act de donatie

Acum in plina criza cand toata lumea se gandeste cum sa-si adune cat mai multe, eu am decis fac donatii. Mi-am facut o lista, e destul de lunga si toate astea de pe lista vreau sa i le dau unei singure persoane.
Vreau sa verific daca sunt toate trecute, nu vreau sa mai ramana nimic netrecut, nimic ca sa nu ii fie dat.
Insa, cu recunosstinta si nostalgie imi aduc aminte de trecut. La un Paste, nu am avut bani sa imi iau niste carne de miel si ... as fi vrut o bucatica mica macar ... dar am zis ca sunt om mare de-acuma, trebuie sa inteleg ca nu traiesc numai ca sa imi implinesc poftele si mi-am zis ca si puiul e bun, sa fiu multumitoare ca unii nici atata nu au. Si vine o vecina sa ma intrebe nu stiu ce, si am mai discutat cu ea diverse, am vorbit si de miel, de cozonac si altele. Inainte sa plece la inviere, suna din nou la usa vecina mea cu o farfurie acoperita in mana: "Cella, uite si eu am primit o bucata de miel de la cineva si ... m-am gandit sa iti dau si tie un pic, sa te bucuri si tu de miel la acest Paste".
Femeia asta imi facuse zile fripte cand m-am mutat in bloc, insa de ceva vreme ne bazam una pe alta si acum ... venise sa imi dea din ce primise si ea. Mi-au dat lacrimile. I-am multumit si ea a plecat. Mi-am ridicat ochii spre cer si stiu ca am zis: "Doamne, era doar un moft, insa unul de care Tu ai tinut cont si ... nu am cuvinte ca sa multumesc indeajuns".
Nu pot sa uit de cozonacul trimis de mama unui prieten in forma de ursulet tot la un Paste, insa si mai ciudat, visasem ca primisem cu o noapte inainte asa ceva ... Sau, cand un prieten m-a sunat si mi-a spus sa ma intalnesc cu un prieten de-al lui ca sa imi dea ceva. Habar nu aveam ce voia sa imi dea insa asa am primit computerul ce a facut senzatie la vremea aceea.
Citind Exodul, mi-a dorit sa vad Muntele Sinai, Marea Rosie ... dar alea nu sunt aici pe Bucium, in Iasi ... sunt tocmai in Egypt. Insa am fost acolo, le-am vazut. Eram atata de emotionata pe Sinai langa tufisul despre care se spune ca e cel in care Dumnezeu i s-a aratat lui Moise, iar cand am intrat in Marea Rosie ... atat de clara, curata am incercat sa imi imaginez doua maluri imense de apa prin care pot sa vad si mustatile rechinilor, balenelor, pot sa le fac cu mana ... si sa nu imi faca nimic ... si cati pesti colorati si ce multe forme ....
Ii invidiam pe cei ce-mi spuneau ca merg la conferinte si ma intrebam eu de ce nu ajungeam la una de aia mare ... insa cand am primit invitatia am ramas ca la dentist. Nu era in Romania, nici macar in Europa, era tocmai in Seul, Koreea de Sud si nu era una mare ci era una imensa unde am intalnit femei din cam 82 de tari, peste 5000 si ca sa fie si cu capac, am fost purtatoarea steagului Romaniei ...
Nu pot sa uit de vecina ce m-a scos la milimetru dintre rotile unui trailer pentru ca copil fiind nu am apreciat distanta si curentul ce-l poate face la viteza, alte doua dati a trebuit folosit un inger ca sa nu fiu facuta zob pe asfalt. Sau de bunicul de pe mama ce m-a scos din fantana cand aveam vreun an si ceva pentru ca voiam sa descopar si eu ce fac oamenii acolo. Si de atat de multe peripetii care mai de care mai spectaculoase ....
Doamne, uitandu-ma in urma la cate binecuvantari am si cata purtare de grija mi-ai aratat sunt atata de multumitoare. Pentru ca iti pasa de mofturile mele, de dorintele ce mi le implinesti si nu le stii decat Tu, pentru ca ai grija de painea mea de fiecare zi, pentru prieteni ce ii folosesti ca si ingeri ai Tai, pentru sanatate, pentru vindecari, minuni, pentru pace, liniste ...
Dar acum, azi, 21 ianuarie 2010 vreau sa fac un act de donatie. Pe baza unui verset il fac. "Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci el insusi ingrijeste de voi" 2 Petru 5:17.
In deplinatatea facultatilor mintale, donez de buna voie si nesilita de nimeni: ingrijorarea cu privire la sanatate, slujba, criza financiara, rate, casa, viitor, prieteni, haine, mancare, cutremure, inundatii, pandemii de gripa de oricare ar fi, sau oricare alte boli ciudate si inventate, incalziri globale, foamete, unirea planetelor si explozia pamantului sau cine stie ce alte idei le mai vin unora si nu ti le dau una cate una ci le arunc pe TOATE. Da, azi, acum si aici Ti le dau Tie. Mi s-a acrit sa le port. Am ajuns sa mi se incovoaie spatele ca la batrani ducand sarcini si poveri grele, imi explodeaza capul, ficatul mi-i demult la cote de avarii, stomacul devine ca o plasa din ce in ce mai rara si parca ma descompun, asa ca ... TOATE, TI LE DAU TIE. Du-le Tu.
Imi cer iertare ca nu Te-am crezut pe cuvant ca Tu le vrei sa mi le duci, ca nu am avut incredere in Tine, ca Te-am tratat ca pe o roata de rezerva, ca am avut o atitudine de nesimtita. Iarta-ma, te rog.
Stiu ca trebuie sa imi fac partea, stiu ca trebuie sa merg la lucru in continuare, ca trebuie sa continui ce am de facut insa ... acum atitudinea e alta ... grija mea Ti-o dau Tie, si povara asta, aaa si grija asta ... si asta ...
M-am saturat sa merg numarand gropile de pe drum insa tinandu-ma tare si ducandu-mi poverile in loc sa simt mirosul florilor de langa drum, sa ascult ciripitul pasarilor, sa vad norii, soarele ...
Sunt constienta ca mai apar griji, probleme, necazuri asa ca mai fac acte de donatie ... dar vreau sa Ti le dau pe toate pentru ca Tu mi-ai spus ca daca Ti le dau imi dai pace pentru inima si liniste pentru ganduri si .... vreau pace si liniste, nu vreau sa fac stop cardiac si nici sa ajung la numarul 7.
Act semnat azi, 21 ianuarie 2010 in doua exemplare de: Isus si Cella.