Mai mult ca niciodata azi am inteles un lucru. Pentru Dumnezeu, frumusetea este esentiala. Da, esentiala ....
Ma uit la natura .... la ceea ce a creat, la frumusetea de nedescris a unui rasarit, sau apus, la maiestatea muntilor, la farmecul ce il da unui peisaj murmurul unui izvor ... la cantecul pasarilor, la ceata ce se ridica elegant de pe dealuri, la .... cascade, la curcubeul ce il face apa cand ajunge jos ...
E sfarsit de octombrie si unii copaci parca au luat foc, unii deja nu mai au frunze, miroase a toamna, ... peisaje peste tot de invidiat ....
Sunt daruri de o frumusete ce ma lasa fara cuvinte ...
Sunt socata ca trec ca Voda prin loboda, nici nu le vad, nici nu am timp, nici nu ma gandesc la ele ... sunt frumoase, sunt extraordinare, sunt pentru mine ....
Am plecat sa imi descopar cadourile ...
2 comentarii:
Mii frunze-ntomnate foşnesc în alai,
Cuibar fac luminii plutind pe alei,
Desprinse din ramuri în curgeri egale,
Petrec toamna asta în haine regale.
În ţipăt de cocoare negre strigă toamna,
Scoboară şi-n cântul de greieri solemnă,
Un tremur de roză târzie o prinde-n petale
Şi-un scrâşnet de frunză sub tălpile grele.
C-o ultimă suflare în chip singuratic,
Suspină din ceţuri de nour tomnatic
Şi-mi lasă culoarea în stolul de gânduri,
Din brâul cel galben purtat în amurguri,
În trecerea-i lină cu freamăt de aripe,
Mut rupe din vreme cu dinţi-i de clipe,
O frunza-n cădere măsoară un ceas oarecare,
Amurguri aproape de Tine m-aduc, fiecare…
Râu tainic adâncul frământă în matcă,
Şi gândul cu toamna grăbită-mi împacă,
Mereu mai frumoasă, ea vine şi pleacă
Şi totuşi i-acolo ...eu sunt trecătorul!
ioi, ce faina ii poezia .....
Trimiteți un comentariu