luni, 11 ianuarie 2010

ce este moartea?

Nu mi-i frica de moarte, nu mi-i frica de morti insa nici nu am vazut pe nimeni cum moare si nici nu as lucra cu oameni ce sunt in ultima faza de viata. Insa nu pot sa nu ma gandesc la moarte. Discutam cu cineva mai in varsta si m-a intrebat: "esti tanara, cum sa te gandesti la moarte?"
Dar, e o realitate de care oricat ai fugi, nu poti scapa.
In acelasi timp, la ultimul cutremur i-am zis Domnului ca nu mi se pare asa interesant sa mor in pat cu un tavan peste mine si cu vecinu ca si cireasa pe tort. Sau si mai demult cand m-au inconjurat peste 20 de caini, i-am zis: "Doamne, ce fel de moarte ii asta?"
Citeam dimineata despre Lazar, fratele Mariei si al Martei. Ni se spune ca cei patru erau prieteni. Aveau o casa in Betania, langa Ierusalim si nu despre multi se spune ca ar fi fost prieteni cu Isus, insa despre ei trei, da.
Isus revine in Betania la patru zile dupa inmormantarea lui Lazar, devine vulnerabil si plange cand ii vede pe toti plangand langa mormant si spune: "Lazare, vino afara."
Am incercat sa gandesc unde era si ce facea Lazar de patru zile. Era in cer, isi programase intalniri cu personaje despre care invatase la sinagoga, cand se aude o voce: "Lazare, vino afara". In graba i se fac actele de plecare si ingerii ii soptesc: pentru inca o vreme v-a trebuie sa te intorci in Betania, esti asteptat. Si, Lazar se trezeste in mormant, miroase tare a substante cu care se imbalsameaza mortii, e atata de legat ca abia se misca, realizeaza ca incepe sa patrunda lumina si ca zgomotul ciudat era de la piatra din usa mormantului si are putere sa se ridice si sa se miste ca teleghidat in legaturile alea stranse ...
Lazar era prietenul Lui Isus. S-a imprietenit pe pamant cu El si ce imi place la Isus e, ca invitatia de a-i fi prieten mi-o face si mie, si eu pot sa devin prietena cu El.
Am incercat sa analizez invitatia asta si pot sa devin prietena cu Isus pentru ca asa voi avea pacatele iertate, pot avea viata vesnica si o vesnicie voi fi in cer sau pot sa devin prietena cu El, sa imi placa de El, sa il iubesc, sa ma bucur sa stau cu El in orice clipa, sa imi fie dor de El cand vin perioadele de noapte a sufletului, sa stau cu El de vorba la o cafea, sau un pahar de apa ... sa il iubesc nu pentru ceea ce imi da ci pentru ceea ce este El si nu profitand de pe urma Lui. Ce am de la El sunt cadouri, ce face pentru mine o face pentru ca ma iubeste si tot ce trebuie sa fac eu, e sa raspund invitatiei sau cererii prieteniei ....
El e Domnul vietii, Lazar n-a putut sa comenteze cand a fost chemat afara, nici eu nu voi comenta cand imi va zice: "Cella, calatoria ta aici s-a incheiat, hai acasa"
Imi inchipui ca ingerii stau sa astepte noii veniti ca intr-o sala de nasteri, cu bucurie, cu baloane, totul e pregatit de petrecere iar aici o familie e intristata, prietenii mahniti de plecarea celui drag.
Vreau sa fiu prietena cu Isus nu pentru ca doar asa voi ajunge in cer, nu vazand prietenia asta ca o afacere de unde eu voi avea de castigat ci vreau sa fiu prietena cu Isus pentru ca ma iubeste asa cum sunt, pentru ca sunt importanta pentru El si pentru ca il iubesc pe El ... pe El, Domnul vietii ...
Ce e moartea? Avandu-l Pe Isus ca Prieten e o trecere in sala de nasteri a cerului, o usa prin care trebuie sa trec pentru a intra in vesnicie.
Sunt curioasa cum e in sala de nasteri a cerului insa deja am in minte intrebari pentru Adam si Eva, pentru Moise, David, frumoasa Estera si ... cateva pentru Lazar ...
Intre timp, imi place sa stau cu Isus, imi place cu El, de El ... e Prietenul meu.

6 comentarii:

vyky spunea...

-în adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.
Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
-un neisprăvit nu se temea de moarte ci, de veşnicia ei-
Cella:- ai fericirea să-L iubeşti pe Isus dar, sunt atâţia care mor fără Isus şi clipa plecării lor e grozăvia iadului ce se deschide înaintea lor-
cineva spunea :"-cele mai reale clipe sunt acelea de după plecarea din această viaţă,aici clipele vieţii ne înşeală sau ne amăgim noi înşine"

Cella spunea...

pai alegerea de a iubi sau nu ... ne apartine...

elena marin-alexe spunea...

Nu-mi place sa ma gandesc la moarte ci doar la o viata vesnica pe care o voi trai impreuna cu Isus!
O zi frumoasa iti doresc Cella!

Anonim spunea...

Moartea este de fapt o stare absolut intermediara. Este ca o adormire. Moartea este visul pe care il ai inainte de a adormi pe veci. In rest este doar viata. Nu va mai tot ganditi la moarte, ci la viata de dupa. Problema trebuie sa fie cum vom fi primiti dincolo. Dar asta putem sa ni le randuim de aici, daca avem credinta. Eu inca mai astept sa merg dincolo. Doar sa se indure Dumnezeu de mine.

Cella spunea...

Moartea e o realitate fie ca ne place sau nu. Stiu unde merg, mi-am aranjat "ploile" de aici, abia astept viata de dincolo ...

Anonim spunea...

good start