Sfanta Cella

Stiu de Sf. Pavel, Sf. Petru, Sf. Ioan, Sf. Toma de o intreaga pleiada de sfinti si o gramada de locasuri ce le poarta numele. Dar ... n-am auzit de Sf. Adam si Eva, de Sf. Avraam, de Sf. Moise, de Sf. Daniel, de Sf. David ... invat o gramada de la ei ... ei de ce nu sunt sfinti? Sfinti sunt numai cei de dupa Isus, dar de ce? Ce le-a facut Isus de i-a facut sfinti? Pavel ii scrie lui Tit in cap 2 cu 14 asa:  El S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege si sa-Si curete un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune.
Dar, ce inseamna sfant? DEX-ul are defintii ca: Epitet dat divinității, considerată ca întruchipând suprema perfecțiune și puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificați de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre oameni) Care duce o viață curată și cucernică. 2. Care ține de divinitate, de religie, de cultul divin; care este considerat ca posedând harul divin, sau 1. adj. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaînalt. (Pronia ~.) 2. adj. (BIS.) (înv. și pop.) sânt. (~ul duh.) 3. s. (BIS.) sfânta treime = trinitate, (pop.) troiță. 4. s., adj. (BIS.) (pop.) sânt, (înv.) preacuvios, preafericit, preapodobnic. Dictionarul are si definitii amuzante pentru sfînt (-tă), adj. – 1. Divin. – 2. Sacru. – 3. Respectabil, venerabil. – 4. Preafericit. – 5. Epitet popular dat lunii, soarelui și zilelor săptămînii personificate. – 6. Impunător, grozav. – 7. (S.m.) Preacuvios, sanct. – 8. (S.m.) Căpetenie, ștab, persoană cu putere.
Biblia spune ca sfant inseamna pus deoparte pentru Dumnezeu, adica crezand ca sangele curs pe crucea de la Golgota ca imi iarta pacatele eu primesc iertarea, primesc Duhul Sfant si devin sfanta. Dar, eu ma facut asta si ... n-am avut nici o aura, nici o flacara micuta nu mi-a stat pe cap, n-am avut aripi .... si realista fiind am pacatuit de-atunci ooooho ... si inca o fac ....
Doamne, ... mi-am pierdut statutul de sfant? Nu inteleg ... e normal sa pacatuiesc? Nu e ca in filmele SF, nu ma transform? Tu vezi si stii ca ma lupt cu mine sa iubesc, sa nu mint, sa dau cui are nevoie, sa vorbesc frumos, sa nu urasc, sa nu raspund taios, sa .... dar nu-mi iese si imi pare rau si mi-i ciuda pe mine ....
Ce se intampla? In Galateni 5:17 gasesc scris: Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. Aaaahaaaa, se face luminaaaaa ... deci Duhul Sfant ce e in mine ma invata sa fac bine si eu incerc sa fac si pana la urma tot prostii fac, asa cum stiam eu .... E un razboi intre ce stiam eu, intre Eu inainte de a Te sti pe Tine si Eu de acum ce invata sa Te cunoasca, invata sa devina ca Tine ....
Pai, e fain sa fiu sfanta, nu? Dar ... realista fiind, mai mult nu sunt decat sunt .... Nu ma port ca una, nu actionez ca o sfanta ... Ar insemana sa fiu numai bunatate, numai vorbe bune, sa dau pana si ultimul leut, sa am un zambet pe fata tot timpul, sa nu mint deloc, nici macar minciuna alba, sa nu ma mandresc, sa nu fiu invidioasa, sa nu barfesc (cica si barfa asta e alba si neagra), sa nu mai arat cu degetul pe altii, si lista continua .... Dar, nu-s tablou sau statuie, sunt vie, am sentimente ....
Sunt o sfanta ce inca pacatuieste sau mai bine zis in proces de sfintire ... sunt o sfanta ce vrea sa isi invete statutul de sfanta ... sunt inca vie ... sunt in proces de sfintire, sunt pusa deoparte pentru Dumnezeu.