vineri, 12 februarie 2010

invatatorul

In clasele primare eu am avut parte de un invatator, un barbat inalt, si la varsta mea mica nu credeam ca este barbat mai frumos ca domnul Acasandrei. Vorbea asa frumos cu noi, ne stia pe nume, pe toti. In prima zi de scoala, mama s-a externat pentru o zi ca sa ma duca la scoala si apoi a plecat iar la spital iar din cand in cand domnul invatator ma intreba cum e mama si ... eu ma intrebam de unde o stie? Si de ce tot intreaba de ea? Cand mama a revenit de la spital si povesteam de scoala, i-am spus ca domnul a intrebat de ea si mi-a spus ca domnul era verisorul ei insa sa imi intre bine in cap ca asta nu va afecta cu nici un chip invatatul meu. Niciodata mama sau tata nu intrebau ce a zis "Mitica" la scoala ci numai ce a spus domnul invatator? De nici un alt cadru didactic nu vorbeau urat si nici nu le spunea pe nume.
Insa cel mai greu a fost cand in clasa a IV-a, in vacanta de iarna cand m-am impotmolit la niste probleme, parca nu voiau sa se lase rezolvate. Am apelat la mama, i s-au prins si ei urechile. Dana, vecina si colega mea a venit la mine urmata de mama ei sa vada daca noi am facut ceva cu problemele si ... nimic. Asa ca cele doua mame s-au sfatuit spre groaza noastra sa ne trimita la domnul invatator.
Cum sa ne ducem la el acasa? Dar, daca nu e acasa ce facem? Mama mi-a aruncat o privire si mi-a reamintit ca si doamna Acasandrei e tot invatatoare si daca nu sunt ei de gasit, mergem la ceilalti invatatori. Din nefericire, la celalalt cuplu de invatatori, doamna era verisoara mamei. In reluare, am pus cartea si caietul ... parca nu mai gaseam stiloul, radiera, creionul .... Dana si ea era in reluare insa aveam garda de corp langa noi care nu contenea: "nu uita sa spui Buna ziua la oameni pe drum", "ai grija cum vorbesti", "fii numai ochi si urechi la ce iti explica", "sa nu cumva sa strigi la poarta numai odata si sa pleci ca a doua oara merg cu tine".
M-am rugam sa vina tata mai devreme acasa ca poate ma scapa el de toata povestea asta ... dar tata n-a venit. Asa ca ... a trebuit sa mergem. Am facut cu Dana scenarii. Oare nu se va supara domnul ca ne ducem la el? Va zice de noi ca suntem proaste? Ne va certa? Aveam replicile stabilite pana la poarta lui - si nici macar nu statea departe de noi.
Nici n-am terminat de strigat la poarta lui ca domnul invatator a si aparut, era asa de incantat ca ne vede, ne-a poftit in casa, doamna Acasandrei tocmai terminase de facut niste prajituri cu care am fost servite si apoi cand a inceput el sa ne explice problemele chiar erau usoare si aveau logica ...
Mai mult zburand am plecat acasa, lasandu-l pe domnul invatator la poarta, fericit. Bineinteles ca dupa doua zile a venit la noi in vizita, a verificat si celelalte teme, a fost multumit si incantat. Povestea mamei ca a fost asa fericit sa ne vada ca am venit sa il intrebam si ca e asa fericit cand copiii din clasa au curajul sa intrebe de problemele lor.
Aud destul de des replica: "cum sa ii spun Lui Dumnezeu ca visez sa savurez o prajitura? sau ca mi se termina parfumul si tot fac calcule pentru altul; ca ... haina nu e atat de groasa pe cat e gerul de mare ... El are probleme mai importante: saracia din unele tari, vindecare unora de SIDA sau alte boli, razboaie, avalanse .... tsunami ... cum sa il deranjez cu prajitura sau parfumul meu?". Pai cum sa nu ii spun? Nu a spus El sa ii aduc toate cererile mele? Eu I le aduc, la unele raspunsul e NU, la unele e da, la unele astept raspuns. Insa imi face placere sa ii spun ca ma enerveaza situatia aia, sau ca ... mi se pare incalcita nu stiu ce cerinta intr-o problema sau ca ... afara ploua si e polei si ... sunt ingrijorata ca va fi polei si chiar nu mai vreau sa stau in ghips.
Am avut un invatator de nota zece cu majuscule si imi e usor sa ma raportez la Duhul Sfant ca la un invatator, e aici, e in mine, cu mine, disponibil 24 din 24,  7 zile din 7 sa ma invete, asculte, sfatuie .... Nu imi trebuie sa fac nici un drum, nu imi trebuie ritualuri, trebuie doar sa vorbesc ... si nu cu voce tare ... ca sa creada lumea ca am luat-o razna ..
Doamne, multumesc ca ma iubesti si iti pasa de orice aspect si compartiment al vietii mele, multumesc ca iti pasa si de mofturile mele si de preferinta la culori, multumesc ca ma asculti oricand, multumesc ca uneori ingadui durere, necaz, suferinta ca altfel nu se prinde de mine mai nimic, multumesc ca m-ai infiat, ca m-ai facut fiica Ta prin cruce, prin Isus si ... nu numai atat, ai trimis Duhul tau sa ma invete despre Tine, sa ma ajute pe mine, minte scurta sa nu Te uit, sa ma invete sa Te iubesc si sa ma las iubita de Tine - desi pare nebunesc si ... ilogic.
Multumesc. Multumesc. Multumesc.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Superb!

LeeDee P. spunea...

Imi plac pastilele tale de viata usor autoironice. As zice ca esti o Rodica Botan mai tanara. Si mai romanca. ;)

Un sfarsit de saptamana plin de invataminte bune!

cella spunea...

hi hi, pai dna Rodica e plecata de ceva vreme din tara, poate de asta si-a mai pierdut din farmecul romanesc.

mersi LeeDee ... azi dansez din pricina minunilor ;)