel e si cu Isus, pot sti teorii, povesti, sa il combat, analizez din miliarde de puncte de vedere, insa daca nu Il voi accepta mor incetul cu incetul si habar nu am de ceea ce inseamna El si cine-i El. Daca nu accept ca a murit pentru mine ca sa imi aduca iertarea de pacate, eliberarea de vina si poveri, daca nu il invit sa vina cu toata puterea Lui in viata mea ca sa imi fie Domn si sa aduca dragostea Sa in viata mea arida, insipida, uscata si mizerabila mor spiritual si fizic.
Dar pot face asta si uneori ma comport ca o camila, ma duc la biserica si cred ca voi avea apa pe toata saptamana si ma trezesc lesinata si vai de steaua mea, sunt irascibila, nu pot sa iubesc, simt ca nu mai pot ierta la nesfarsit, s-a umplut orice pahar, .... insa ca sa traiesc si sa curga din mine izvoare de apa vie trebuie sa beau regulat, ca sa devin asemenea Lui Isus trebuie sa fiu atenta sa nu ma privez de relatia cu El, sa nu uit ca e la fel ca apa, am nevoie zilnic de El, in doze mici sau mari insa regulate, sa las "apa" sa intre in toate celulele mele si sa isi faca treaba ....
Am acceptat pe Isus in vremea adolescentei cand nu stiam eu toate detaliile despre El insa eram disperata, nu dormeam si daca cumva reuseam sa adorm eram intr-un cosmar nesfarsit, mereu intr-o stare de irascibilitate, de nemultumire, de suspiciune .... si am strigat catre Isus: am nevoie de Tine, am nevoie de ajutor, vino in viata mea ca mor. A venit si, primul semn al venirii a fost ca am dormit ca un prunc inca din prima noapte, fara cosmaruri, fara sa ma trezesc ... a doua zi m-am trezit odihnita si multumita ....
Doamne, nu vreau sa ma usuc, nu vreau sa mor tot analizandu-Te semantic, teologic, istoric, filosofic sau mai stiu eu cum ... stiu ce poti sa faci, stiu ca tot ceea ce trebuie sa fac e sa accept lucrarea Ta pe Golgota, sa te las sa vii cu toata puterea Ta in viata mea, sa imi fii Tu Domn, sa ma inveti ce e Dragostea .... si vreau sa fac asta din nou si vreau sa beau apa curata, apa ce o dai Tu ... am incredere in Tine pentru ca Te cunosc, esti in mine desi nu Te vad, dar te simt .... si traiesc ... si am viata ....
miercuri, 6 ianuarie 2010
dubla cetatenie
Termenul de Imparatia Lui Dumnezeu l-am auzit de atatea ori si de fiecare data ma simteam prost ca nu inteleg indeajuns ce inseamna, ca ... da, odata cu rapirea va veni Imparatia Lui Dumnezeu si va urma o vesncie perfecta insa ... Isus spune sa nu o caut aici sau acolo sau in nu stiu ce loc pentru ca ea e-n mine. Unde? Cum adica Imparatia Lui Dumnezeu sa fie in mine. Da, am inteles eu ca odata cu acceptarea faptului ca sunt pacatoasa si ca singura nu ma pot mantui si am nevoie de mantuitor, Isus mi-a devenit Mantuitor si Domn dar ... cum ramane cu Imparatia?
Sunt inca pe pamant, daca ma ciupesc ma doare, deci inca sunt vie. Imparatia Lui Dumnezeu nu e dupa moarte? Adica ... eu traiesc acum in doua lumi? Una reala, cu ispite, zgomote ce au devenit fundal de viata, stiri ce ma ingrozesc si una ... tot reala insa guvernata de alte legi, cele ale Lui Dumnezeu.
Dar, fiecare zi are alegerile ei, aleg caror legi sa ma supun, legilor pamantesti sau celor ceresti. Pot trai aici, pamanteste insa ghidandu-mi viata dupa legile Lui Dumnezeu. Pot alege sa adun ca sa dau si altora sau sa strang numai pentru mine, sa iubesc si sa ajut pe cel in nevoie sau sa nu imi pese, sa nu ma intereseze. Pot alege sa respir aer ceresc traind pamanteste, rugandu-ma, stand de vorba cu Isus la o cafea, un ceai, un gratar, o prajitura buna ... admirand cum vantul face fuior un pumn de zapada sau cateva frunze, cum vrabiile se infoaie de frig sau respirand aer pamantesc umplandu-mi plamanii cu stiri despre crime si obscenitati desprinde din filmele de groaza, cu reclame ce-mi promit ca devin celebra daca-mi iau nu stiu ce masina, ca parul imi va fi ca al lui Samson daca folosesc crema lor, ca salile de gimnastica si nu stiu ce creme imi asigura o viata lunga, o sanatate de fier, o frumusete de miss pana cand implanturile dentare cad singure din cauze incerte ....
Dreptatea Lui Dumnezeu e diferita de dreptatea pamanteasca, cea legala. Dragostea Lui actioneaza ciudat, diferit fata de cea pamanteasca. Viata este pretioasa pentru El inca de la prima secunda indiferent de deficiente, dizabilitati, diformitati, in Imparatia Lui nu se merge dupa legea junglei. Libertatea in Imparatia Lui nu tine de granita, de culoare pielii, a ochilor, de nivelul de inteligenta, de regimul de viata ....
Pot trai dupa legile Imparatiei lui Dumnezeu in imparatia asta, zilnic alegand sa ascult de legile Lui, lucrand cu dragoste, alegand sa ajut fara sa astept nimic, sa dau fara sa primesc, sa ascult fara sa fiu ascultata, sa vorbesc cu Dumnezeu cand iadul sta in picioare, sa vad valoarea din fiecare om, sa caut sa vad chipul Lui Dumnezeu in fiecare om pe care il intalnesc, sa am grija la relatiile mele, sa ma ingrijesc de ce mi s-a incredintat, sa imi duc la bun sfarsit lucrurile ce le am de facut.
Doamne, ajuta-ma sa traiesc dupa legile Tale, sa aleg sa respir aer ceresc, sa aleg dragostea asa cum o invat de la Tine, sa aleg sa stau de vorba cu Tine chiar mergand cu amar pe cararile si autostrazile asfaltate pamantesti.
Sunt inca pe pamant, daca ma ciupesc ma doare, deci inca sunt vie. Imparatia Lui Dumnezeu nu e dupa moarte? Adica ... eu traiesc acum in doua lumi? Una reala, cu ispite, zgomote ce au devenit fundal de viata, stiri ce ma ingrozesc si una ... tot reala insa guvernata de alte legi, cele ale Lui Dumnezeu.
Dar, fiecare zi are alegerile ei, aleg caror legi sa ma supun, legilor pamantesti sau celor ceresti. Pot trai aici, pamanteste insa ghidandu-mi viata dupa legile Lui Dumnezeu. Pot alege sa adun ca sa dau si altora sau sa strang numai pentru mine, sa iubesc si sa ajut pe cel in nevoie sau sa nu imi pese, sa nu ma intereseze. Pot alege sa respir aer ceresc traind pamanteste, rugandu-ma, stand de vorba cu Isus la o cafea, un ceai, un gratar, o prajitura buna ... admirand cum vantul face fuior un pumn de zapada sau cateva frunze, cum vrabiile se infoaie de frig sau respirand aer pamantesc umplandu-mi plamanii cu stiri despre crime si obscenitati desprinde din filmele de groaza, cu reclame ce-mi promit ca devin celebra daca-mi iau nu stiu ce masina, ca parul imi va fi ca al lui Samson daca folosesc crema lor, ca salile de gimnastica si nu stiu ce creme imi asigura o viata lunga, o sanatate de fier, o frumusete de miss pana cand implanturile dentare cad singure din cauze incerte ....
Dreptatea Lui Dumnezeu e diferita de dreptatea pamanteasca, cea legala. Dragostea Lui actioneaza ciudat, diferit fata de cea pamanteasca. Viata este pretioasa pentru El inca de la prima secunda indiferent de deficiente, dizabilitati, diformitati, in Imparatia Lui nu se merge dupa legea junglei. Libertatea in Imparatia Lui nu tine de granita, de culoare pielii, a ochilor, de nivelul de inteligenta, de regimul de viata ....
Pot trai dupa legile Imparatiei lui Dumnezeu in imparatia asta, zilnic alegand sa ascult de legile Lui, lucrand cu dragoste, alegand sa ajut fara sa astept nimic, sa dau fara sa primesc, sa ascult fara sa fiu ascultata, sa vorbesc cu Dumnezeu cand iadul sta in picioare, sa vad valoarea din fiecare om, sa caut sa vad chipul Lui Dumnezeu in fiecare om pe care il intalnesc, sa am grija la relatiile mele, sa ma ingrijesc de ce mi s-a incredintat, sa imi duc la bun sfarsit lucrurile ce le am de facut.
Doamne, ajuta-ma sa traiesc dupa legile Tale, sa aleg sa respir aer ceresc, sa aleg dragostea asa cum o invat de la Tine, sa aleg sa stau de vorba cu Tine chiar mergand cu amar pe cararile si autostrazile asfaltate pamantesti.
marți, 5 ianuarie 2010
seamana a curata nebunie
La inceputul clasei a II-a am descoperit ca cinci dintre colegii nostri fusesera transferati la alta scoala insa nu ni se dadeau prea multe informatii la care si unde. Pana la urma am aflat noi ca au plecat la Scoala Speciala. Nu am inteles de ce, in vacante nu prea veneau acasa, li se asigurau conditii si nu stiu ce activitati se faceau ca nu prea dadeau pe acasa insa ... am aflat noi ca erau foarte buni acolo si ... din nou intrebarea: de ce au fost mutati acolo?
Ieri, am sunat-o pe mama sa intreb de doi dintre ei de care imi amintesc mai mult. Mi-a zis ca fiecare e la casa lui, oameni gospodari, harnici si din nou intrebarea: de ce au fost trimisi la Scoala Speciala?
Am fost cu ei si la gradinita si de una din fete imi aduc aminte ca revenisem dupa recuperarea de hepatita, cred ca eram palida si a venit la mine, era mai micuta de statura insa mi-a luat fata in palmele ei micute, imi amintesc ca era data cu un parfum dulce si mi-a spus ca i-a fost dor de mine. A fost singurul copil din grupa care mi-a spus asta si ... chiar nu stiu de ce imi aduc aminte asta insa stiu ca am ramas impresionata ....
Nici parintii si nici bunicii nu ne dadeau voie sa radem de oameni, sa le spunem prosti sau sa radem de diformitatile sau problemele lor, ne era interzis si daca calcai pe bec pedeaspa nu era usoara, eram indemnata sa ma pun in locul lor. Cred ca mai mult teama de pedeapsa m-a facut sa vorbesc cu copiii cu probleme, cu oamenii care nu erau foarte destepti sau cei cu diformitati.
Avea mama o verisoara care avea o singura mana, cealalta ii fusese rupta si mancata de o scroafa innebunita de tipetele copilei lasate pe prispa casei. Tanti Aglaia era o femeie frumoasa, era batrana cand am cunoscut-o eu insa imi placea sa merg la ea pentru ca avea o casa nu foarte mare insa te simteai bine in ea si mereu avea ceva bun si spunea povesti ... si zambea asa frumos ... Era coarda sensibila a bunicului meu care mereu vorbea de perseverenta ei, de faptul ca femeia asta, cu o singura mana si-a invins handicapul, a terminat scoala, apoi din croitorie facea bani si platea sa i se faca muncile grele insa o vedeai sapanad in gradina cu o singura mana si atitudinea ei in fata greutatilor impunea respect ...
La scoala insa am invatat de legea junglei, de exterminarea celor cu handicap, de inlaturarea lor din mijlocul nostru. Dar in clasa cu mine era o fata ce mostenise o diformitate a fetei, pana am intrat la scoala cred ca afusese vreo 20 de operatii, mai mereu mergea la spital sa i se faca implant de piele sau oase sau .... mai stiu eu ce ... si nu pot uita cum eram indemnata sa nu cumva sa rad de ea si sa incerc sa ii fiu prietena, ii era atata de greu acelei fetei imi spunea mama iar eu ma intrebam de unde stie ea ....
Daca ii vad pe oamneni prin prisma "legii junglei" atunci nu vad decat diformitati, balbaiti, urati, debili sau retardati, orbi, muti, schiopi si ... lista continua insa daca ma uit la Isus cum ii trata pe oameni, persepctiva se schimba si pare nebuna. El intalnea o mare varietate de oameni, intelectuali, bogati, oameni de cultura, oameni super religiosi, oameni din armata, oameni cu functii de conducere insa si indraciti, muti, surzi, orbi, leprosi, soacra lui Petru avea friguri, prostituate, pescari si alte categorii. La toti le arata respect insa are o atentie deosebita celor mai defavorizati, scoate la lumina ceea ce in mod clar ochiul nu vede pentru ca El se uita la inima lor.
Acasa era usor sa ii tratez frumos pe cei ce cu probleme insa la scoala sau in public eram intrebata ce am de vorbit cu ei, de ce vreau sa stau cu ei ... nu am inteles nici eu de ce eram si sunt atrasa de oamenii cu probleme ... insa povestind cu ei reusesc sa vad viata cu alti ochi, sunt multumitoare nu ca sunt intreaga ci ca anumite lucruri pe care eu nu le vad insa cu ajutorul lor devin clare ...
Tendinta e de a sta langa oameni importanti ca sa devin si eu importanta, langa oameni cu bani ca sa am parte de favoruri, langa oameni dotati intelectuali pentru a mi se deschide si MIE mintea, de a creste EU, de a avea EU, de a fi cunoscuta insa "omul se uita la ce izbeste ochiul pe cand Dumnezeu se uita la inima omului".
Imi e rusine ca fac selectia naturala vazand oamenii, ii cataloghez, ii pun in diverse categorii si imi inchid ochii si inima la a-i vedea prin ochii Lui Isus, la a-L vedea pe Dumnezeu in ei. Uit ca si eu si eu avem chipul Lui Dumnezeu, ca nu doar fata si trupul reprezinta chipul ci si inima si pentru ca nu ii vad inima .... fac clasificari de o nesimtire crasa ....
Daca cred ca trebuie sa primeze legea junglei, ca cel mai bun, mai tare, mai frumos trebuie sa supravietuiasca iar ceilalti sa dispara atunci Biblia si ce spune Isus e o nebunie cu majuscule. Daca numai cei ce arata ca in reviste si un chip de reclama, numai cei olimpici, numai cei ce reusesc sa uimeasca, numai cei ce ies in evidenta trebuie sa supravietuiasca ajungem la mentalitatea rasei superioare si a celei inferioare ce trebuie exterminate.
Doamne, imi cer iertare ca nu vad oamenii prin ochii Tai, nu vad chipul Tau in ei pentru ca nu sunt stralucitori ca sa iasa in evidenta, nu sunt sensibila pentru ca nu imi aduc mie nici un beneficiu ...., nu vad valoarea din oameni pentru ca principiul lui Darwin pare atata de convingator ca nu trebuie sa ne incurcam cu cei mai putin valorosi insa Tu ai murit pentru oricine, nu ai spus numai pentru cei frumosi, numai pentru atleti, numai pentru cei cu coeficientul de inteligenta de peste nu stiu cat, numai pentru cei ce reusesc sa ias ain evidenta ....
Imi place ce scrie Frederisck Buechner: "Daca lumea e intreaga la minte, atunci Isus e nebun de legat, iar Cina cea de Taina nu e decat un Ceai de la ora 5 smintit. Lumea spune: vezi-ti de treaba ta, pe cand Isus spune: nimeni nu-si poate vedea, pur si spimplu, de treaba lui. Lumea spune: urmeaza cea mai inteleapta cale si fii un invingator, pe cand Isus spune: urmeaza-ma si lasa-te rastingnit. Lumea spune: condu preventiv - viata pe care o vei salva s-ar putea sa fie a ta, pe cand Isus spune: oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde, dar orisicine isi va pierde viata din pricina Mea, o va mantui. Lumea spune: lege si ordine, pe cand Isus spune: iubire. Lumea spune: ia, pe cand Isus spune: da. In termenii normalitatii lumii, Isus si-a pierdut intru totul uzul ratiunii, si oricine isi inchipuie ca il poate urma fara a si-l pierde, la randul sau, cade mai curand sub povara amagirilor decat a crucii. <Noi suntem nebuni pentru Hristos>, spune Pavel, spune credinta - credinta cum ca, in utlima instanta, nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat intelepciunea oamenilor, ca ratacirea lui Isus este mai lucida decat neinduplecata luciditatea a lumii "
Ieri, am sunat-o pe mama sa intreb de doi dintre ei de care imi amintesc mai mult. Mi-a zis ca fiecare e la casa lui, oameni gospodari, harnici si din nou intrebarea: de ce au fost trimisi la Scoala Speciala?
Am fost cu ei si la gradinita si de una din fete imi aduc aminte ca revenisem dupa recuperarea de hepatita, cred ca eram palida si a venit la mine, era mai micuta de statura insa mi-a luat fata in palmele ei micute, imi amintesc ca era data cu un parfum dulce si mi-a spus ca i-a fost dor de mine. A fost singurul copil din grupa care mi-a spus asta si ... chiar nu stiu de ce imi aduc aminte asta insa stiu ca am ramas impresionata ....
Nici parintii si nici bunicii nu ne dadeau voie sa radem de oameni, sa le spunem prosti sau sa radem de diformitatile sau problemele lor, ne era interzis si daca calcai pe bec pedeaspa nu era usoara, eram indemnata sa ma pun in locul lor. Cred ca mai mult teama de pedeapsa m-a facut sa vorbesc cu copiii cu probleme, cu oamenii care nu erau foarte destepti sau cei cu diformitati.
Avea mama o verisoara care avea o singura mana, cealalta ii fusese rupta si mancata de o scroafa innebunita de tipetele copilei lasate pe prispa casei. Tanti Aglaia era o femeie frumoasa, era batrana cand am cunoscut-o eu insa imi placea sa merg la ea pentru ca avea o casa nu foarte mare insa te simteai bine in ea si mereu avea ceva bun si spunea povesti ... si zambea asa frumos ... Era coarda sensibila a bunicului meu care mereu vorbea de perseverenta ei, de faptul ca femeia asta, cu o singura mana si-a invins handicapul, a terminat scoala, apoi din croitorie facea bani si platea sa i se faca muncile grele insa o vedeai sapanad in gradina cu o singura mana si atitudinea ei in fata greutatilor impunea respect ...
La scoala insa am invatat de legea junglei, de exterminarea celor cu handicap, de inlaturarea lor din mijlocul nostru. Dar in clasa cu mine era o fata ce mostenise o diformitate a fetei, pana am intrat la scoala cred ca afusese vreo 20 de operatii, mai mereu mergea la spital sa i se faca implant de piele sau oase sau .... mai stiu eu ce ... si nu pot uita cum eram indemnata sa nu cumva sa rad de ea si sa incerc sa ii fiu prietena, ii era atata de greu acelei fetei imi spunea mama iar eu ma intrebam de unde stie ea ....
Daca ii vad pe oamneni prin prisma "legii junglei" atunci nu vad decat diformitati, balbaiti, urati, debili sau retardati, orbi, muti, schiopi si ... lista continua insa daca ma uit la Isus cum ii trata pe oameni, persepctiva se schimba si pare nebuna. El intalnea o mare varietate de oameni, intelectuali, bogati, oameni de cultura, oameni super religiosi, oameni din armata, oameni cu functii de conducere insa si indraciti, muti, surzi, orbi, leprosi, soacra lui Petru avea friguri, prostituate, pescari si alte categorii. La toti le arata respect insa are o atentie deosebita celor mai defavorizati, scoate la lumina ceea ce in mod clar ochiul nu vede pentru ca El se uita la inima lor.
Acasa era usor sa ii tratez frumos pe cei ce cu probleme insa la scoala sau in public eram intrebata ce am de vorbit cu ei, de ce vreau sa stau cu ei ... nu am inteles nici eu de ce eram si sunt atrasa de oamenii cu probleme ... insa povestind cu ei reusesc sa vad viata cu alti ochi, sunt multumitoare nu ca sunt intreaga ci ca anumite lucruri pe care eu nu le vad insa cu ajutorul lor devin clare ...
Tendinta e de a sta langa oameni importanti ca sa devin si eu importanta, langa oameni cu bani ca sa am parte de favoruri, langa oameni dotati intelectuali pentru a mi se deschide si MIE mintea, de a creste EU, de a avea EU, de a fi cunoscuta insa "omul se uita la ce izbeste ochiul pe cand Dumnezeu se uita la inima omului".
Imi e rusine ca fac selectia naturala vazand oamenii, ii cataloghez, ii pun in diverse categorii si imi inchid ochii si inima la a-i vedea prin ochii Lui Isus, la a-L vedea pe Dumnezeu in ei. Uit ca si eu si eu avem chipul Lui Dumnezeu, ca nu doar fata si trupul reprezinta chipul ci si inima si pentru ca nu ii vad inima .... fac clasificari de o nesimtire crasa ....
Daca cred ca trebuie sa primeze legea junglei, ca cel mai bun, mai tare, mai frumos trebuie sa supravietuiasca iar ceilalti sa dispara atunci Biblia si ce spune Isus e o nebunie cu majuscule. Daca numai cei ce arata ca in reviste si un chip de reclama, numai cei olimpici, numai cei ce reusesc sa uimeasca, numai cei ce ies in evidenta trebuie sa supravietuiasca ajungem la mentalitatea rasei superioare si a celei inferioare ce trebuie exterminate.
Doamne, imi cer iertare ca nu vad oamenii prin ochii Tai, nu vad chipul Tau in ei pentru ca nu sunt stralucitori ca sa iasa in evidenta, nu sunt sensibila pentru ca nu imi aduc mie nici un beneficiu ...., nu vad valoarea din oameni pentru ca principiul lui Darwin pare atata de convingator ca nu trebuie sa ne incurcam cu cei mai putin valorosi insa Tu ai murit pentru oricine, nu ai spus numai pentru cei frumosi, numai pentru atleti, numai pentru cei cu coeficientul de inteligenta de peste nu stiu cat, numai pentru cei ce reusesc sa ias ain evidenta ....
Imi place ce scrie Frederisck Buechner: "Daca lumea e intreaga la minte, atunci Isus e nebun de legat, iar Cina cea de Taina nu e decat un Ceai de la ora 5 smintit. Lumea spune: vezi-ti de treaba ta, pe cand Isus spune: nimeni nu-si poate vedea, pur si spimplu, de treaba lui. Lumea spune: urmeaza cea mai inteleapta cale si fii un invingator, pe cand Isus spune: urmeaza-ma si lasa-te rastingnit. Lumea spune: condu preventiv - viata pe care o vei salva s-ar putea sa fie a ta, pe cand Isus spune: oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde, dar orisicine isi va pierde viata din pricina Mea, o va mantui. Lumea spune: lege si ordine, pe cand Isus spune: iubire. Lumea spune: ia, pe cand Isus spune: da. In termenii normalitatii lumii, Isus si-a pierdut intru totul uzul ratiunii, si oricine isi inchipuie ca il poate urma fara a si-l pierde, la randul sau, cade mai curand sub povara amagirilor decat a crucii. <Noi suntem nebuni pentru Hristos>, spune Pavel, spune credinta - credinta cum ca, in utlima instanta, nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat intelepciunea oamenilor, ca ratacirea lui Isus este mai lucida decat neinduplecata luciditatea a lumii "
Abonați-vă la:
Postări (Atom)