dependenta de Dumnezeu

Unul din motivele pentru care merg la biserica este pentru ca sunt dependenta de Dumnezeu, nu pot, nu reusesc de una singura. Aici ma intalnesc cu altii ca mine, ce recunosc ca nu pot singuri ...
Apostolul Pavel in 1 Corinteni face o descriere a bisericii si incepe sa o asemene cu un ogor insa parca e nemultumit asa ca vorbeste despre templu, templul unde locuieste Duhul Sfant, dar tot nu e satisfacut de asemanare, dar ... gaseste termenul potrivit si anume: biserica este trupul lui Hristos. Adica toti cei ce cred in Hristos alcatuiesc un trup. Gandind asa ...nu poti vedea un picior mergand singur, deci ca si credincios, ca si dependent de Dumnezeu nu pot umbla singura, am nevoie sa fiu cu ceilalti dependenti, am nevoie sa ma intalnesc cu ei, sa plang, sa rad, sa fiu incurajata de ei, sa cant cu ei, sa ne rugam impreuna ...
Aici, impreuna cu ei invat despre har. Pai teoretic stiu ce e harul, e un dar nemeritat. Hristos a murit pentru mine, daca accept ca El sa imi ierte trecutul, daca accept ca fara El nu pot primesc iertarea, primesc vindecarea, primesc viata vesnica - nu pe pamant ci sus in casa pe care Isus s-a dus sa o pregateasca pentru toti cei ce sunt dependenti de Dumnezeu. Nu pot plati pentru iertare, nu pot plati dragostea Lui Dumnezeu, nu pot ajunge in casa ce mi-o pregateste Isus decat daca accept sa fiu curatita de El, sa devin parte a trupului Sau. Alta cale nu exista.
Insa devenind parte din trup invat ca harul e pentru toti, e si pentru altii, invat ca nu numai eu trebuiesc ajutata, slujita, iubita, iertata, ascultata. Nevoile altora devin nevoile mele si ... din ceea ce am dau mai departe si nu saracesc, daca pana atunci credeam ca "dar din dar se face rai, ia nu da sa vezi cum ai" vad ca "daca dai, ai". Invat ca harul inseamna slujire, inseamna iubire fata de semenul meu din orice conditie sociala, orice rasa, orice mediu, orice statut ...
Nu pot sa invat prima mea "misiune", acea lectie intensiva de har, slujire si dragoste invatata in 17 zile in alta tara. Stiam de conditiile deloc bune, stiam ca mancarea nu e buna, ca trebuie sa imi iau servetele umede cat mai multe ... dar una e sa auzi povesti si sa vezi fotografii si alta e sa fii acolo ... Primele cinci zile am trait pe baza de suc (nectar de fructe) si inghetata, apa era cu sulf, paturile cu plasa de sarma iti dadeau senzatia de hamac scartaietor, saltelele de burete candva erau acum o chestie ciudata din care curgea praf. Ma simteam teleportata in alta lume, o lume straina de a mea, voiam inapoi la confort, apa buna de baut si spalat, patul meu, .... paine. Astea insa trebuiau sa mai astepte un pic. As fi plecat acasa insa imi era jena, mi-am dat cuvantul sa vin aici si apoi eram vreo 250 de tineri din cateva tari, cum sa plec?
Vreme de zece zile am lucrat in echipa medicala unde inregistram oamenii ce veneau la noi. Ii intrebam de viata lor, ce au lucrat, de unde vin, cam de ce boli sufera ... In acele zile am vazut atata suferinta cat nu mi-am imaginat ...Unii din cei ce veneau acolo traiau ca vai de ei, doar cu fructe si legume, carnea era un aliment de lux.
Imi amintesc de o batrana ce fusese cu o zi inainte la noi si a revenit pentru ca mi-a adus niste prune si mere: "mama, altceva nu am". Si efectiv asa era ... Cat a stat la noi s-a simtit iubita, pretuita, din nou om si a vrut sa faca ceva in schimb dupa ce s-a dus acasa, sa gandit sa dea si ea din ce avea pentru noi.
Si daca pana atunci ... as fi dorit inapoi acasa cu viteza luminii, atunci am inteles ca intr-un fel "pasisem pe pamant sfatnt". Nu facusesm altceva decat sa vorbesc frumos, sa fiu atenta, sa ma intereseze de oamenii cu care veneam in contact, insa in mod egoist voiam inapoi in mediul si confortul meu ... femeia aceia careia nu ii stiu numele a fost instrumentul lui Dumnezeu de a-mi arata o lectie de dragoste.
Am revenit in mediul meu, insa schimbata. Sunt multumita de ceea ce am, sunt multumita de cat am, de faptul ca sunt tratata uman, ca am ce manca si nu traiesc cu legume si fructe nefiind vegetariana, ca apa e buna de baut si spalat, ca am langa mine alti dependenti ce ma ajuta sa merg mai departe cand ... corabia mea pare sa se scufunde ...
In misiune am fost cu alti dependenti de Dumnezeu ... am plecat de acasa propunandu-mi sa nu ma implic foarte mult in relatii ca fiind doar 17 zile nu avem cum sa ramanen prieteni, ca ... oricum nu dureaza ... acolo insa am cunoscut pe cea mai buna prietena a mea si care locuieste in cealalta parte a pamantului, contrar ideilor mele egoiste si inguste, relatiile au durat si dureaza pentru ca subtil am invatat dragostea, devotamentul, slujirea, ... harul.
Da, recunosc ca sunt dependenta de Dumnezeu, nu mi-i rusine de asta. In "trupul lui Hristos" gasesti bogati si saraci, intelectuali si oameni ce nu au fost o zi la scoala, din orice rasa, de orice culoare, din orice mediu si coloratura politica si ciudat suntem impreuna pentru ca ... dependenta de Dumnezeu ne strange la un loc ...
"Abia astept sa ajung in cer sa-i intalnesc pe sfinti insa marea provocare acum e sa traiesc langa ceilalti sfinti de pe pamant" Anonim.
Nu pot de una singura, nu pot fara Dumnezeu, nu pot fara ceilalti dependenti, nu pot experimenta harul fara ceilalti ... de aceea merg in comunitatea ce formeaza biserica si se numeste trupul lui Hristos si mi-s dragi cei de acolo pentru ca sunt asa ca mine, neintregi, suferinzi, intrebaciosi, plangaciosi, ofera har, dragoste, alinare, ...