nu-mi vine sa cred ...

Imi amintesc de o rugaciune facuta cu ceva ani in urma: "Doamne, uite as vrea sa stiu mai multe despre Tine, ar fi fain daca m-ai aseza langa un om al Tau ce stie despre Tine si traieste cu Tine si ca Tine, insa ... eu nu vreau sa devin mentor, lider, nu vreau sa vorbesc despre Tine, nu vreau sa fac marturii publice. Da? E clar? As vrea sa tii minte asta. Mie imi place cum arat ca si crestina insa cred ca mai trebuie sa invat, nu sa ma schimb. Dar, as vrea sa iti intre asta bine in cap." Acum rad de ma prapadesc numai gandindu-ma la rugaciunea asta. E ca si cum mi-ar fi sete, tremur de sete si mi se da apa insa eu in loc sa o inghit, o tin gura si as vrea ca setea sa imi fie potolita si cred ca e ceva in neregula cu apa, ca nu e suficient de buna, ca ... nu are proprietatile care trebuie, si mai iau o gura si inca una ... imi explodeaza gura de atata apa insa nu o inchit si mi-i sete si simt ca-mi ies ochii din orbite .....
Pare comic ... insa e o realitate. L-am acceptat pe Isus, am fost constienta ca Duhul Sfant va intra in mine sa ma invete despre Isus mai multe, sa ma schimbe; insa ... eu L-am inchis bine. Harul ce mi l-a dat Isus e prea greu, poverile sunt enorme ... jugul de care imi spune Isus e atata de greu ... si viata de crestin ... groaznic de grea .... si cu stoicism imi duc poverile iar Isus imi spune (Matei 11:29 ) Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Si eu am acceptat pe Isus si ... trag de jugul asta in orice directie si e atata de greu .....
Isus imi sopteste: Cella, ia jugul ce Ti-l dau Eu, e facut pe masura ta, nu e prea stramt, nici prea larg si ... Eu voi duce povara, tu doar trebuie sa mergi langa Mine. Eu duc greul, tu te vei odihni si Eu voi lucra.
Ei, Doamne ... da cum sa merg eu asa ca nesimtita si sa nu fac nimic ... lasa, odihneste-te Tu ca trag eu si in secunda doi is in genunghi icnind si chinuindu-ma si nu accept sa il las pe Isus sa duca greul. Eu is tare, is puternica si trag ... la jug si sunt ca un butoi ce mai are un pic si explodeaza, nu suport ca unii trec pe langa mine veseli si flueierand, unii rad in hohote - chiar nu inteleg ce e de ras, .... .
Pavel ma avertizeaza ca-s pe aratura in 1 Corinteni 3:1-3 "Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos.  V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi, pentru ca tot lumesti sunteti. In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?"
Mai pe intelesul meu e: Cella inghite apa aia din gura ca mori, las-o sa coboare pe gat, sa ajunga in calcaie, talpi, sa ajunga si la coate si la sprancene si gene si la urechi sa intre peste tot ca sa fii sanatoasa si sa nu mori. Lasa Harul sa intre in tine, lasa-l sa te invete, sa te indemne la schimbare, nu te mai agita ca un Pepsi in jugul asta, stai calma si lasa-l pe Isus sa duca jugul, mergi linistita langa El, ai incredere in El.
Adica ... numai sa stau linistita si sa las Duhul sa intre ca apa in mine? Si in talpi, pe la coaste, esofag, pleura ... si in oase ... si in piele? Peste tot? Si eu cum sa il ajut? Da, stiu ca-s incapatanata dar eu ce trebuie sa fac? Nimic? Sa stau linistita? ... Asta nu inseamna ca-s nesimtita? .... Numai sa merg langa Tine Isus, sa stam de vorba amandoi? Sa Te las sa duci greul, povara, durerea in acelasi jug cu mine si eu numai sa merg cu Tine?
Doamne, oare de ce-s asa bleaga si incapatanata? De ce aleg sa ma zbat si sa ma agit in jug, bocind, vaicarindu-ma, inpingand incoace si incolo  poverile ce devin mai grele si mai grele? De ce nu aleg sa am incredere in Tine total? Din mandrie? Din prostie? Din incapatanre? Vreau sa ma calmez, sa ma linistesc, sa nu ma mai agit omorandu-ma singura si sa te las pe Tine sa duci povara, sa am incredere in ceea ce spui, sa Te las sa imi linistesti inima, sa las Harul sa curga in mine si sa intre precum apa in fiecare por si micropor si ...vreau sa beau apa, nu numai sa o gust, nu numai sa o miros, vreau sa beau, sa beau pe saturate, sa beau din belsug, sa se auda in burta la mine apa cum face zgomot si iar sa beau .... zi de zi, ceas dupa ceas .... sa fiu plina de Duh mereu, nu cu umbre de Duh in mine, nu cu bucatele si farame de Duh, ci plina, mereu. Plin inseamna ca nu mai e loc sa mai pui altceva .... si stii ce imi place la Tine? Imi spui ca daca cer, o sa imi dai. Asa ca am cu incredere iti cer sa ma umpli cu Duhul Tau, sa ma transformi, sa ma ajuti sa scot dopurile ce blocheaza Duhul sa intre peste tot, sa scot capacele ca sa curga mai departe si in unghii si in ficat si in creier si in timpan ... peste tot, si la nas ... dinti ...

Ma dau pe mana Ta  Isus si-i atata de bine ....