marți, 20 octombrie 2009

"frumoasa si bestia"

Urc in autobuz si nenea soferu imi da o parte din bani inapoi, un bilet compostat, uneori mai zice ceva, uneori nu. Ma uit ca prostita la bani, la bilet, la nenea ... el se uita la mine si isi zice: "uite si la proasta asta, ce nu pricepe?, si-a salvat niste bani". Dar imediat decid, "va rog sa imi dati un bilet intreg asa cum v-am cerut". Soferul se infurie, imi da un bilet si incepe sa tune si sa dumnezeiasca ca uite inca o desteapta, ca parca lumea incepe cu ea, ca nu imi pasa de cei din jur. Timid de parca abia am mancat anul asta ii raspund ca vreau doar un bilet pe care il platesc. Puteam sa tac si sa ma "bucur" de cei cativa banuti dati inapoi dar ... e un furt. Eu pagubesc cu banii aceia compania de transporturi, iar angajatul firmei, cu banii pe care si-i retine. Dar mai mult de atat, acceptand banii il incurajez la furt, ma fac parstasa hotiei.
Sunt total antialcool. Daca ar fi dupa mine, efectiv as da foc la toate viile, la tot vinul si orice bautura de pe lumea asta. Pentru ca am vazut efectele distructive. Dar si mai socant a fost, cand am inteles un alt lucru. Ca si popor sunt recunoscuti prin ospitalitate, musafirii trebuie serviti cu ceva mancare, bautura. Nu poate veni omul la tine in casa si sa nu il servesti cu nimic. Dar, sunt unii care dupa un pahar sunt pasta si ii asteapta acasa o sotie sau sot si copiii iar eu plina de ospitalitate "il cinstesc" cu un pahar sau ... cateva si ajunge acasa bietul meu musafir asa cum ajunge. Aduc acelei case durere.
Pentru mine personal am decis: Fara strop de bautura alcoolica in casa mea si nici musafirii mei nu vor bea in casa mea decat apa si suc. Nu se moare si nu se intampla nimic de la apa, daca eu nu am ruginit, nici altii nu o vor face.
De mica am stiut ca nu e bine sa furi, sa te imbeti, sa vorbesti urat, sa jignesti, ... Insa cel mai greu mi-a fost dupa ce am inteles ca e pacat sa furi, sau sa te faci partas hotului cand eram intrun autobuz arhiplin si soferul devenise isteric si mai avea putin si ma dadea jos. Imi era atata de rusine ... "Ia uite si asta, se crede desteapta" si ... ochi curiosi se uitau cu repros la mine parca spunandu-mi: "e greu si pentru el, mai castiga un ban ...."
Sau ... e atata de fain sa stai cu prietenii la povesti si sa mai auzi de unul de altul, sa mai spui ce ai auzit de la unul de la altul, aaaaaaaaaaaaa, si ala: "ai auzit ce a facut?" Si o vorba aduce pe alta si denigrarea isi spune cuvantul ... dar si mai grav e ca ma intalnesc cu acea persoana, ma uit curioasa sa vad daca e cum am auzit poate chiar o intreb si ... spun si la altiii ....
Dar, e pacat .... aud o soapta. Ei, dar e numai o veste ce "o impartasesc". Dar denigrezi persoana. Ei, ... dar am vazut cu ochii mei .... E pacat, pacat, pacat ...
Mi-i asa de greu sa nu accept un rest mai mare, un bilet deja folosit de multe ori, sa nu fiu ospitaliera, sa vorbesc cu doua intelesuri, sa nu imi doresc o casa cel putin ca a lui X, sau o masina ca a acelei doamne, sau ... o haina, sau ... sa nu desfiintez pe X doar pentru ca mi-i ciuda ca nu-s si eu ca ea sau ca nu am umblat pe unde umbla ea sau ca e in compania nu stiu cui .... si cad de multe ori si ma intreb: Doamne, ... sunt atat de josnica, sunt atata de perversa, sunt atat de nesimtita ... nu cred ca ma mai poti primi. Simt ca abuzez de Tine, ca ... deja Ti s-a cam acrit de povestile mele, ca ... parca nu se prinde de mine nimic ...
Ma cuprinde disperarea, depresia, deznadejedea ... Ma uit la altii, par fericiti, sunt atat de siguri pe ei, atat de normali ... iar eu sunt o ciudata, o ratata, L-am dezamagit si pe Dumnezeu ... oricat as incerca sa fiu buna, sa nu fur, sa nu mint, sa nu tanjesc dupa ce nu e al meu, sa nu ...., sa nu .... Nu dureaza mult si iar am comis-o ....
Iar o voce imi spune: nu mai incerca atata. Pana si Dumnezeu e scarbit de tine. Esti jale. Vai de steaua ta. Accepta si tu biletul asta, ce e asa de anormal ... mai toti fac la fel ... ce daca bei si tu un pic sau te uiti la barbarul sau sotia lui X si ... ai vrea sa fie a ta/tau? Nu e ceva firesc? Normal? Si ma lupt cu mine, in mintea mea e ca la Hiroshima. Bomba dupa bomba, fum, ceata, praf ...
Doamne, ai murit pentru mine, m-ai mantuit si era bine daca muream ... ca se termina insa uita-te un pic ... parca e mai grav ca inainte. Pana sa stiu ce ceri Tu ... era ok. Acum insa sunt JALE, mereu trebuie sa imi spun NU, sa infrunt priviri incruntate, sa se rada de mine ca-s slaba ... ca-s ciudata, ca ... ma cred desteapta ... Te inteleg daca nu vrei sa ma mai primesti ....
Am gasit un alt om ce a avut si el luptele lui si a vorbit despre ele, e un om celebru, e apostolul Pavel. Cuuuuuuuuum? Pavel a avut lupte, a avut si el probleme? Hai sa fim realisti. Pavel a fost un sfant, ce tot vorbesti acolo? In Romani 7: 14 -23 scrie asa: "Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca: dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentruca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n'am puterea sa-l fac. Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele. "
Adica pana sa stiu ce ceri Tu eram ca o bestie. Tu ai venit, m-ai cucerit, mantuit, mi-ai dat har, iertare ... m-ai transformat intr-o frumoasa si eu am crezut ca bestia a murit insa ... sunt intr-un razboi intre bestia dim mine si frumoasa iertata si mantuita ... Si bestia pare atat de puternica, atata de plina de ea, de infocata ....
Nu am meritat sa fiu iertata prima data, a fost har. Nu merit nici a doua, nici a infinita oara ... e tot har ... Legea pusa de Tine in mine ma constientizeaza ca un antiradar ce tipa ca nu e bine ce fac si gandesc si ... daca la inceput o ignor, ea bipaie si tiuie si ... ii dau una sa taca si ea nimic ... si apoi tiuitul devine strident ... am comis-o din nou si alarma uuuuuuuuurlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa ....
Doamne, Tu ai murit si pentru pacatul asta si pentru gandul asta, si pentru privirea asta, fapta asta, barfa asta ... te rog ajuta-ma sa lupt cu bestia din mine, sa pun frau gurii in a minti, a jigni, a ma crede mai buna, sa nu pun mana pe ce nu e al meu, sa nu imi insusesc ce e al altuia, sa nu poftesc ce mi-i interzis, sa nu beau ce nu trebuie ....
Nu pot de una singura, ma simt ca batuta de vant, ura fata de X sau y e mare si mi-i greu sa iert, mi-i greu sa iubesc, mi-i greu sa nu ma bucur de ce nu e-al meu .... de aceea te rog AJUTA-MA. Vreau sa fiu ca Tine si ... ma uit ca iar sunt jale ...
Ca si Pavel strig cu disperare: "O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?" si Pavel a gasit raspunsul: "Multamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca, slujesc legii pacatului."
Deci lupta asta e normala, sunt normala ... inseamna ca legea Ta e in mine, ca ispita vine pentru ca Satana ma vrea inapoi pe taramul lui, ca lupta mea e pentru ca am decis sa fiu a Ta, pentru ca am acceptat Harul ....
Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, multumesc pentru har, multumesc ca ma primesti, multumesc ca sunt a Ta.
Doamne, am nevoie de har in fiecare secunda ... am devenit dependenta de har, dependenta de Tine, vreau sa ma odihnesc in bratele Tale si sa Te las sa imi vindeci ranile ... bestia stie perfect unde si cand sa atace ... Multumesc Isus, multumesc pentru har ...

2 comentarii:

vyky spunea...

Omul este o fiinta,
Ce-i creat cu iscusinta.
O enigma si-un mister.
Ce-i gândita pentru cer.

Omul este trecator
Dar ajuns ne-ntâmplator.
Pe planeta sa traiasca
Vestea buna s-o vesteasca.

Omul este cunoscut
De-Arhitectul priceput,
Ce i-a dat înfatisare,
Dup-a Sa asemanare.

Toti am vrea sa ne cunoasca,
Multi din ginta omeneasca,
Insa nu pozam la fel,
Când slujim pe Blândul Miel.

Unul nu-i deloc umil
Pentru-a fi ceresc copil.
Când vorbeste tel nu are,
N-are glasul dres cu sare.

Altul prea urât se poarta,
Tinând firea noua moarta.
Este-ncet la bunatate,
Dar revarsa rautate.

Unii zic ca-s credinciosi
Dar adesea moftorosi;
De le spui ca sunt firesti,
Poti îndata s-o patesti.

Multi din noi sunt fara roade,
Fiindca dragostea le scade.
Iar la uni’ întrebi deodata:
“Oare-au fost crestini vreodata?”

Altii sunt crestini de forma,
Fiindca viata nu-i conforma,
Cu cuvântul lui Cristos,
Care-ti da un trai frumos.
Lânga ei sunt unii sfinti,
Fiindca sunt din nou nascuti.
Ei urmeaza calea dreapta
Stau, vegheaza si asteapta.

Eu doresc ca cei din casa
Sa-mi vad-o credinta-aleasa,
Iar celor ce ma-nconjoara,
Viata sa le-o fac usoara.

Eu doresc a nu fi rece,
Cum si viata-aceasta trece.
Vreau în clocot sa-L slujesc,
Pe Parintele ceresc.

Ma întreb:
fratii mei m-au cunoscut,
Ca nu sunt un prefacut?
Ori când sunt cu ei sunt una,
Iar în rest pozez minciuna.

Cum doresc va spun si voua:
Eu doresc o fire noua,
Ca pe calea cea cereasca,
Firea blânda ma-nsoteasca.

vyky spunea...

am revenit cu dor si drag
cu frumoasele cuvinte...
ce ne imbraca in haine sfinte,
si traire minunata cu Isus ce ne asteapta
in slavita imparatie
unde sfintii ne asteapta
sa -L sarbatorim pe Miel
cu ardoare si cantare -