eu cred in minuni

Imi place sa cer minuni, imi pace sa vad ca se intampla, imi place sa ma rog cu altii si sa vad ca li se intampla ...
Multa vreme am fost mustrata, certata si ... ironizata ca fac asta dar sunt prea incapatanata pentru a renunta.
Nu am luat credinta ca ceva mostenire genetica sau nu mai stiu eu de care, mi-am pus intrebari, am citit, am cautat raspunsuri, unele m-au enervat, unele m-au starnit sa caut mai mult. Insa imi amintesc de o discutie intre fratele meu mai mare si mama, era vremea prasitului si mama i-a rugat pe baieti sa vina acasa la prasit insa cel mare avea ceva de terminat asa ca s-a rugat sa ploua ca sa isi poata termina treaba si sa se amane ziua prasitului si a plouat spre disperarea mamei. Cand s-a mai zvantat, el a venit acasa si inainte de a pleca pe deal la prasit, el i-a spus mamei ca s-a bazat pe un verset in care Dumnezeu ne cere sa il punem la incercare.
Am cautat si eu versetul si la-m gasit. E in ultima carte a Vechiului Testament, in Maleahi 3 cu versetul 10 "puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare"
Ma provoaca sa cer ceva ca sa vad eu pe propria piele daca face ceva ... nu cer luna de pe cer, nici ceva stele, cer binecuvantari pentru cei dragi, pentru cei apropiati, pentru cei de aproape sau departe. Nu-mi trebuie luna, nici nu stiu ce stea ....
Sunt si conditii la afirmatia asta si nu sunt imposibile .... si dansez de bucurie cand miracolele vin, pentru ca El aude, vede, ii pasa, ma iubeste ....
Recent Domnul mi-a dat o noua minune, un nou semn de dragoste .... dar El face gauri in trezoreria cerului pentru mine, face painea sa ajunga mai mult decat imi inchipui, face sa ploua cand nu e nici un nor pe continent. El poate, El poate, eu stiu ca poate ...
Cum sa nu il iubesc?