"Harul meu iti este de ajuns"

Doamne, nu ai putea asa ca in povestile in care broscoiul se transforma intr-un print fermecator sa ma schimbi si pe mine? Nu ziua ca ... s-ar speria unii, ci maine cand ma trezesc, sa fiu altfel? Nu ai putea sa imi dai o casa? O masina? O pereche de papuci din piele de elefant sau crocodil sau ... de pupaza? Sau ... sa tii deoparte de mine pe cei ce nu ma plac, pe cei ce au conditie sociala diferita de a mea, sa ii duci pe alta planeta, ca eu sa nu ii vad si sa ma compar cu ei? Daca is mai bogati, ma simt prost ca nu-s ca ei, daca-s mai saraci, ma simt prost ca nu-s mai multumitoare. Nu ai putea sa misti ceva acolo, ca sa am o cariera de succes? Sau maine sa stiu sa vorbesc in sute de limbi? Sau ... sa imi dispara herpesul? Sau ... cine stie ce idei crete imi mai trec prin cap.
Sunt intrebari pe care I le pun, sunt un soi de rugaciuni - unele din ele le tratez foarte serios si am asteptari si ma cert cu Dumnezeu.
Da, hai Doamne, chiar nu vezi ca ma stradui sa fiu buna, sa iubesc chiar si pe cei asa mai spinosi, sa dau celor ce n-au, sa ajut, .... ar fi cazul sa ma rasplatesti cumva, nu?
"Harul meu iti este de ajuns" e ca un led ce tot palpaie in fata mea si eu ma strofoc sa argumentez ceea ce cer si uneori plang si devin mofturoasa si incapatanata si ... nu primesc ceea ce cer si ledul palpaie in continuare.
Har inseamna dar nemeritat, inseamna ca primesc iertarea de pacate, vindecarea sufletului, viata vesnica desi nu le merit.
Daca Domnul nu mi-ar mai da nimic in afara de har, l-as putea invinovati, acuza?
Vreau luna de pe cer - nu stiu ce sa fac cu ea insa o vreau dar nu sunt multumitoare cu ceea ce am: sanatate - chiar si cu raceala si herpes, am painea cea de toate zilele - habar nu am cum e sa nu ai ce manca si sa fugaresti un bob de fasole intr-o oala de ciorba. Am o familie si e intreaga - dar nu ii pretuiesc indeajuns pentru ca in curtea altora iarba e mai verde. Am un adapost deasupra capului insa eu vreau o casa pe malul marii sau in munti, o casa cu un semineu si de pe fereastra sa se vada peisaje de poveste - si de aici vad peisaje de poveste insa ... nu-s pe malul marii sau in munti ci pe un deal ...
Nu arat ca cele de pe copertile revistelor insa nu vad decat partea exterioara si uit ca ele nu mananca decat un sfert sau jumatate de frunza de varza sau o felie de paine nu stiu de care ca sa arate asa ... Si daca cumva au depasit standardul ies din schema si apar altele pe coperti. Sunt fericita ca pot sa ma bucur de o felie de paine, de o bucata de gratar, de o salata cu toate verdeturile in ea, de o prajitura ...
Daca acum pot scrie, inseamna ca am harul de a fi vie, de a vedea, de a ma misca, de a gandi, de a scrie, ca ma bucur de un computer - ca nu e cel mai performant si ca se mai blocheaza e alta poveste - dar il am.
Daca Dumnezeu nu imi da luna de pe cer, e pentru ca El stie ca nu imi trebuie. Daca nu imi raspunde cum vreau e pentru ca harul Lui e suficient si ... daca ca si Pavel am tepusurile mele, si astazi vreau sa multumesc pentru ele. Fara ele nu as fi invatat multumirea, fara ele nu as fi invatat sa apreciez sanatatea, cum e sa fii satul, cum e sa te bucuri de ceea ce ai, cum e sa te bucuri de familie, prieteni, cum e sa te bucuri de vedere, de viata, de auz, de ceea ce ma inconjoara ...
Doamne, nu-mi trebuie luna de pe cer ... ce farmec ar mai avea noptile? Nu imi trebuie casa pe malul marii sau in creirul muntilor. E bun un calorifer in locul semineului - unii nu au nici calorifer, nici soba, nici lemne ...
Nu imi trebuie sa apar pe nici o coperta ... multumesc pentru varza insa imi place sa o combin si cu alte ingrediente si multumesc ca pot face asta.
Si Doamne, tepusurile dor si uneori le-as vrea scoase ... nu m-as mai tarai atata, ... dar astazi am invatat ceva de la Pavel (celebru oriunde pe pamantul asta) ce a avut si el unul. Seman atata de bine cu el, mai impulsiva, mai cu spirit de dreptate, mai directa, diplomata insa ce e de spus, e spus. Tepusul lui Pavel l-a fortat sa invete ceva esential: dragostea. Nu Ioan cel afectuos scrie I Corineteni 13 - celebru citat, poem al dragostei, ci Pavel cel plin de ravna in descoperirea crestinilor si satisfactia de a sti ca au murit, cel invatat, cel ce pe drumul Damascului s-a intalnit cu Isus si de atunci ... ravna de a ucide s-a transformat in ravna de a salva. Pavel, cel in miscare a stat in fata regilor, imparatilor, in fata oricui - tepusul era tot acolo insa ... "chiar daca as sti toate limbile, as sti toata stiinta, as da toata averea, ... si n-as avea dragoste nu-mi foloseste la nimic".
Dragostea nu se invata in casa de pe malul marii sau in case cu seminee de vis, stand cu luna in brate, si visand cai verzi pe pereti; se invata cu lacrimi, cu suferinte, cu dureri ....
"Harul meu iti este de ajuns" e mesajul de pe ledul din fata ochilor mei si ... nu pot decat sa multumesc pentru har si pentru ceea ce imi dai peste acest har ... toate duc la schimbarea mea ...
Multumesc pentru har, multumesc pentru harul turnat peste har, pentru belsugul de har din viata mea ... si despre tepusuri Doamne ... lasa-le acolo sa isi faca treaba pentru ca doar asa invat dragostea ... si pot aprecia harul.