miercuri, 23 noiembrie 2011

fata fara nume

"Naaman era conducătorul oştirii regelui Aramului. El era un om important pentru stăpânul său şi totodată foarte respectat, pentru că prin el a dat Domnul victorie arameilor. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros.  Arameii ieşiseră la luptă în cete şi luaseră captivă o tânără din ţara lui Israel. Ea a ajuns slujitoarea soţiei lui Naaman.  Într-o zi ea a zis stăpânei sale: „Dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, el l-ar vindeca de lepra lui.“ Naaman s-a dus la stăpânul său şi i-a făcut de cunoscut tot ce i-a spus tânăra israelită." 2 Regi 5:1-4

In Aram sau Siria, Naaman era mana dreapta a regelui Aramului, vice-regele. Aram inseamna exaltat. In Arman locuieste poporul format din urmasii lui Shem, unul din nepotii lui Nahor, un descendent al lui Asher (http://lexiconcordance.com/hebrew/0758.html). Naaman inseamna placere, beniamit din familia lui Bela, om destept, bun strateg, luptator, instructor, milos, intelept insa cu toate astea suferea de o boala care il arunca in izolare in scurt timp. Dar, uitandu-ma mai atent pot sa mai observ ceva: Domnul ii dadea victorie asupra Israelului. Si pare nebuneste .... Cum sa faca Dumnezeu asta? Neascultarea aduce lupte pierdute, robie si poporul imbratisase idolatria. 

Naaman a vazut ca in luptele cu tot Israelul ei pierd, asa ca a gandit o strategie. Sa faca din armata lor cete si sa plece in cete la lupta, sa ia captivi din Israel, sa ii cucereasca bucatica cu bucatica. Insa in una din aceste expeditii este luata o copila. Greu de spus cati avea avea copila asta. Putea fi mica de statura, firava sau mica ca si ani, neimportanta ca si familie. 

Imi place cum ii poarta Dumnezeu de grija acestei fete. Putea ajunge in mai multe posturi in Aram la varsta ce o avea: servitoare, fata numai buna de maritat, prostituata, concubina, insotitoare a unei femei ce avea o pozitie sociala. Pozitia acestei copile era una buna, ajunsese insotitoarea sotiei lui Naaman. Asa afla despre boala stapanului ei. 

Copila asta era departe de casa, intr-o tara idolatra, cu stapani idolatri, Dumnezeu nu era cunoscut decat din povesti si era Dumnezeul poporului Israel si nu al Aramului, nu erau parintii cu ea sa ii reaminteasca sa se roage, sa isi aduca minte de Dumnezeul lor. Insa ea nu uita de Dumnezeul ei si al poporului ei. Deduc ca parintii ei, desi traiau in Israel unde idolatria era la ea acasa, o invatasera despre Dumnezeu, ii povestisera istoria poporului ei, respectasera legea unde scrie ca trebuie sa iti inveti copiii despre El, despre legile si poruncile Lui. Cand au auzit de minunile Lui Dumenzeu facute prin Elisei nu au tacut ci le-au povestit copiilor lor. 

Ea aude de boala si imediat stie unde e rezolvarea. La Dumnezeu, unde in alta parte? Dar stapanul ei trebuie sa se duca in Samaria, la Elisei. Nu ni se spune mai mult de faptul ca era insotitoarea sotiei lui Naaman si cred ca aceasta nu era o zgripturoaica. 

Nu am putut sa nu remarc ce se intampla cand parintii isi fac treaba invatandu-si copiii inca de mici despre Domnul, cand familia ramane credincioasa Domnului, slujindu-L, onorandu-L. Atata vreme cat ea stia cine este Dumnezeul ei, chiar daca era in robie, chiar daca era o servitoare .... una cu o pozitie mult superioara altora nu a uitat ce invatase acasa, nu a uitat povestile despre minunile facute de Dumnezeu in tara ei, cu pooporul ei.

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Ei, o fi fost ea fara nume pentru Naaman dar cu siguranta are numele scris in cartea vietii...:)

Cella spunea...

E fara nume pentru noi insa Naaman, sotia lui si restul casei lor i-l stiu cu siguranta.
Mai important de atat e faptul ca Dumnezeu ii stie numele si inima, credinta, dragostea fata de El.
Si numele meu il stie ... si eu nu-l stiu pe Naaman ;)))