Libit lipit .... cu update ... si de acasa!

In urma cu un an, o luna si 4 zile am primit in marele nostru clan o minune mica. O minune de baiat care se numeste Filip. Este si va ramane minune pentru ca diagnosticul si pronosticul rece, impersonal si stupid al doctorilor nu s-a adeverit. A venit intre noi lansand mii de "de ce-uri" insa cred ca ne-a fost trimis sa experimentam pe propria piele un alt mod de a vedea si simti dragostea Lui Dumnezeu.
Cu si de la Filip am invatat ca sindromul normalitatatii e o boala de care suferim cu totii, ca inima are ratiuni pe care mintea nu le poate ajunge si concepe, ca dragostea ce o pune Dumnezeu in noi intrece limitele pe care ni le stiam noi.
Acum se pregateste sa mearga la operatie. I se va taia cate un deget de la fiecare manuta. Una din caracteristicile sindromului Down este aparitia unuia sau mai multor degete la maini si picioare. El are la degetul mare de la fiecare mana bifurcata terminatia ca si cum ar fi doua degete.
L-am intrebat pe nepotul meu daca pot sa scriu despre Filip si mi-a zis: "da, ar fi asa fain sa se roage si altii pentru noi". Filip este baietelul celui mai mare nepot al meu, Catalin.
Bianca nu i-a putut spune Filip si il striga Libit. Pe cai nestiute de noi, Libit s-a lipit de inima noastra a celor din familie, a prietenilor nostri ...
Va provoc sa fiti astazi parte a minunii inaltand o rugaciune pentru Filip, parintii lui, familia noastra, doctorul sau doctorii care il vor opera.
Stiu ca Dumnezeu are totul in control.
Stiu ca nimic nu se intampla fara ca El sa stie.

Ora 11:05
A iesit din operatie. A fost operat de doi medici la ambele maini insa mai mult de atat nu stiu nimic.Doar Carmen, mama lui Filip, a fost chemata de doctori (sa stea cu el cand se trezeste - cred).
Acum asteptam sa se trezeasca .... si sa stim rezultatul.

Ora 12:34
Am fost pana la Libid ... E suparat ca nu i se da mancare, lui ii e foame si nu intelege de ce il tot pacalim si nu ii dam mancare. Carmen trebuia sa ia ceva din masina si am ramas cu el (langa Reanimare). S-a lipit tot de mine ca si cum lipindu-se ar fi impartit cu mine durerea ... E un copil lipicios insa astazi asa ametit de anestezice era si mai lipicios. Se uita atata de curios la degetele mari pansate, albe si nu intelegea de ce degetele celelalte erau asa de colorate ... (de la iod).
La degetul stang a fost usor de indepartat "degetul exterior" insa la dreptul au trebuit sa ii puna un "ac" ca sa ii tina articulatia. (Nu stiu cat de corect din punct de vedere medical am scris ...) O saptamana va trebui sa stea cu el pus acolo ....
Am plecat repede ca sa il las sa manance si probabil ca va adormi curand.

Ora 20.56
Tocmai am vorbit cu Carmen si am intrebat ce face minunea noastra. Mi-a spus ca e bine, mananca, nu intelege de ce e atata lume in salon, de ce e lumina asa puternica cand el ar trebui sa doarma.
Dupa amiaza au intrat doctorii care l-au operat in salon pentru un alt pacient insa cand i-a vazut s-a apucat atat de disperat de bocit ... Ar vrea sa-si manance singur biscuitii insa nu ii poate tine din cauza bandajelor si ... nu le intelege rostul. Le tot admira curios. Carmen imi spunea ca e un caz fericit comparand situatia lor cu a altora veniti in coma sau cu probleme de iti sta mintea mintea in loc.
Vrem sa va multumim ca si clan pentru fiecare rugaciune inaltata, pentru mesajele de incurajare, telefoanele primite ...
Astazi am experimentat pe Dumnezeu altfel sau mai bine spus am inteleg mai mult, mai adanc ce spune Pavel in 1 Corinteni 1:3-4: "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu." Nu am unde sa gasesc indurare si incurajare de la si in nimeni altul decat de la si in Dumnezeu Tatal. Mai mult de atat, incurajarea in necazurile de orice natura, orice fel .... tot de la El o primesc. Si nu mi-o da degeaba. Nu mi-o da ca am eu ochii albastri. Mi se da ca sa o dau mai departe.


De regula, la ora asta dorm insa m-a sunat Carmen. Filip e bine insa le-a venit o fetita frumoasa in salon care omeneste nu prea mai are sanse. Mi-a spus ca i se rupe inima pentru mama fetitei si va roaga sa va rugati pentru o frumusete de fetita care acum e intre viata si moarte ...

Sambata dimineata.
Filip a fost ieri externat. E acasa, fericit ca e in mediul lui, e liniste si poate dormi ... Il enerveaza bandajele ca nu poate sa apuce nimic.
Carmen nu stia ce echipa il va opera insa in timp ce noi ne rugam, s-a format o echipa de chirurgi si plasticieni, cei mai buni ai spitalului, cei mai recomandati ...
Multumesc pentru rugaciuni. Slava Domnului pentru modul cum lucreaza si misca inimi, oameni, lucruri pentru binele nostru.