luni, 15 februarie 2010

ORL, cardiologie sau psihiatrie?

Domnul este pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic. El ma paste in pasuni verzi si ma duce la ape de odihna;  imi invioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau. Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie. Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el. Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele. Psalmul 23
Primele amintiri despre oi le am de cand eram foarte mica. Acasa aveam oi si nu era frumos cand erau aduse acasa, le erai strain, fugeau de tine, erau mereu speriate. Mama si tata ne spuneau sa vorbim frumos cu ele ca dupa o vreme se vor potoli. Si asa era. Le duceam mancarea si imi placea sa ma asez langa iesle, tata le facuse una lunga, inalta, din fier si ma uitam la ele cum manca, le mangaiam pe gat in special, iar ele incet incet ma acceptau.
Dupa vreo doua saptamani, nici nu se miscau cand intram la ele si nu imi mai faceau loc cand ma duceam sa le dau mancarea sau apa. Nu ramanea nici una sfioasa, se imbulzeau la mancare, desi le dadeam mai mult de cat le trebuia ... insa ele se inghesuiau in mine si eu tipam la ele dar ... nimic. Nu sunt mare iubitoare de animale, nu imi placea sa fiu inghesuite de ele asa cum erau ai mei, insa si pe mine ma acceptau oile noastre.
Venea primavara si le dadeam ziua la imas iar seara trebuia sa mergem sa le luam acasa, imi placea atata de mult cand ne adunam 10 sau 15 vecini strigandu-ne oile si miei. Era o harmalaie de numa si vedeai cum oile incet incet se aduna si vin acasa. Ma uitam cu atata admiratie la ele. De unde stiu ele sa vina acasa? Eram atatia acolo, cum de ma asculta pe mine?
Stiau vocea mea.
Am acceptat pe Isus in viata mea si mi-a devenit Domn si Mantuitor, El e Pastorul meu iar eu sunt oaia Lui. Mi-a fost greu sa inteleg cum sa Il aud, eram invidioasa pe cei ce spuneau ca lor le vorbeste, eu nu auzeam nimic si chiar aud bine. Cum sa il aud? Unde trebuie sa ma duc sa imi vorbeasca?
Ma uit la Moise, era cu oile pe Muntele Sinai. O zi obisnuita in are isi pastea oile cautandu-le smocuri mai mari de iarba. Sau la uncenici; unii erau la pescuit, unii erau la servici, efectiv in rutina, in plictisitoarea si obositoarea rutina, Dumnezeu alege sa imi vorbeasca.
Dar nu ma suna, nu imi pune un filmulet, nu imi apare pe ecran nimic ... Am probleme cu urechile?
Trebuie sa iau decizii si intreb: Doamne, ce sa fac? Imi doresc sa imi raspunda o voce, stanga, dreapta, omul cu palarie sau doamna cu bluza rosie, sau ... autobuzul cu nr ....... insa nu se intampla asa. Ma gandesc, analizez, ma rog, iar gandesc, iar analizez, despic problema .... Hai Doamne, te rog despica cerul si raspunde-mi ... Una din solutiile gasite pare cea mai buna ... iar trec la despicat si analizat, momentul deciziei si apropie si ... cerul tace. Doamne, de ce nu aud nimic? Si aleg ce mi s-a parut cel mai bine, mai bun. Si, uneori e bine, uneori ... nu prea. Ca sa nu imi explodeze capul tot despicand, mai intreb si pe cei cu mai mult ani, si pe cei aproape de sufletul meu, analizam impreuna ...
Inima mea e cea sensibila la vocea Lui Dumnezeu, nu va tuna si fulgera cand imi va vorbi, va fi o voce blanda, duioasa, ... calda ... inima mea o recunoaste ... incepe sa o deosebeasca din vacarm, din galagia permanenta ... Doamne, credeam ca urechile mele au o problema insa ... nu au nici una. Inima e cea conectata cu Tine ... e senzorul meu pus de Tine in mine si imi place asta ... mai ales acum ca ne cunoastem ... si nici cu capul nu am nimic cand nu stiu ce sa fac. Sunt condusa de Tine si chiar de doare ca nu-mi place cararea sau ... cred eu ca iarba de jos e mai frageda ... si n-am incotro decat sa ascult ... ma iubesti prea mult ca sa ma lasi sa cad, sa ma otravesc cu iarba ce imi pare mie frageda si sclipitoare ...
Suna ciudat sa fii asemanat cu o oaie ... dar avandu-te Pastor, sunt iubita, protejata de lupi, ursi si alte animale fioroase, apa nu-mi lipseste, cand o iau razna iti asezi toaiagul langa mine fortandu-ma sa trec pe drum inapoi. E bine aici in turma ta, cu Tine. E bine cu Tine.

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Tu spui:E bine cu Tine.
Da e foarte bine....e minunat.O binecuvantata zi sa-ti dea Isus!

cella spunea...

Multumesc frumos doamna Elena, si dumneavoastra una ... de poveste!