luni, 21 noiembrie 2011

antidot

In vremea lui Elisei era foamete si stiu ca foametea era o consecinta clara a neascultarii de Dumnezeu. 7 ani de zile de foamete .... Incet, incet, oamenii se trezesc si vor sa asculte, sa stie despre Dumnezeu, se intorc la El. Realizeaza ca El este adevarata paine, ca de la El vine painea fizica ...

Elisei e la Ghilgal in una din scolile pe care le-a vizitat inainte ca Ilie sa fie rapit la cer. Ucenicii sai sunt langa el numai ochi si urechi. Il pune pe Ghehazi sa puna oala pentru ciorba pe foc. Dar ca sa iasa ciorba, au nevoie de verdeturi. Asa ca unul dintre ucenicii lui Elisei, se pare ca unul care habar nu avea care sunt verdeturile hranitoare si folositoare, pleaca sa adune cele necesare. " Unul din ei a ieşit în câmp pentru a aduna ierburi şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până şi-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu ştia ce sunt." Acesti dovleci salbatici arata ca niste castraveti de lungimea unui deget, la fel de verzi insa cine stie agricultura, stie sa ii deosebeasca de cei buni, hranitori, nevatamatori. Sa nu uit ca plantele otravitoare sunt urmarea blestemului din Gradina Eden.

Dovleceii acestia se pare ca erau verzi pentru ca atunci cand sunt copti pocnesc cu zgomot cand sunt atinsi. Atat frunzele cat si fructele acestei vite ce are ca fructe acesti dovlecei sunt foarte amare, producatoare de colici, puternic purgativ si daca nu se intervine cu antidot duc la moarte. Nu inteleg insa ceva ... ucenicul acesta a plecat sa culeaga verdeturi pe camp. S-a intors, i-a spalat, taiat si apoi i-a pus in oala care era pe foc in fata tuturor. Nici unul din ei nu a vazut nimic? Nici unul nu era langa cel care habar nu avea sa deosebeasca legumele? Se pare ca nu ...

Mancarea e gata ... toti sunt invitati la masa si incep sa manance. Realizeaza ca mancarea lor este foarte amara, este otravitoare. Elisei e cu ei, vindecase apele, inviase fiul femeii din Shunem asa ca acum poate sa gaseasca o rezolvare. Omul Lui Dumnezeu cere faina si o pune in oala. Faina nu este antidotul pentru acea otrava, nu a vindecat mancarea. Dumenzeu este Cel care o vindeca prin robul Sau Elisei. Dar Ghehazi ce pazea? De ce nu a verificat verdeturile aduse de invatacel? El era slujitorul lui Elisei si trebuia sa aiba grija ca mancarea sa iasa buna. 

In alta zi, dupa ce trecuse foametea si pamantul si-a dat primele roade, la vremea secerisului apare un om din Baal-Şalişa cu douazeci de paini si cu spice proaspete coapte pentru Elisei. Omul acesta voia sa respecte legea. Incepuse sa faca ordine in viata si casa lui. Pentru ca nu putea aduce darurile preotilor la Ierusalim, le aduce la Elisei respectand porunca: "Tot ce este mai bun din untdelemn, din vin şi din grâu, rodul ales pe care ei îl dau Domnului, ţi l-am dat ţie."  Numeri 18:12

Normal, cu Elisei era Ghehazi, umbra lui, mana lui dreapta, slujitorul sau. Elisei ii spune sa imparta painea celor 100 de prooroci insa Ghehazi se uita la paini, la spice si risposteaza: "- Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?" Painile in Israel nu sunt ca ale noastre, imi e greu sa nu asociez termenul paine cu cel din timpul meu cand gasesc si paine la 2 kilograme. Cumva inteleg nedumerirea lui Ghehazi insa nu ii ceruse nimeni parerea, sfatul. Trebuia sa faca ce i se ceruse. Atat. Imparte putinul adus de acel om, mananca toti cei 100 de oameni si mai si ramane mancare la fel ca in minunile facute de Isus (Matei 14:16, Ioan 6:11-12).

La cine strig cand otrava pare sa ma omoare? Cand otrava (nemultumire, nesimtire, necredinta, necazuri, probleme) pare ca ma duce la groapa cu viteza luminii strig la Dumnezeu sa puna antidot, sa schimbe raul in bine, sa imi ancorez credinta in El, sa ma alipesc de El. In El, la El imi gasesc resursele, viata, painea, vindecarea, iertarea. Si nu numai atat, pot sa vad cum El inmulteste putinul hranind pe multi. Sunt oamenii Lui acolo, ii foloseste ca sa isi arate puterea, slava, gloria insa minunile le face El si nu oamenii Sai. Antidot care sa imi slaveze viata gasesc doar la si in Christos, Mesia, Isus, Yeshua Ha Mashiach.

4 comentarii:

Teo Dor spunea...

da! uneori amarul vieţii trebuie să ne fie învăţătură uneori? sau întotdeauna...?....

Cella spunea...

Pana nu mancam amar pe paine nu invatam ca trebuie sa ascultam.
La mine asa se intampla de regula.
La tine e diferit?

maranata spunea...

Pana nu mancam amar pe paine nu invatam....
-uneori mâncăm amar fără pâine ba mai înduplecăm sau hrănim forţat şi pe cei din jur-
Doamne iartă-ne!

Cella spunea...

Asta e si mai rau cand ii hranim pe altii cu amarul nostru ...