imbatata de dragoste ...

Mi-am propus sa vad semnele de dragoste ale lui Dumnezeu, sa ma bucur de creatie, sa ma bucur de nori, de zborul unui flusuras, de fructe, legume, rasarit, apus, ape, oameni ... de ceea ce a asezat Dumnezeu langa mine. In toate, sa vad semnele Lui de dragoste.
La inceput mi s-a parut ciudat. Pentru ca nseamna sa nu ma mai uit la trotuar ca sa vad gropile si sa comentez ca unii nu isi fac treaba cum trebuie, ca unii au mersul ciudat, pantalonii stramti sau evazati, papucii cu forme care mai de care mai ciudate si in culori mai stridente ...
Asa ca ... am inceput sa nu mai vad gropile ci norii, pasarile, diverse culori ale rasaritului sau apusului, stelele lucind in noapte, sa las razele soarelui sa imi lumineze fata ... Gropile sunt inca acolo insa nu mai au atata insemnatate cand perspectiva din fata ochilor se schimba.
Sambata am fost pana la mama si tot drumul am lasat ochii sa se bucure de peisaj. Padurea atat de colorata, lanurile aurii cu porumb si ici colo cate un smoc de iarba ce e inca verde. In copaci, merele parca lupta sa prinda cat mai multe raze de soare ca sa devina cat mai rosii, in curtile oamenilor florile se inalta vesele ....
Mi-am propus sa vad. Mi-am propus sa imi ridic ochii de la gropi, din pamant. Dar imi tin ochiii in pamant pentru ca inca imi mai duc ceva poveri de ieri si de cine stie cand, inca ma ingrijoreaza ziua de maine - de parca as rezolva ceva, inca ma mai agit ca un pepsi crezand ca pot misca sau rezolva lucrurile mai repede.
Am incercat sa surprind soarele acoperit de un nor buclucas, un cal ce pastea in gradina vecinilor, niste gaini ce vesele isi luau salata din gradina mamei. Nepotii mei m-au intrebat de ce fac poze unui cal si la gaini, cer, flori si fructe? Cui i le arat? De ce nu le fac poze numai lor? Ce, sunt oameni care nu au vazut asa ceva? Imi venea sa le raspund sincer ... DA, nici eu nu le vedeam daca nu imi propuneam.
Am intrat in vie, aroma strugurilor te imbia sa gusti macar cateva bobite.
Nucul, ca un paznic onest inca isi face slujba in mijlocul gradinii, cu frunzele colorate parea imbatranit insa vesel ca nucile incep sa cada, ca sunt folositoare ....
Am vrut sa fiu ca un copil, sa ma bucur de ceea ce vad, de culori, de arome ... Am vrut sa ascult cea mai frumoasa muzica, cea a clipei prezente, am vrut sa ma bucur de sporovaiala nepotilor ce se minunau ca un om mare se uita dupa nori, fructe in copaci, fluturi, nori ... Dar vazand ca eu nu ma las ... au inceput sa imi spuna: ia uita-te la norul ala, dar la floarea asta ai facut poze, dar gutuile le-ai vazut?
Doamne, vreau sa imi ridic ochiii de la gaurile si gropile din asfalt ca imi intretin nemultumirea, vreau sa imi ridic ochii spre cer, spre oameni, vreau sa las poverile de pe umeri, poveri din trecut pline cu fel fe fel de povesti de viata, poveri despre viitor. Vreau sa am incredere in Tine, vreau sa ma bucur de ceea ce ai facut Tu pentru mine, vreau sa ma uit la Tine, sa ma las iubita de Tine ...
Doamne, am vazut atatea frumuseti, atata m-am distrat cu nepotii ce seamana cu mine intrebaciosi si curiosi, atat de bine mi-a fost cand mi-am ciulit urechile sa Te aud, cand mi-am deschis inima sa primesc dragostea Ta, cand mi-am propus sa am incredere in Tine ca un copil, cand ... am lasat pe altii sa ma iubeasca ...
Inapoi spre casa am ramas muta de uimire ... cerul era ca un imens sevalat si cineva se juca incercand diverse nuante, diverse forme ... cand era tot portocaliu, cand mai aparea cate un norisor ... cand era rosu ....
Doamne, vreau sa am incredere in Tine in ce priveste trecutul, viitorul, urmatoarea secunda. Tu vrei ca eu sa am o viata implinita si o pot avea deschizandu-mi inima, lasand dragostea ta sa ma schimbe, lasand iertarea sa isi faca treaba, lasand multumirea sa intre in fiecare por ca sa aduca bucurie, vazand semnele Tale de dragoste si bucurandu-ma de ele ...
Intr-un fel ... sa fiu permanent imbatata de dragoste ...