e adevarat chiar daca pare simplu

Soţia unuia dintre profeţi i s-a plâns lui Elisei, zicându-i:
- Ucenicul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei şi să-i facă sclavii lui.
Elisei a întrebat-o:
- Ce aş putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta?
- Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu untdelemn.
- Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale şi să nu fie puţine. Când te vei întoarce, încuie uşa după tine şi fiii tăi. Apoi toarnă untdelemn în fiecare din aceste vase şi, când vor fi pline, pune-le deoparte.
Atunci a plecat şi a încuiat uşa după ea şi după fiii săi. Ei apropiau vasele şi ea turna untdelemn în ele. Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său:
- Mai adu-mi un vas!
- Nu mai este nici unul, i-a zis el.
Atunci untdelemnul a încetat să mai curgă.
După aceea s-a dus şi i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu şi fiii tăi.“ 2 Regi 4:1-7.

Unii comentatori spun ca ar fi vorba de sotia lui Obadia, slujitorul din casa lui Ahab, care a ascuns 100 de profeti si pe care i-a hranit si din banii lui pentru ca Ahab voia sa extermine toti profetii lui Yahwe (Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov). Ceea ce pot sa vad la femeia aceasta e ca avusese un sot care se temuse de Domnul, fusese unul dintre profeti. Mai mult de atat, Elisei il cunostea, il mentorase.

Legea mozaica permitea ca pamantul, casa si membrii familiei sa fie luati sa lucreze celui de la care s-au imprumutat insa sa nu devina sclavi, sa nu fie tratati ca si sclavi. "Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav. " Levitic 25:39 si in Exod 21:2-4 scrie: "«Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să-l eliberezi fără să plătească nimic. Dacă a intrat singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece şi soţia lui împreună cu el. Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur." Numai ca unii deveneau mai hapsani decat altii. Femeia asta era acum vaduva si se astepta ca in orice moment sa vina creditorul sa ii ia baietii. Acestia erau considerati "posesiuni". 

Omeneste vorbind ea nu avea nici o cale de scapare. Insa sotul ei fusese un om care se temea de Domnul, Il cunostea pe Domnul. Ea insasi stia de Domnul, stia faptul ca la El poate gasi scapare. Merge la Elisei care era profetul Domnului si ii spune pasul inimii ei. Nu sta acasa cu mainile in san asteptand sa curga minunile. I se luase tot, mai avea un vas cu ulei. Atat. Elisei ii da raspunsul din partea Domnului si ea face intocmai. Nu pune la indoiala faptul ca trebuie sa mearga sa imprumute vase de ulei de la vecinii ei. Bate din usa in usa si cere vecinilor imprumut vasele lor goale de ulei. Ajunsa acasa, incuie usa si incepe sa experimenteze minunea inmultirii uleiului. Vas dupa vas se va umple cu ulei pana ce se termina toate de umplut. Casa ii e plina acum cu vase pline cu ulei. Peste tot unde te intorceai gaseai vase pline ochi cu ulei. Cred ca a alergat la Elisei sa ii spuna minunea. Acesta ii spune sa vanda uleiul, sa isi plateasca datoria si cu restul banilor va putea trai ea si copiii ei. Nu numai ca acum isi putea plati toata datoria insa ii si ramanea sa traiasca impreuna cu baietii ei. 

Femeia avea alternativa de a nu crede ce spune Elisei. Sa ii spuna: mai omule, tu esti cu capul? Cum sa fac asa ceva? E prea simplu! Sa imprumut vase de la vecini ... na, e treaba usoara oarecum. Insa sa cred ca din vasul meu mic cu ulei voi umple toate vasele? Hai sa fim seriosi! .... Vai! Vai! Vai! Ce-o sa se intample cu noi? O sa ajungem sclavi si nimeni nu ne ajuta! Ce ti-i si cu tara asta, guvernarea din ea! Si ... mai mult de atat, Dumnezeu parca ne-a uitat! El sta acolo sus si noi ne chinuim sufletul aici.

Suna super stupid varianta asta. Insa ... asa actionez si eu de multe ori. Domnul imi spune sa fac ceva si eu ma asez in fund si dau din picioare, ca un copil nazuros. Si, cu mult tupeu si nesimtire ma plang ca Domnul nu ma ajuta, nu-mi face aia si aia. Dar nici prin varful mintii nu-mi trece sa fac ce spune El sa fac, sa ma duc unde mi-a zis El, sa ascult de ceea ce spune El. Si, nu ca as fi surda, ca nu am inteles ce a zis, ca nu stiu unde e locul unde sa ma duc, ca nu stiu ce anume sa fac. Ooooho! Am inteles bine. Am auzit bine. Stiu bine.

Isus = Mesia = Yeshua Hamashiach = Christos a venit pe pamant, a trait printre oamenii vremii, a murit crucificat pentru pacatele mele, a inviat a treia zi dupa cum fusese profetit si s-a inaltat la cer, la Dumnezeu Tatal. A trimis Duhul Sfant, Duhul Lui Dumnezeu sa ma ajute sa inteleg ca sunt pacatoasa si ca am nevoie de un Mantuitor ca sa nu mor, sa scap de sclavie. Dar e prea simplu sa cred in Isus. Nu se poate sa fie atat de simplu. Nu e nici un siretlic la mijloc? Numai atat? Nu, nu se poate. Sa mi se dea mie sa fac ceva, sa platesc eu cumva pentru pacatele mele. Vaduvei nu i s-a dat ditamai ogorul  pe care sa il cultive cu floarea soarelui si ea sa il culeaga, sa puna presa de ulei in functiune si sa faca tot procesul tehnologic. Nici vorba de asa ceva. Nici nu ar fi avut timp. Executorul era pe drum. Nu, i s-a spus sa toarne ulei in vasele adunate. Si .... a avut credinta ca ceea ce spune Dumnezeu se implineste, e adevarat chiar daca pare simplu.