miercuri, 30 noiembrie 2011

se opresc legile naturii

Profeţii i-au zis lui Elisei: 
- Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem locui. 
- Duceţi-vă! le-a răspuns el.
Atunci unul din ei a zis: 
- Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi. 
- Voi veni! le-a răspuns el.
Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii. Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat: 
- Ah, stăpâne, era împrumutat!
Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat: 
- Unde a căzut?
Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească.
Apoi a zis: 
- Ridică-l! 
El a întins mâna şi l-a luat.
2 Regi 6:1-7

Scoala de profeti de la Ghilgal se mareste .... studentii vin in numar mare. Oamenii incep sa auda ca Dumnezeu lucreaza, asculta, face minuni, raspunde si vin la Ghilgal sa invete despre Dumnezeul lor. Se trezesc ca locul unde se adunau e prea mic, prea ingust .... Nu asteapta sa le lateasca Dumnezeu locul de intalnire, sa le apara ca din senin paturile, nu trimit pe nimeni sa faca fundaraising (sa stranga bani) ca sa li se construiasca o scoala biblica cu toate facilitatile, cu masa intinsa. 

Oamenii astia sunt muncitori, harnici, stiu sa taie lemne, sa le smirghiluiasca, sa faca scanduri ca sa isi faca o casa. Nici prin gand nu le trece sa stea cu mana intinsa ca sa primeasca ajutor de la altii cu bani. Stiu cum sa faca, ce sa faca, de unde sa ia material pentru constructie si pe malul Iordanului erau paduri de copaci din care puteau lua pentru ceea ce voiau ei sa faca. Elisei le da aprobarea pentru planul lor. Numai ca ei nu vor sa plece fara mentorul lor. Cu el langa ei treburile vor merge altfel. Se vor uita la el cum lucreaza, vor asculta de sfatul lui. Iar in pauze, el ii va invata si inclusiv zilele de munca vor fi zile de invatatura. 

Taietorii de lemne pot deveni agresivi si in viteza cu care se loveste ... fierul unei securi a sarit se pe bat si a ajuns in apa, in Iordan. Studentii lui Elisei nu erau din casa regala, din neamuri boeiresti care sa se lafaie in bani. Oamenii astia aveau familii, case si au decis ca pentru o anumita perioada sa vina sa invete despre Dumnezeu aici, la Ghilgal, cu Elisei. Nu erau bogati .... unii nici macar nu aveau o secure...

Unul din acestia a venit sa lucreze, sa isi puna puterea de munca, disponibilitatea la munca. Asa sarac cum era, a venit sa invete si el despre Dumnezeu. Nu are ce sa aduca de acasa insa vine la Dumnezeu asa cum e ... cu mainile goale insa se aduce pe el. Cand a vazut ca i-a zburat fierul de la secure nu ii cere lui Elisei sa faca o vraja, o minune, sa faca vreun ritual magic ca sa ii faca o alta secure. Omul plange disperat .... securea nu era a lui. Cum se va prezenta el la cel de la care a imprumutat-o si sa ii spuna ca pe cand lucra la casuta ce o faceau pentru scoala de profeti i-a sarit fierul in apa? Cum sa se duca faca lucrul imprumutat inapoi? 

Elisei il intreaba unde a sarit fierul, acesta ii arata locul si Elisei ia un bat, il arunca in locul unde cazuse fierul si contrar legilor naturii, fierul securii apare la suprafata si ramane plutind. Nu a oprit Elisei legile naturii, nu a facut el fierul sa isi piarda proprietatile. Dumnezeu este Cel care a facut asta aratand tuturor celor ce venise acolo la lucru ca e cu ei, ca Ii pasa de fiecare dintre ei, ca le vede saracia insa si devotamentul, inima plina de dorinta de a-L cunoaste, a sti legile si poruncile Lui. 

In Matei 19:26 "Isus i-a privit ţintă şi le-a zis: – Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile". Mai mult de atat, Isus vrea sa nu ma ingrijorez de nimic, sa constientizez ca Trinitatea (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) stie ce se intampla cu mine in fiecare secunda, ca nimic nu ii este necunoscut: "Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?! Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.
Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Îi este de ajuns zilei necazul ei." Matei 6:28-34.

4 comentarii:

Oana spunea...

Întotdeauna m-am străduit nu să-nţeleg, ci să aplic învăţătura acestui "ajunge zilei necazul ei".
Nu întotdeauna am şi reuşit.
Dimineaţă blândă, Cella!

Cella spunea...

Pai Oana si mie imi e greu insa imi impun si zic: AJUNGE! Gata! Grija zilei de maine o sa fie maine ... nu azi ;))
Multum de urare ;)

Monna Tabita Novacescu spunea...

Aceasta e ziua de azi..pentru care te ingrijora-i ieri.
O seara placuta, Cella .

Cella spunea...

Asa e Monna!
Azi e o alta zi ... de bucurie, veselie, multumire si dureri, necazuri, poveri ce trebuie duse, purtate, lasate ...