se opresc legile naturii

Profeţii i-au zis lui Elisei: 

- Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem locui. 

- Duceţi-vă! le-a răspuns el.
Atunci unul din ei a zis: 

- Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi. 

- Voi veni! le-a răspuns el.

Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii. Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat: 

- Ah, stăpâne, era împrumutat!
Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat: 

- Unde a căzut?

Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească.
Apoi a zis: 

- Ridică-l! 

El a întins mâna şi l-a luat.

2 Regi 6:1-7

Scoala de profeti de la Ghilgal se mareste .... studentii vin in numar mare. Oamenii incep sa auda ca Dumnezeu lucreaza, asculta, face minuni, raspunde si vin la Ghilgal sa invete despre Dumnezeul lor. Se trezesc ca locul unde se adunau e prea mic, prea ingust .... Nu asteapta sa le lateasca Dumnezeu locul de intalnire, sa le apara ca din senin paturile, nu trimit pe nimeni sa faca fundaraising (sa stranga bani) ca sa li se construiasca o scoala biblica cu toate facilitatile, cu masa intinsa. 

Oamenii astia sunt muncitori, harnici, stiu sa taie lemne, sa le smirghiluiasca, sa faca scanduri ca sa isi faca o casa. Nici prin gand nu le trece sa stea cu mana intinsa ca sa primeasca ajutor de la altii cu bani. Stiu cum sa faca, ce sa faca, de unde sa ia material pentru constructie si pe malul Iordanului erau paduri de copaci din care puteau lua pentru ceea ce voiau ei sa faca. Elisei le da aprobarea pentru planul lor. Numai ca ei nu vor sa plece fara mentorul lor. Cu el langa ei treburile vor merge altfel. Se vor uita la el cum lucreaza, vor asculta de sfatul lui. Iar in pauze, el ii va invata si inclusiv zilele de munca vor fi zile de invatatura. 

Taietorii de lemne pot deveni agresivi si in viteza cu care se loveste ... fierul unei securi a sarit se pe bat si a ajuns in apa, in Iordan. Studentii lui Elisei nu erau din casa regala, din neamuri boeiresti care sa se lafaie in bani. Oamenii astia aveau familii, case si au decis ca pentru o anumita perioada sa vina sa invete despre Dumnezeu aici, la Ghilgal, cu Elisei. Nu erau bogati .... unii nici macar nu aveau o secure...

Unul din acestia a venit sa lucreze, sa isi puna puterea de munca, disponibilitatea la munca. Asa sarac cum era, a venit sa invete si el despre Dumnezeu. Nu are ce sa aduca de acasa insa vine la Dumnezeu asa cum e ... cu mainile goale insa se aduce pe el. Cand a vazut ca i-a zburat fierul de la secure nu ii cere lui Elisei sa faca o vraja, o minune, sa faca vreun ritual magic ca sa ii faca o alta secure. Omul plange disperat .... securea nu era a lui. Cum se va prezenta el la cel de la care a imprumutat-o si sa ii spuna ca pe cand lucra la casuta ce o faceau pentru scoala de profeti i-a sarit fierul in apa? Cum sa se duca faca lucrul imprumutat inapoi? 

Elisei il intreaba unde a sarit fierul, acesta ii arata locul si Elisei ia un bat, il arunca in locul unde cazuse fierul si contrar legilor naturii, fierul securii apare la suprafata si ramane plutind. Nu a oprit Elisei legile naturii, nu a facut el fierul sa isi piarda proprietatile. Dumnezeu este Cel care a facut asta aratand tuturor celor ce venise acolo la lucru ca e cu ei, ca Ii pasa de fiecare dintre ei, ca le vede saracia insa si devotamentul, inima plina de dorinta de a-L cunoaste, a sti legile si poruncile Lui. 

In Matei 19:26 "Isus i-a privit ţintă şi le-a zis: – Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile". Mai mult de atat, Isus vrea sa nu ma ingrijorez de nimic, sa constientizez ca Trinitatea (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) stie ce se intampla cu mine in fiecare secunda, ca nimic nu ii este necunoscut: "Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?! Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.
Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Îi este de ajuns zilei necazul ei." Matei 6:28-34.

pe drumuri ....

Imagini primite pe e-mail. O parte din ele sunt realizate de  Evgeny Kudryavtsev

e drept ...

"După ce Naaman a plecat de la el şi a străbătut o anumită distanţă, Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, şi nu a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga şi voi lua ceva de la el.“  Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car pentru a-l întâmpina şi i-a zis:

- Totul este bine?
- Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis însă să-ţi spun: „Doi profeţi tineri au venit chiar acum la mine din regiunea muntoasă al lui Efraim. Dă-mi, te rog, pentru ei un talant de argint şi două rânduri de haine.“
Naaman i-a zis: 

- Fă-mi, te rog, pe plac şi ia doi talanţi. 

Naaman a insistat şi i-a pus doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I-a mai dat şi doi slujitori care să-l ajute cu povara.
Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său, Elisei. 

- De unde vii, Ghehazi? l-a întrebat Elisei. 

- Slujitorul tău nu s-a dus nicăieri, a răspuns el.
Dar Elisei i-a zis: 

- Oare n-a fost duhul meu cu tine, când s-a coborât omul acela din car şi te-a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, slujitori şi slujitoare? Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pentru totdeauna! 

Ghehazi a plecat dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada." 2 Regi 5:19b-27

Am putut observa mai dinainte putin din caracterul si fatarnicia lui Ghehazi, acum insa isi da in petec  ... putin spus spectaculos. Daca l-as fi intrebat pe cine slujeste, mi-ar fi spus ca pe Elisei, profetul lui Dumnezeu. Sau chiar pe Dumnezeu. As fi putut sa il intreb de ce s-a dus sa il slujeasca pe Elisei, de ce a ales aceasta "cariera", "ocupatie", "menire", "profesie". 

Sta langa Elisei ani de zile si nu se prinde nimic de el. 

E langa Elisei cand acesta se roaga, cand isi preda lectiile de istorie, de teologie sistematica, hermeneutica ... si cine stie ce lectii mai tinea Elisei. 

Era acolo ....

Ani de zile au dormit sub acelasi acoperis, au mancat aceeasi paine, au impartit aceeasi apa, mancare .... 

Primul gand care imi trece prin minte cand ma gandesc la Ghehazi raportat la Elisei e pierdere de vreme. Cumva consider ca Elisei si-a pierdut vremea cu el atatia ani. 

Oare de ce a ingaduit Domnul sa il lase pe Ghehazi sa stea atata langa Elisei si sa nu se prinda nimic de el? 

Nu putea Dumnezeu sa lasa un alt tanar care ar fi sorbit orice vorba a lui Elisei, care ar fi trait ca si Elisei?

Ce era in sufletul lui Elisei cand Ghehazi a plecat alb ca zapada de langa el?

Dar, ce era in sufletul lui Ghehazi?

Oare a realizat ca nu te joci cu Dumnezeu?

Oare a constientizat ca viata cu Dumnezeu nu inseamna venit mare, vedetism, boierie de pe urma Lui?

De ce nu i-a fost data lepra pe cand se ducea dupa Naaman?

De ce nu i-a fost data cand le primea de la Naaman?

Ce a gandit Naaman despre toata aceasta poveste?

Oare Ghehazi a constientizat ca Dumnezeu caruia se inchina Elisei, Cel despre care el stia ca e viu, este si drept? 

Povestea asta ma provoaca sa ma gandesc putin spus serios la modul cum imi traiesc viata de crestin/a. Ma pune in fata unei realitati de necontestat, dreptatea Lui Dumnezeu. Imi place sa spun ca Dumnezeu este Dragoste, Iubire, Mila, Compasiune, Ajutor, Mangaiere, ca vede totul, aude totul, stie totul ... afirm chiar ca El este Sfant, Sfant, Sfant. Insa imi e teama si refuz sa gandesc, constientizez ca El este drept. 

Nu se joaca cu pacatul si cu cei ce fac pe mascariciul cu El. 

Viata cu El nu-i teatru ieftin.

Viata cu El e o realitate de ma infior numai gandindu-ma ce s-ar intampla daca astazi lepra ar aparea ca pedeapsa a pacatelor, actiunilor, gandurilor noastre.

Un arameu pleaca din Samarie cu o inima schimbata, cu o inima de israelit inchinator. 

Un israelit din Samaria pleaca sa se ascunda de oameni, sa se izoleze cu lepra unui arameu ...  

Nici macar cand s-a vazut alb ca zapada nu a strigat: Imi pare rau!

Nici macar atunci.

Poate ca a considerat ca Dumnezeu nu e drept .....

Livius Puraci m-a provocat sa asociez cazul Ghehazi cu cel al lui Iuda. A stat cu Isus 3 ani de zile, a vazut minuni la fel ca toti ceilalti, a mancat din painea inmultita, a baut din vinul de la nunta din Cana, a vorbit cu orbul vindecat ....
Dupa trei ani vad ca nu s-a prins nimic de el ... L-a vandut pe Isus pentru 30 de arginti ....

The Boy In The Striped Pyjamas (2008)

Du-te în pace!

"Apoi Naaman împreună cu toţi însoţitorii lui s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns s-a oprit înaintea lui şi i-a zis: 

- Acum ştiu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Primeşte, te rog, un dar din partea slujitorului tău.
Dar Elisei i-a răspuns: 

- Viu este Domnul, al Cărui slujitor sunt, că nu voi lua nimic. 

Şi cu toate că Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul.
- Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului. Iată totuşi ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo, sprijinindu-se de braţul meu, mă închin şi eu în templul lui Rimon. Să-l ierte deci Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.
Elisei i-a răspuns: 

- Du-te în pace." 2 Regi 5 : 19a.

Naaman a fost vindecat de boala lui. Banuiesc ca a plecat de la Iordan fericit sau putin spus fericit insa pe drum isi mai sufleca manecile sa verifice daca nu a avut vreo iluzie optica, daca nu cumva vraja s-a terminat ... Insa nu, cojile nu mai sunt, ranile supurande nu mai sunt acolo .... Mai mult decat apa Iordanului, mai mult decat faptul ca s-a scufundat, Naaman este acum inapoi la casa lui Elisei insa schimbat. Fusese la doctori, vraci, vrajitori, fusese martor la incantatii, la farmece, la iluzii optice care ii faceau ranile sa dispara din fata ochilor dar care sa ii ramana pe piele ... acum insa Dumnezeul din Israel l-a vindecat. "Acum ştiu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel." 

Nu se duce din complezenta la Elisei, se duce cu recunostinta, bucurie .... E schimbat insa mentalitatea in care a fost format si-a pus amprenta pe el si modul de exprimare a recunostintei. Vine la Elisei, face o afirmatie si apoi vrea sa ii dea darul adus din Aram.

Spre marele lui soc, Elisei nu primeste nimic. Naaman insista. Crede ca e falsa modestie, ca poate e asa un joc teatral in care mai trebuie magulit orgoliul lui Elisei insa acesta ii raspunde ferm: Viu este Domnul, al Cărui slujitor sunt, că nu voi lua nimic. 

Vindecarea a facut-o Domnul, nu Elisei. Darurile de multumire trebuie aduse Domnului. Insa Naaman mai aude ceva de la Elisei. Dumnezeul caruia se inchina acesta, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov este un Dumnezeu viu. Adica nu e un pietroi sau bolovan cioplit, spoit cu aur si cu incrustatii de pietre scumpe. 

Naaman mai insista insa ... realizeaza ca devine ofensator, ca nu poate sa il plateasca pe slujitorul lui Dumnezeu pentru minunea facuta de Dumnezeu. Insa El vrea sa se inchine acasa la el acestui Dumnezeu care l-a vindecat care .... ii schimba sufletul, mentalitatea .... Cumva e intr-o stare confuza pentru ca realzieaza ca in ele se schimba sistemul de gandire, valori ... 

Stai Elisei ... ok, am inteles nu vrei sa iei nimic de la mine dar mai pot cere ceva de la tine? "dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului."  Gata, s-a terminat cu idolatria, cu zeii din tara mea ... carora le-am platit de am ajuns la disperare si nu au rezolvat nimic. Vreau sa ma inchin de-acum doar Domnului, doar Lui sa ii aduc jertfe si arderi de tot. Sistemul meu de inchinare se va schimba complet. Imi voi ridica un altar pentru Dumnezeul cel Viu, Dumnezeul Lui Israel in casa mea. Dumnezeul tau va fi si Dumnezeul meu. 

Naaman inteleg ca harul lui Dumnezeu nu se limiteaza doar pentru cei din Israel, e si pentru el, un aramit. Dar, .... am o intrebare, cerere, problema: Stapanul meu, regele din Aram se inchina la idoli. Eu sunt slujitorul sau. Cand intra sa se inchine, rolul meu este sa fiu acolo, sa ii sustin bratul .... Ce ma fac? Imi pierd slujba? Imi pierd capul? Am decis sa ma inchin doar Domnului si slujba ma obliga sa ma duc sa intru in templul zeului razboiului. Poti sa Il intrebi pe Domnul, sa ii ceri, spui .... sa ma ierte? Eu vreau sa Il slujesc pe El si numai pe El insa slujba mea e slujba ...

Raspunsul lui Elisei poate parea socant pentru unii insa vad din nou harul Lui Dumnezeu. El nu se uita la fata mea schimonosita care vrea sa se inchine, El se uita la lui Naaman. A vazut hotararea lui de a se inchina Domnului si numai Lui sa Ii slujeasca si prin Elisei ii spune: "Du-te în pace."

http://www.flickr.com/photos/bemky/3010667245/sizes/z/in/photostream/

dedicatie speciala "de nunta!"

Doamne,
s-au intalnit la altar
doi stropi de har ...
Doua raze din iubirea Ta,
si fiecare a zis: Da.
Si fiecare s-a hotarat sa vegheze
albul acestei geneze.

Doamne,
trimite-le Tu si putere
pe cat lupta le va cere,
pe cat poverile fi-vor de grele.
Ascunde-le-n suflet dorul de cer,
dorul de Tine,
si-aprinde-l cand iarna durerilor vine.
Sa arda
prin orice intuneric,
cararea spre-albastru sa vada.

Doamne,
invata-i cum sa faca
din fiecare soapta
un zambet, o floare,
si-apoi
sa le-nmpleteasca-n cununi nepieritoare.
Si mai invata-i, Doamne,
cum sa prefaca-n stele
la flacara iubirii,
lacrimi, oricat de grele.

Doamne,
s-au intalnit la altar
doi stropi de har ...
Doua raze din iubirea Ta.
Nu vom pleca de-aici
Pin`nu vei zice DA!
Poezia a fost scrisa de Benone Burtescu si e una din poeziile mele de suflet. Vreau sa o dedic colegei mele, Oana, care ieri in fata martorilor vazuti si nevazuti, a cerului intreg a decis sa inceapa o viata noua alaturi de Costel. In aceasta viata noua L-au ales pe Dumnezeu ca Domn al lor, al vietii lor in doi si nu doar oaspete din onoare in casa. Oaspete pe care sa il tina numai in sufragerie ... in zilele bune.
Sa fiti binecuvantati!

http://www.flickr.com/photos/takeabreakwithme/2683636952/sizes/l/in/photostream/

Kol HaMispallel & Psalm 65

Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă lauda în Sion; faţă de Tine vor fi împlinite jurămintele.

Tu asculţi rugăciunea; de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

Poverile fărădelegilor noastre sunt mai puternice decât noi, dar Tu faci ispăşire pentru nelegiuirile noastre.

Ferice de cel pe care-l alegi, pe care-l apropii să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de bunăstarea Casei Tale şi de sfinţenia Templului Tău.

În dreptatea Ta, Tu ne răspunzi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, Nădejdea tuturor marginilor pământului şi ale mărilor îndepărtate,

Cel ce ai întărit munţii prin puterea Ta, fiind încins cu tărie,

Cel ce potoleşti vuietul mărilor, vuietul talazurilor lor şi urletul neamurilor.

Locuitorii de la marginile pământului se tem din pricina minunilor Tale! 

Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara.

Tu cercetezi pământul, îi dai belşug, îl îmbogăţeşti cu multe lucruri. 

Râurile lui Dumnezeu sunt pline de apă ca să dai oamenilor grâne. 

Iată cum pregăteşti pământul: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploile repezi şi îi binecuvântezi răsadul.

Încununezi anul cu bunătăţile Tale, în urma Ta musteşte belşugul; mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie, iar dealurile se încing cu veselie.

Păşunile se îmbracă cu turme, văile se acoperă de grâne; toate strigă de bucurie şi cântă.

Du-te şi spală-te!

"Naaman a venit cu alaiul său de cai şi care şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei i-a trimis un mesager, spunându-i:

 „Du-te şi spală-te în Iordan de şapte ori, iar carnea ţi se va vindeca şi vei fi curat.“ 

Dar Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: 

„Eu credeam că va ieşi la mine, se va opri înaintea mea şi va chema Numele Domnului,Dumnezeul lui, iar pe urmă îşi va pune mâna peste rană şi mă va vindeca de lepră. Nu sunt oare Abana şi Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele şi să fiu curat?“ Apoi s-a întors şi a plecat plin de mânie.
Dar slujitorii lui s-au apropiat de el şi i-au zis: 

„Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus să faci un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ţi-a spus să te speli ca să fii curat!“
Atunci s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, aşa cum i-a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui a devenit iarăşi ca aceea a unui copilaş şi s-a curăţit." 2 Regi 5: 9-14

Naama a crezut ca daca e vedeta trebuie tratat ca atare ... in stil vedetist, cu spectacol public, el in centru, incantatii, rugaciuni, miracole ... Nu primeste nimic din ce a visat ... Absolut nimic. Nici macar nu isi arata fata Elisei ci trimite un slujitor sa ii spuna ce sa faca. Un slujitor? Dar ce e el? Elisei asta nu stie cine e el? Nu a auzit de faina lui? El sa fie tratat asa? Si apoi ce? Crede ca e mizerabil? Ca sta rapanul pe el? Crede ca nu stie sa faca deosebire intre rapan si lepra? Nu-s apele Damascului mai curate, limpezi, frumoase decat Iordanul? Si ce daca Dumenzeu a spus ca pamantul Israelului e frumusetea de pe pamant? Cum sa il jigneasca in halul asta?

Pfuuuuu ... si a mai si batut atata drum .... Sa fi fost in tara lui tratat asa ... se termina povestea cu moarte de om.

Slujitorii insa il lasa sa isi verse nervii si incep sa vorbeasca ... putin cate putin ... Naaman se calmeaza. Tot alaiul merge pana langa Iordan si Naaman este ajutat sa se dezbrace si sa intre in apa. Slujitorii i-au spus si partea a doua a frazei pe care o spusese slujitorul lui Elisei si pe care de nervi el nu o mai auzise sau daca o auzise nu o putea procesa de nervi: „Du-te şi spală-te în Iordan de şapte ori, iar carnea ţi se va vindeca şi vei fi curat.“ 

Adica nu l-a facut rapanos si i-a spus ce sa faca ca sa fie vindecat! Aaaaha! Slujitorii stau cu sufletul la gura pe malul Iordanului si numara ... unu, doi, .... cinci, sase .... inca o data ... sapteeee. Bravo stapane! Hai sa te vedem. Isi ajuta stapanul sa iasa din apa si vad cu ochii lor cum arata pielea acestuia. E alba, fara coji, fara partile acelea purulente, fara culoare mortii din ele ...

Esti vindecat! Esti vindecat! Striga si danseaza slujitorii in jurul lui Naaman.

De cate ori nu mi se se pune si mie sa fac ceva si eu ma enervez ca e sub pretentiile mele, ca statutul meu nu imi permite sa ma umilesc asa, ca ... ce? Eu sa ma cobor in halul asta? De nervi si suparare nu aud tot ce mi se spune ... si vreau sa plec acasa cu gand de razbunare, cu o furtuna in mine mai ceva ca un tzunami. 

„Du-te şi spală-te în Iordan de şapte ori, iar carnea ţi se va vindeca şi vei fi curat.“ Atat! Du-te! Spala-te! Lasa ideile de rapan, mizerie de care ti se pare ca esti acuzat. Asculta si du-te. Urmeaza sa fii vindecat si curatat.

Insa ca sa fii vindecat si curatat trebuie sa te duci si sa te speli. Sa asculti, sa actionezi, sa faci ce ti se spune chiar de suna nebuneste, sa crezi ca ceea ce spune Dumnezeu e adevarat, e pentru tine.

http://www.flickr.com/photos/christyn/5262591500/sizes/l/in/photostream/

nu e de vanzare!

Naaman s-a dus la stăpânul său şi i-a făcut de cunoscut tot ce i-a spus tânăra israelită.  Şi regele Aramului i-a zis: „Du-te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanţi2 de argint, şase mii se şecheli de aur şi zece rânduri de haine. El i-a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îţi va fi înmânată vei şti că trebuie să-l vindeci pe slujitorul meu, Naaman, de lepra lui.“  După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor şi să înviez? De ce-mi spune să vindec un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută motiv de ceartă cu mine.“ Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Trimite-l la mine şi va şti că există un profet în Israel!“

Naaman nu era oricine in Aram insa oricat de puternic ar fi fost, tot uman ramasese. Regele il voia sanatos, el insusi isi dorea vindecarea, armata pe care o conducea il voia intreg, fara pete. Orice medic fusese platit regeste sa ii gaseasca leacul ... dar in zadar. Vracii facusera incantatii fara numar insa fara folos. Cand tanara israelita i-a spus de un prooroc care l-ar putea vindeca el merge sa ii spuna regelui. Nu vrea sa plece din tara fara stirea acestuia. Regele e atat de incantat incat scrie o scrisoare lui Ioram, regele din Israel, in care ii cere sa il vindece pe Naaman.

Suna foarte comic privind de pe margine aceasta poveste insa in locul lui Ioram cred ca si mie imi tremura maduva. De ani de zile, cete de ostasi aramei ii tot luau bucurile si oamenii ... suficient cat sa ii tina in priza tot timpul. Acum i se cere sa fie vindecat comandantul armatei aramee. Cum sa faca el asta? Isi aduce aminte brusc si instantaneu de Dumnezeu, de datatorul vietii, de Cel ce are puterea sa ia viata inapoi si sa invie pe cineva mort. Cum sa il vindece el pe Naaman? Nu e nici doctor, nici vraci, nu e nici credincios lui Yahwe ... Relatiile cu Aramul nu erau din cele mai stralucite. Maduva din el tremura toata...

Nu vreau sa il judec foarte tare. Cand vine necazul peste mine parca scanez dupa o solutie, efectiv imi trec cu o viteza uimitoare prin minte, solutii, oameni, carari, posibilitati. Nu reusesc sa ma desprind de pamant, de oameni, de solutie umana la problema mea. Si, daca nu Il cunosc pe Dumnezeu, disperarea pune stapanire pe mine si sinucinderea nu e departe. 

Regele primeste o scrisoare, o citeste, cheama de urgenta staful militar, politic, economic si le citeste si lor scrisoarea. Concluzia e clara. Aramul vrea razboi cu ei. In gest de disperare, neputinta regele isi rupe sau sfasie hainele imparatesti. Tot poporul afla de scrisoarea buclucasa. Vestea se duce printre oameni ca painea calda. Elisei afla despre scrisoare, despre gestul disperat al regelui si ii trimite un raspuns care sa il aduca cu picioarele pe pamant, in realitate "Trimite-l la mine".

Ioram il stia pe Elisei. Si-a revenit cand a primit mesjaul de la el. Stia a cui om e Elisei, era omul Lui Dumnezeu. Si nu orice Dumnezeu ci Dumnezeul lui Avraam, Isaac si iacov, Dumnezeul poporului evreu, al lui Israel. Si, Ioram era rege peste Israel .... insa el nu si-a amintit de cat cand ii tipa maseaua in gura de El.

Naaman intre timp se pregateste de calatorie. Face lista si o da slujitorilor: 300 kg de argint, 70 kg de aur si 10 randuri de haine. Pentru timpul meu modern sa duci haine cuiva si asa bogat nu inseamna nmic, poate doar ofensa. Si, apoi si asa lumea umbla mai mult dezbracata decat imbracata ... Insa pentru vremea lor cand hainele erau haine, nu accesorii insemna mare lucru. Cele mai vestite croitorese si croitori, designeri le lucrasera, poate ca erau brodate cu aur si avea pietre scumpe ... Si un rand de haine avea mai multe obiecte in el: camasa, rochia, pantalonii, tunica, valul .... posibil si papucii.

Vindecarea nu se primeste de pomana. Naaman nu vrea nimic pe gratis, el e gata sa plateasca, are de unde. Insa el si regele Aramului si Ioram nu stiu ca harul e gratis. 

Harul nu se vinde. 

Harul nu se cumpara.

Harul se primeste.

Iertarea pe care o da Christos Isus sau Yeshua Ha Mashiach e tot har, fara plata, nu se cumpara ... nu e de vanzare. Punct. 

Dumnezeu nu vrea nimic de la mine in schimbul harului. Nu e ca la piata sa ne tocmim ca eu vreau har mai ieftin, eu vreau de mana a doua ca atatia bani am, eu vreau de ala cu pietre scumpe, eu vreau de prima mana. Nu. Nici vorba de asa ceva. Harul e har, gratuit. Il ofera Dumnezeu. Daca crezi, il primesti. Daca nu, ramai in starea, boala, pacatul tau. Cine crede, Il primeste.

"Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." Efeseni 2:8-9.

http://www.flickr.com/photos/loswl/3246816124/sizes/m/in/photostream/

Thanksgiving day!

In Statele Unite ale Americii astazi se sarbatoreste Ziua Multumirii sau Thanksgivind Day. Cu aceasta ocazie pentru Daniel Branzai, Rodica, Cristina, Virginia, Doru Pope, Cristi Rata, Deb, Livius Puraci insa si tuturor celor ce au plecat din tara si locuiesc pentru o vreme mai lunga sau mai scurta acolo vreau sa le doresc sa aibe parte de o zi a multumirii imbibata cu recunostinta, dragoste, pace, bucurie care vin de la Tatal ceresc prin Christos Isus, Domnul nostru.

CBNonline a postat o istorie a acestei zile si e bine de stiut de unde vine povestea acestei zile, cum a inceput, de ce, cum au sarbatorit prima zi de multumire.

Si o varianta mai scurta pentru copii a istoriei acestei zile

Livius Puraci mi-a trimis un link cu un cos ce se umple si apoi se transforma. Multumeeeesc!

http://www.jacquielawson.com/viewcard.asp?code=WQ26144948

fata fara nume

"Naaman era conducătorul oştirii regelui Aramului. El era un om important pentru stăpânul său şi totodată foarte respectat, pentru că prin el a dat Domnul victorie arameilor. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros.  Arameii ieşiseră la luptă în cete şi luaseră captivă o tânără din ţara lui Israel. Ea a ajuns slujitoarea soţiei lui Naaman.  Într-o zi ea a zis stăpânei sale: „Dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, el l-ar vindeca de lepra lui.“ Naaman s-a dus la stăpânul său şi i-a făcut de cunoscut tot ce i-a spus tânăra israelită." 2 Regi 5:1-4

In Aram sau Siria, Naaman era mana dreapta a regelui Aramului, vice-regele. Aram inseamna exaltat. In Arman locuieste poporul format din urmasii lui Shem, unul din nepotii lui Nahor, un descendent al lui Asher (http://lexiconcordance.com/hebrew/0758.html). Naaman inseamna placere, beniamit din familia lui Bela, om destept, bun strateg, luptator, instructor, milos, intelept insa cu toate astea suferea de o boala care il arunca in izolare in scurt timp. Dar, uitandu-ma mai atent pot sa mai observ ceva: Domnul ii dadea victorie asupra Israelului. Si pare nebuneste .... Cum sa faca Dumnezeu asta? Neascultarea aduce lupte pierdute, robie si poporul imbratisase idolatria. 

Naaman a vazut ca in luptele cu tot Israelul ei pierd, asa ca a gandit o strategie. Sa faca din armata lor cete si sa plece in cete la lupta, sa ia captivi din Israel, sa ii cucereasca bucatica cu bucatica. Insa in una din aceste expeditii este luata o copila. Greu de spus cati avea avea copila asta. Putea fi mica de statura, firava sau mica ca si ani, neimportanta ca si familie. 

Imi place cum ii poarta Dumnezeu de grija acestei fete. Putea ajunge in mai multe posturi in Aram la varsta ce o avea: servitoare, fata numai buna de maritat, prostituata, concubina, insotitoare a unei femei ce avea o pozitie sociala. Pozitia acestei copile era una buna, ajunsese insotitoarea sotiei lui Naaman. Asa afla despre boala stapanului ei. 

Copila asta era departe de casa, intr-o tara idolatra, cu stapani idolatri, Dumnezeu nu era cunoscut decat din povesti si era Dumnezeul poporului Israel si nu al Aramului, nu erau parintii cu ea sa ii reaminteasca sa se roage, sa isi aduca minte de Dumnezeul lor. Insa ea nu uita de Dumnezeul ei si al poporului ei. Deduc ca parintii ei, desi traiau in Israel unde idolatria era la ea acasa, o invatasera despre Dumnezeu, ii povestisera istoria poporului ei, respectasera legea unde scrie ca trebuie sa iti inveti copiii despre El, despre legile si poruncile Lui. Cand au auzit de minunile Lui Dumenzeu facute prin Elisei nu au tacut ci le-au povestit copiilor lor. 

Ea aude de boala si imediat stie unde e rezolvarea. La Dumnezeu, unde in alta parte? Dar stapanul ei trebuie sa se duca in Samaria, la Elisei. Nu ni se spune mai mult de faptul ca era insotitoarea sotiei lui Naaman si cred ca aceasta nu era o zgripturoaica. 

Nu am putut sa nu remarc ce se intampla cand parintii isi fac treaba invatandu-si copiii inca de mici despre Domnul, cand familia ramane credincioasa Domnului, slujindu-L, onorandu-L. Atata vreme cat ea stia cine este Dumnezeul ei, chiar daca era in robie, chiar daca era o servitoare .... una cu o pozitie mult superioara altora nu a uitat ce invatase acasa, nu a uitat povestile despre minunile facute de Dumnezeu in tara ei, cu pooporul ei.

pe care sa o aleg? DINESH VORA

Imagini primite pe e-mail.