miercuri, 7 octombrie 2009

scop, standard, valori, sacru, viata ...

M-am intrebat de ce m-am nascut, de ce a trebuit sa apar, de ce sa mai fac si eu umbra pamantului? Cand si asa ni se tot spune ca planeta ne e suprapopulata, de ce m-am mai nascut si eu? Cu ce scop am aparut? Carne de tun? Ei, acum nu e razboi. Altceva?
A trebuit sa invat ca sa devin om MARE, nu mare ca si varsta - matur ci om de valoare. Dar ce e aia valoare? Ce sunt alea valori? Cine spune ce are valoare si ce nu? Inveti si depasesti niste standarde. Impuse de cine?
Invatasem inca de mica, ca Dumnezeu a creat universul cu tot ce e in el si apoi a creat omul care are chipul Sau. Insa la scoala, in manualele din care trebuia sa invat, scria ca stramosii mei au fost niste maimute incapatanate ce nu s-au multumit doar cu saritul dintr-un copac in altul. Au vrut o viata mai buna. Dar pe maimuta asta cine a facut-o? Eiiii, ea a evoluat dintr-o specie de pesti la fel de ambitiosi ce in perioada criogenizarii din nu stiu care mileniu, traia undeva prin Africa si toti pestii aia s-au unit, au luptat contra inghetului ... si au supravietuit.
Dar merg mai departe. Cine a facut specia asta? De unde apare? Din niste particule de praf care mutate, purtate de vant s-au unit si au dat nastere la niste fenomene fizico-chimico-atomico-nuclearo-fantastice. Si vantul cine l-a format?
Suntem indemnati sa acumulam cunostinte, sa devenim oameni care muncesc, care lucreaza spre binele omenirii, daca ajungem bogati e si mai super. Dar sa nu ne framante atata sensul aparitiei si vietii noastre. Ne nastem, traim, murim si gata.
Standarde? De calitate? De inteligenta? De perfectiune? De care standarde? De viata? Adica? Standarde morale. Dar ... cui folosesc, daca totul e aici si acum ... la ce sunt bune standardele? Daca adulterul, curvia, promiscuitatea, lenea, hotia la orice nivel si sub orice forma, minciuna mica sau mare ma ajuta sa devin mai important ce mai conteaza? Oricum nu mai e nimic dincolo de mormant.
Dar despre sacru? Aaaaaa, ei asta e pentru cei batrani insa si ei au devenit realisti in ultima vreme.
Nu cred ca e zi in care sa nu aud ca am ajuns ca si natiune sau generatie vai de steaua noastra, lumea e plina de nebuni, degenerati, criminali, violatori, monstri. Ne indreptam spre sfarsit. Sfarsitul cui? Cumva gena aceea de maimuta incapatanata evolueaza iar?
Romani 1:22 - 32 spune asa: "S-au falit ca sunt intelepti, si au inebunit; si au schimbat slava Dumnezelui nemuritor intr'o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile;
caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor intr'una care este impotriva firii; tot astfel si barbatii, au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase, si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. Fiindca n'au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neangaduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori,
barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neanduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totus, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac."
.
L-am scos pe Dumnezeu din inima, mintea, sufletul si viata noastra. Ne credem intelepti traind fara El, nu ii repsectam legile, nu ne pasa de standardele de viata dupa care ne spune sa traim, valorile Lui nu sunt bune, sunt invechite, nu se acorda cu ale noastre, nu ne ajuta sa devenim ce vrem, la mare rang sunt vazuti cei ce pe orice cale au ajuns mai sus ca noi si le urmam exemplul.
Ce ne-a facut Dumnezeu? Ne-a lasat in voia mintii noastre blestemate. Credem ca suntem maimute cu vointa de mai mult? Pai de ce sa ma mai mire ceva? Ne nastem, ne cataram pe orice si oricine pentru a ne hrani, mai omoram pe unu sau altul ca sa avem mai mult, ne inmultim cu oricine si pe oriunde, imbatranim si murim. Si nu ma mira ca ne e plina lumea de nebuni la propriu si figurat.
Doar la cativa "mari" oameni ma gandesc, destul de aproape de noi: Hitler, Stalin, Mao, si altii despre care inca nu stim pentru ca inca sunt in viata. Sunt inteleptii ce au omorat milioane de oameni, intelectuali, oameni ce au crezut ca exista viata dincolo de "iadul" de aici, sunt inteleptii despre care vrem nu vrem invatam ...
Nu exista nimic dincolo de jungla noastra, dincolo de aici, de ceea ce cunoastem, de ceea ce stim. Si apoi ... realisti fiind am evoluat, am ajuns pe Luna(inca se discuta daca a fost Luna sau un desert din Statele Unite ale Americii), am descoperit ca mai sunt luni si sori, n-am vizitat chiar toate planetele insa e posibil sa mai fie alte lumi insa maimute evoluate ca noi nu mai sunt.
Gandirea asta e cea pe care am ascultat-o la scoala, o ascult de la unii si de la altii. Dar mai nemultumita si incapatanata decat o maimuta ambitioasa ma intorc la Biblie, despre care stiu ca e cuvantul Lui Dumnezeu si citesc ca acest soi de gandire se datoreaza faptului ca L-am scos pe Dumnezeu din orice ecuatie. Ca exista viata dupa moarte, ca se poate o viata implinita... dar traita dupa cum spune El.
Doamne, te rog nu ma lasa inteleapta in felul asta pentru ca e nebunie curata. Vreau sa traiesc cum spui Tu, scopul meu e sa devin asemenea Tie, nu vreau bogatii, nu vreau sa devin vedeta, nu vreau functii, pozitii, nu vreau sa devin nebuna. Si chiar daca nu Te pot vedea asta nu inseamna ca nu existi. Ochii mei nu te pot vedea, nici ingerii nu o pot face, insa Te simt aici ... in inima mea. Tu esti cel ce imi dai speranta, ce imi dai putere cand totul viata pare un carusel ce se misca intr-o viteza ametitoare. Si chiar de par nebuna pentru altii, aleg sa fiu nebuna pentru ei dar vreau sa stau cu Tine oricare ar fi pretul, durerea ...
Cu Tine am scop, am valori, am sens, am semnificatie, am viitor si nu ma refer la viata de aici ci la cea de dincolo de "aici". Refuz sa fiu o maimuta ambitioasa in evolutie, aleg sa cred ca sunt creata de Tine dupa chipul Tau ... te aleg pe Tine.

Un comentariu:

vyky spunea...

Din moment ce-am topait din maimuta catre om,
Si-am cazut apoi aiurea ca omida dintr-un pom,
Nu gasesc nici catre cine sa ma plâng, ori sa suspin
Fiind lipsa Forta-n care as putea gasi alin.
(Pot la multi asa sa spun, sa le-ndrug, s-argumentez,
Câta vreme, ignoranta, îmi da forma unui crez).

Din moment ce peste tot unii spun, si tot insista,
Ca pe plaiuri dintre stele, ei nu cred ca mai exista,
O, Putere ce-a decis, programându-ne fiinta,
Pot sa fac aici de toate, structurându-mi necredinta.
(Îmi permit sa-mi bat si joc de toti cei ce Îl slujesc,
Iar pe calea vesniciei sunt, ostasi, de rit ceresc).

Din moment ce din hazard n-am ramas sa fiu insecta,
N-ar fi bine sa renunt la credinta-n El perfecta?
Nu e bine-n pofta firii raul tot sa-l manifest,
Si asa sa las aiurea tot ce-i bun si ce-i celest?
(Multi se-mbata cu sloganul ca dincolo dupa moarte,
De Completul Judecatii vor fugi si-or sta deoparte)!

Stau pleiade de savanti ce ne spun ca doar stiinta,
Are-n sine demnitatea sa-ne-mpace cu maimuta!
Au chemat, un patruped, sa coboare jos din pom,
Ca sa placa celor care, nu doresc bunic un om.
(Evolutia, pentru ei, nu-i nicicum degringolada,
Din moment ce au stramosi care dorm si dau din…coada).

V-ati nascut baieti frumosi, ori minune de copile?
Nu-i nimic, mai spun savantii, voi ati fost cândva, reptile!
Si e greu sa-l contrazici pe savantul care-n graba,
Ia decizii percepute de-o vedere simpla, oarba.
(Dar când tu accepti Cuvântul inspirat de Dumnezeu,
Vei respinge, gogorita, cu strabunul cimpanzeu).

Esti destul de instruit, cu colegii, doctorate,
Crezi ca ai, pe sus rudenii, printre ramuri catarate?
Când însiri mii de formule, ori rezolvi la integrale,
Îti dezici apartenenta cu rudenii…animale.
Un biped ce sta în vila si nu-nchis într-un padoc,
Este chiar incompatibil cu stramosul…dobitoc

Nu-mi revoc, apartenenta, din Vestitul Creator,
Si-i deplâng pe descendentii cu stramosul....erbivor.
Cel ce este vesnic viu, minunat, Atotputernic,
Este Domnul Dumnezeu ce-mi da har sa-I fiu cucernic.
De aceea nici n-am vrut sa ramân, sa stau prin pomi,
Si-I salut, acum produsul, obtinut din mii de-atomi.