sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Tu faci cerul sa coboare ...

Rusalii

Doamne, mai vreau rusalii
Cu limbi de foc, sa le imprastii
Pe fiecare sa ne atingi cu Duhul Tau
Doamne vreau o trezire
Si intr-un gand si o simtire
Sa fim cu totii si sa cantam
In limbi o mie

Tu faci cerul sa coboare
Nasti din inima izvoare
O duh preasfant da-ne rusalii
O duh presafant

Doamne da-mi bucurie
Si sa ma legi, strans in iubire
Doamne eu vreau ,vreau tot mai mult
Din duhul Tau
Doamne mai vreau sfintire
Si-un foc adanc sa arda-n mine
Pe vesnicii sa fim ai tai
In nemurire

Doamne vreau o trezire
Si intr-un gand si o simtire
Sa fim cu totii si sa cantam
In nemurire





Luminita, ce poveste are melodia asta? Eu am auzit ceva insa ... ar fi cu mult mai fain daca ai scrie-o tu.


 Luminita Ciuciumis 

Aceasta melodie, ca si multe altele, este rodul unei dorinte de a ne apropia de Domnul, de a cauta fata Domnului, nu mana LUi. A fost un timp de har, nu stim poate cum s-a intamplat, dar stim ca El si-a revarsat din plin gratia Lui peste noi, ungerea Lui, ne-am simtit iubiti, imbratisati de cer, am putut sa ne lasam iubiti de El. Si asta a fost rasplata noastra; L-am cautat pe El si El ne-a iubit mai mult! El a facut cerul sa coboare pentru noi... Nu este minunat? Domnul este Dumnezeu! Traiasca Domnul, Stanca mea!

4 comentarii:

Tafnat_Paeneah spunea...

Se cere multă inimă şi nu mai puţină minte pentru a scrie poezie.Exista poeţi care se nasc şi poeţi care se fac. Cei dintâi scriu pentru că există, ceilalţi pentru ca să existe.
Am întâlnit oameni “dăruiţi” şi oameni care ştiu să se dăruiască. Primii sunt oameni conştienţi adesea doar de propria lor valoare, cei din urmă sunt convinşi de valoarea altora.
Mulţumim Doamne pentru atingerea degetelor Tale pe corzile sufletului nostru. Fă-le sa vibreze şi să cânte doar pentru Tine.O poezie, o cugetare sau un jurnal de călătorie … toate acestea nu sunt altceva decât nişte “confidenţe” ale sufletului nostru ce le împărtăşim semenilor noştri spre măngâiere,balsam,vindecare dar în primul rând e vocea ce se înalţă către Creatorul nostru.Cântecul(cântarea)e armonia melodioasă a poeziei, precum vântul creează acele melodii superbe pe strunele întinse ale cablurilor de oţel deasupra văilor întunecate de furtuni.Cea mai frumoasă cântare se naşte în suferinţă,iar melodiile sublime le vom cânta o veşnicie Creatorului nostru.

cella spunea...

Ce stiu eu e ca melodia asta a fost compusa de Luminita dupa ce ca echipa au postit o luna sau 40 de zile ... insa Lumi azi nu a intrat ... o s-o rog sa scrie ea povestea melodiei ;)

Luminita Ciuciumis spunea...

aceasta melodie, ca si multe altele, este rodul unei dorinte de a ne apropia de Domnul, de a cauta fata Domnului, nu mana LUi.a fost un timp de har, nu stim poate cum s-a intamplat, dar stim ca El si-a revarsat din plin gratia Lui peste noi, ungerea Lui, ne-am simtit iubiti, imbratisati de cer, am putut sa ne lasam iubiti de El. Si asta a fost rasplata noastra; l-am cautat pe El si El ne-a iubit mai mult!El a facut cerul sa coboare pt noi...nu este minunat?Domnul este Dumnezeu!Traiasca Domnul, Stanca mea!

cella spunea...

Luminita draga, stiu ca esti in Germania, stiu ca nu ti-a fost usor sa ai acces mai lung la internet si stiu ca ti-ai facut timp ca sa imi raspunzi. Multumesc din tot sufletul pentru ganduri si pentru ca ne-ai impartasit si noua un pic din povestea cantecului ....