Sunt nepasatoare de ce li se intampla altora intr-o mare masura, efectiv nu pot parca sa trec peste comoditatea mea, peste limita de aici si acum. Am terminat de citit despre ce fac cu cadoul primit din cer, despre scrisoarea ce o ignor, despre cadoul ce il tin impachetat si cred ca cutia ambalata si cu funda e ce trebuia sa primesc si tin scrisoare nedeschisa pentru ca am auzit ca e cam greoaie si neclara si e plina de contraziceri si ... normal ca ii cred pe oamenii de langa mine si ... apoi daca chiar e o viata dupa moarte doar n-am sa ma duc unde nu prea cunosc pe altii, ma duc si eu unde se duc toti, nu? Cu prietenii, cu parintii ... nu stiu unde ma duc, dar ma duc ....
Nu aud si nu vreau sa aud de oameni ce mor pentru credinta lor insa e mai usor de spus: de ce tineau atata de mult la ce credeau, puteau si eu sa o lase mai moale ... e scris chiar in Biblie sa nu te dai asa de sfant, nu? Daca nu citesc tot ...
Dar acum dimineata am primit un mesaj de la "Open Doors" sau Usi deschise cu un raport de misiune din Coreea de Nord, acolo unde traiesc oamenii cu ochii asa mai ... alungiti si parca seamana toti intre ei ... Acolo nu e interzis crestinismul oficial, neoficial insa ... mori daca devii crestin, copiii omorati, sau violati toti din casa, sau efectiv lasati sa moara de foame ....
De curand guvernul de acolo a declarat 100 de zile de mobilizare. Adica sa lucrezi pentru stat si daca esti prins pe strada fara un motiv valid esti arestat si trimis la munca pe camp - am uitat de Canalul de la Dunare, nu? In raport mai scrie ca parintii nu suporta sa isi vada copii murind de foame si ori mor ei primiii, ori efectiv ii parasesc de atata durere si a devenit normal sa vezi pe strada copii morti ... de foame ...
Ma plang ca e criza si e, ca e greu si nimeni nu zice ca nu e ... dar acum mi se rupe inima gandindu-ma la copiii aceia ce mor de foame ... in timp ce eu fac mofturi la supa si alte feluri de mancare. Nici nu imi pasa, nici nu ma rog, nici nu vreau parca sa aud ....
Doamne, Te rog pentru copiii si parintii din Coreea de Nord, pentru crestinii de acolo, pentru oamenii din Coreea ce-s obligati sa munceasca mai pe degeaba pentru stat, pentru copiii ce mor incet de foame, pentru cei din Somalia, Iran, Iran, Afganistan unde cei ce cred in Isus ca Salvator, Mantuitor sunt persecutati, ma rog sa le dai pace, sa le alini suferinta, sa faci minuni cu ei, protejeaza convoaiele cu alimente sa ajunga la ei, ajuta-i sa nu isi piarda credinta.
Nu stiu ce inseamna sa suferi de foame, nu stiu ce inseamna sa iti vezi copiii efectiv scurgandu-se de foame ... dar ceea ce stiu e ca Tu nu ai scapat lucrurile din control, e ca Tu faci minuni de care eu habar nu am, e ca mana Ta e acolo cu ei, ii tii langa Tine si eu nu stiu nimic din ce simt ei ... dar stiu ca Tu esti acolo.
Isuse drag, intervin-o te rog pentru fratii mei din Coreea de Nord, pentru cei ce zac in puscariile din China, Irak, Iran, Somalia si alte si alte tari ....
Tata drag, imi plange inima pentru ei ... de aceea Te rog protejeaza-i, ... Te rog.
Am gasit fotografia asta pe http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.alertnet.org/thefacts/imagerepository/RTRPICT/2009-12-09T122528Z_01_SEO207_RTRIDSP_2_KOREA-NORTH_articleimage.jpg&imgrefurl=http://www.alertnet.org/thenews/pictures/SEO207.htm&usg=__5rjco6sNTF_e3u2r7LdtSTvoyaA=&h=260&w=390&sz=11&hl=ro&start=46&um=1&tbnid=xuohfxCKuIJOnM:&tbnh=82&tbnw=123&prev=/images%3Fq%3Dchristian%2Bfrom%2BNorth%2BKoreea%26ndsp%3D18%26hl%3Dro%26sa%3DN%26start%3D36%26um%3D1
4 comentarii:
De cand s-a intors ginerele meu din misiune din India si Indonezea [acum aprox. o luna] ma cutremura povestirile lui. Nici nu vreau sa-mi imaginez asemenea atrocitati....dar ele exusta si eu nu pot decat sa ma rog pentru cei napastuiti.
Cred cu tarie ca Dumnezeu nu a scapat lucrurile de sub control...El stie ce face. Ma rog alaturi de tine,Cella draga.
Am fost in Moldova in cateva misiuni insa ... nu e asa. Citeam pe site la Open doors ce se intampla in zilele alea a lor de munca, ca nu te poti deplasa, ca daca unu greseste is batuti toti ... si alte istorii si ... sunt oameni ca mine, cu visuri, cu ... idealuri ....
Cella, multumesc ca m-ai inclus pe lista ta de Blogroll si multumesc ca m-ai si vizitat!
Asta este primul articol pe care ti l-am citit si care mi-a inspirat ultimul meu "Tuesday Prayer". Sunt lucruri asupra carora ar trebui sa cugetam mai des...
de cateva zile ma tot intreb daca te cheama LeeDee ca seamana a nume chinezesc, koreean ... asiatic ;))
Si eu mersi de includere in Blogroll ;) si am sa incerc ca calc cu toata talpa pe la tine ;))
Nu sunt numai cei din Koreea de Nord in situatia lor, sunt si pe langa mine insa ... parca nu ii vad ...
Doamne, deschide-mi ochiii ...
Trimiteți un comentariu