"După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două. Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut dincolo. "2 Regi 2:12-14.
"Ilie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuşi o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste acesta. Elisei a lăsat boii şi a fugit după Ilie.
– Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea, i-a zis Elisei, şi apoi te voi urma!
– Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!
Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor s-o mănânce.
După aceea l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit." 1 Regi 19:19-21
Despre Ilie se spune ca era un om paros care purta o manta sau pelerina confectionata din piele de camila (neagra). Ei bine, pelerina sau mantaua asta erau recunoscute de Israel si Iuda .... de departe. Imi place de Ilie, e hotarat in ceea ce spune si face. Si desi modul in care face lucrurile pare nebunesc, el actioneaza exact cum ii spune Domnul, nu indulceste lucrurile, nu le armonizeaza pentru urechile subtiri ... Pentru el Adevarul este Adevar indiferent de audienta si circumstante. Il mentoreaza pe Elisei si am vazut ca relatia lor devine una stransa tata-fiu. De asta, pe malului Iordanului inainte sa fie luat Ilie la cer, Elisei ii raspunde ca vrea duh indoit din duhul sau, se considera intaiul nascut al lui Ilie.
Mereu am vazut pe Ilie reprezentat in scena rapirii sale la cer intr-un car de foc, cu niste cai cum numai in povesti auzi ca ar exista. Insa Ilie nu a fost luat la cer de cai si car cu foc. "Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. " 2 Regi 2:11 Vartejul l-a luat pe Ilie, Elisei prinde pelerina ce o lasa sa cada Ilie si nu se duce acasa ca sa faca un muzeu cu un pret de intrare piperat unde sa expuna pelerina lui Ilie. Nu, nici gand de asa ceva. Elisei isi da jos pelerina lui de pe umeri, o rupe in doua si o lasa acolo ca sa poata purta pelerina lui Ilie. accepta semnul distinctiv al acesteia. Accepta o data cu asta si consecintele care vin la pachet cu recunoasterea ei, mai mult de atat, nu oricine o putea purta si doar slijitorul, profetul Domnului.
Este a doua oara cand vad la Elisei acest mod hotarat in care face lucrurile. Decizia de a-L urma pe Dumnezeu indiferent de costuri, vreme, circumstante, consecinte este luata cu mult inainte de a veni Ilie la el. Acum, efectiv accepta misiunea de a duce mai departe ceea ce invatase de la Ilie. Elisei si-a taiat boii, a ars jugul la care erau acestia injugati si a plecat sa il slujeasca, sa intre in scoala mentorala, profeteasca a lui Ilie. Dupa rapirea lui Ilie, isi rupe propria pelerina, manta si o ia pe cea a lui Ilie. Renunta decisiv si irevocabil la ce e a lui si accepta sa asculte total de Dumnezeu.
In vremurile noastre, oamenii care decid sa Il urmeze pe Dumnezeu nu isi cumpara pelerine din piele de camila si pleaca sa locuiasca in pustiu. Provocarea primita de Elisei e aceeasi si pentru mine: sa ascult de ceea ce spune Dumnezeu. Am descoperit pe propria piele ca ascultarea asta inseamna mai mult decat ascultare. Pot sa ascult si informatia sa imi intre pe o ureche si sa imi iasa pe cealalta. Sau, pot sa ascult si sa retin informatia, sa devin toba de informatie, sa o conexez frumos, artistic, teologic si atat. Insa, ca ascultarea sa fie ascultare asa cum spune Domnul, e necesar sa mai fac un pas. Sa si implinesc ceea ce spune El. Sa pun teoria in practica.
Si aici e marea problema. E usor sa mimez ca ascult. E usor sa ascult si sa ma minunez de ceea ce aud. E usor sa invat istoria povestita de Dumnezeu, o pot sti cu numele strazilor din marile orase ale eroilor Bibliei, as putea sa stiu si numarul locuitorilor si ce fel de iarba pasteau oile si caprele din acea vreme. Insa cand e vorba ca eu sa las teoria sa devina practica in viata mea ..... incepe razboiul.
"Ilie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuşi o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste acesta. Elisei a lăsat boii şi a fugit după Ilie.
– Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea, i-a zis Elisei, şi apoi te voi urma!
– Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!
Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor s-o mănânce.
După aceea l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit." 1 Regi 19:19-21
Despre Ilie se spune ca era un om paros care purta o manta sau pelerina confectionata din piele de camila (neagra). Ei bine, pelerina sau mantaua asta erau recunoscute de Israel si Iuda .... de departe. Imi place de Ilie, e hotarat in ceea ce spune si face. Si desi modul in care face lucrurile pare nebunesc, el actioneaza exact cum ii spune Domnul, nu indulceste lucrurile, nu le armonizeaza pentru urechile subtiri ... Pentru el Adevarul este Adevar indiferent de audienta si circumstante. Il mentoreaza pe Elisei si am vazut ca relatia lor devine una stransa tata-fiu. De asta, pe malului Iordanului inainte sa fie luat Ilie la cer, Elisei ii raspunde ca vrea duh indoit din duhul sau, se considera intaiul nascut al lui Ilie.
Mereu am vazut pe Ilie reprezentat in scena rapirii sale la cer intr-un car de foc, cu niste cai cum numai in povesti auzi ca ar exista. Insa Ilie nu a fost luat la cer de cai si car cu foc. "Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. " 2 Regi 2:11 Vartejul l-a luat pe Ilie, Elisei prinde pelerina ce o lasa sa cada Ilie si nu se duce acasa ca sa faca un muzeu cu un pret de intrare piperat unde sa expuna pelerina lui Ilie. Nu, nici gand de asa ceva. Elisei isi da jos pelerina lui de pe umeri, o rupe in doua si o lasa acolo ca sa poata purta pelerina lui Ilie. accepta semnul distinctiv al acesteia. Accepta o data cu asta si consecintele care vin la pachet cu recunoasterea ei, mai mult de atat, nu oricine o putea purta si doar slijitorul, profetul Domnului.
Este a doua oara cand vad la Elisei acest mod hotarat in care face lucrurile. Decizia de a-L urma pe Dumnezeu indiferent de costuri, vreme, circumstante, consecinte este luata cu mult inainte de a veni Ilie la el. Acum, efectiv accepta misiunea de a duce mai departe ceea ce invatase de la Ilie. Elisei si-a taiat boii, a ars jugul la care erau acestia injugati si a plecat sa il slujeasca, sa intre in scoala mentorala, profeteasca a lui Ilie. Dupa rapirea lui Ilie, isi rupe propria pelerina, manta si o ia pe cea a lui Ilie. Renunta decisiv si irevocabil la ce e a lui si accepta sa asculte total de Dumnezeu.
In vremurile noastre, oamenii care decid sa Il urmeze pe Dumnezeu nu isi cumpara pelerine din piele de camila si pleaca sa locuiasca in pustiu. Provocarea primita de Elisei e aceeasi si pentru mine: sa ascult de ceea ce spune Dumnezeu. Am descoperit pe propria piele ca ascultarea asta inseamna mai mult decat ascultare. Pot sa ascult si informatia sa imi intre pe o ureche si sa imi iasa pe cealalta. Sau, pot sa ascult si sa retin informatia, sa devin toba de informatie, sa o conexez frumos, artistic, teologic si atat. Insa, ca ascultarea sa fie ascultare asa cum spune Domnul, e necesar sa mai fac un pas. Sa si implinesc ceea ce spune El. Sa pun teoria in practica.
Si aici e marea problema. E usor sa mimez ca ascult. E usor sa ascult si sa ma minunez de ceea ce aud. E usor sa invat istoria povestita de Dumnezeu, o pot sti cu numele strazilor din marile orase ale eroilor Bibliei, as putea sa stiu si numarul locuitorilor si ce fel de iarba pasteau oile si caprele din acea vreme. Insa cand e vorba ca eu sa las teoria sa devina practica in viata mea ..... incepe razboiul.
Imi spun ca-s crestina, adica purtatoare de Christos, urmasa a lui Christos, seman cu El. Hah? Seman cu El? La par, ochi, asemanare fizica, limba vorbita (nici vorba) .... ? Christos = Isus = Mesia a ascultat intru totul de Dumnezeu Tatal, a facut voia Tatalui pe pamant. Asa fac si eu? Nu. Si nu are rost sa ma imbat cu apa rece spunand ca daca nu fac aia si aia si aia uite asa de maine am sa devin sfanta Cella. Daca sunt urmasa a Lui Christos atunci sa ma comport ca atare, sa ascult ca si El indiferent de circumstante, consecinte, vremuri, contexte. Daca vreau sa port pelerina lui Christos trebuie sa o dau jos pe a mea, sa o rup in doua si sa nu ma mai intorc la ea.
Da, vreau sa accept pelerina ce mi se da.
Vreau sa port pelerina lui Christos!
2 comentarii:
vrednicia asta sa porti o pelerina o primim prin Hristos, credinta sa despicam Iordanul, acel duh indoit, il primim pentru ca ii suntem fii,nu?
Clar ca DAAAAA!
Trimiteți un comentariu