e drept ...

"După ce Naaman a plecat de la el şi a străbătut o anumită distanţă, Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, şi nu a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga şi voi lua ceva de la el.“  Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car pentru a-l întâmpina şi i-a zis:

- Totul este bine?
- Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis însă să-ţi spun: „Doi profeţi tineri au venit chiar acum la mine din regiunea muntoasă al lui Efraim. Dă-mi, te rog, pentru ei un talant de argint şi două rânduri de haine.“
Naaman i-a zis: 

- Fă-mi, te rog, pe plac şi ia doi talanţi. 

Naaman a insistat şi i-a pus doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I-a mai dat şi doi slujitori care să-l ajute cu povara.
Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său, Elisei. 

- De unde vii, Ghehazi? l-a întrebat Elisei. 

- Slujitorul tău nu s-a dus nicăieri, a răspuns el.
Dar Elisei i-a zis: 

- Oare n-a fost duhul meu cu tine, când s-a coborât omul acela din car şi te-a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, slujitori şi slujitoare? Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pentru totdeauna! 

Ghehazi a plecat dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada." 2 Regi 5:19b-27

Am putut observa mai dinainte putin din caracterul si fatarnicia lui Ghehazi, acum insa isi da in petec  ... putin spus spectaculos. Daca l-as fi intrebat pe cine slujeste, mi-ar fi spus ca pe Elisei, profetul lui Dumnezeu. Sau chiar pe Dumnezeu. As fi putut sa il intreb de ce s-a dus sa il slujeasca pe Elisei, de ce a ales aceasta "cariera", "ocupatie", "menire", "profesie". 

Sta langa Elisei ani de zile si nu se prinde nimic de el. 

E langa Elisei cand acesta se roaga, cand isi preda lectiile de istorie, de teologie sistematica, hermeneutica ... si cine stie ce lectii mai tinea Elisei. 

Era acolo ....

Ani de zile au dormit sub acelasi acoperis, au mancat aceeasi paine, au impartit aceeasi apa, mancare .... 

Primul gand care imi trece prin minte cand ma gandesc la Ghehazi raportat la Elisei e pierdere de vreme. Cumva consider ca Elisei si-a pierdut vremea cu el atatia ani. 

Oare de ce a ingaduit Domnul sa il lase pe Ghehazi sa stea atata langa Elisei si sa nu se prinda nimic de el? 

Nu putea Dumnezeu sa lasa un alt tanar care ar fi sorbit orice vorba a lui Elisei, care ar fi trait ca si Elisei?

Ce era in sufletul lui Elisei cand Ghehazi a plecat alb ca zapada de langa el?

Dar, ce era in sufletul lui Ghehazi?

Oare a realizat ca nu te joci cu Dumnezeu?

Oare a constientizat ca viata cu Dumnezeu nu inseamna venit mare, vedetism, boierie de pe urma Lui?

De ce nu i-a fost data lepra pe cand se ducea dupa Naaman?

De ce nu i-a fost data cand le primea de la Naaman?

Ce a gandit Naaman despre toata aceasta poveste?

Oare Ghehazi a constientizat ca Dumnezeu caruia se inchina Elisei, Cel despre care el stia ca e viu, este si drept? 

Povestea asta ma provoaca sa ma gandesc putin spus serios la modul cum imi traiesc viata de crestin/a. Ma pune in fata unei realitati de necontestat, dreptatea Lui Dumnezeu. Imi place sa spun ca Dumnezeu este Dragoste, Iubire, Mila, Compasiune, Ajutor, Mangaiere, ca vede totul, aude totul, stie totul ... afirm chiar ca El este Sfant, Sfant, Sfant. Insa imi e teama si refuz sa gandesc, constientizez ca El este drept. 

Nu se joaca cu pacatul si cu cei ce fac pe mascariciul cu El. 

Viata cu El nu-i teatru ieftin.

Viata cu El e o realitate de ma infior numai gandindu-ma ce s-ar intampla daca astazi lepra ar aparea ca pedeapsa a pacatelor, actiunilor, gandurilor noastre.

Un arameu pleaca din Samarie cu o inima schimbata, cu o inima de israelit inchinator. 

Un israelit din Samaria pleaca sa se ascunda de oameni, sa se izoleze cu lepra unui arameu ...  

Nici macar cand s-a vazut alb ca zapada nu a strigat: Imi pare rau!

Nici macar atunci.

Poate ca a considerat ca Dumnezeu nu e drept .....

Livius Puraci m-a provocat sa asociez cazul Ghehazi cu cel al lui Iuda. A stat cu Isus 3 ani de zile, a vazut minuni la fel ca toti ceilalti, a mancat din painea inmultita, a baut din vinul de la nunta din Cana, a vorbit cu orbul vindecat ....
Dupa trei ani vad ca nu s-a prins nimic de el ... L-a vandut pe Isus pentru 30 de arginti ....