Intregul soare joaca-n stropi de roua

Întregul soare joacă-n stropi de rouă

Şi Tu în inimi poţi să locuieşti.

E o minune ce e veşnic nouă

Mărimea Ta ce ştii s-o mărgineşti.

Mi-e gata inima să cânte Ţie,

Al lumilor Poet slăvit!

Poema Ta este o armonie

Şi-n slava lor eşti oglindit.

Pe cer ai scris cu slove arzătoare

Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit.

Deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare,

Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.

Fulgerător, lumina se abate

Din cer în cer, găsindu-şi calea sa

Dar planul vecilor de-a drept străbate

Un duh mânat de însăşi Raza Ta.

Se mişcă tot cum nu se poate spune.

Uimit ascult şi cu nesaţ privesc;

Dar lângă Tine îmi găsesc o lume

Ce-mi satisface noul simţ ceresc.

Atâtea legi, nespus de felurite,

Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări;

Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite

Şi doar pe noi cu veşnice schimbări.

Te-ai îmbrăcat în omeneasca fire

Şi-ai ispăşit călcările de veci.

M-a biruit Isuse-a Ta iubire!

Acuma poţi cu orice să mă legi.

Legată inima de-aşa iubire!

În faţa Ta mă simt prea mic,

Dar pot să cânt dumnezeiasca-Ţi Fire;

Că Tu eşti totul, eu nimic.

În veacurile cele viitoare

Când tot ce-i rău pe veci va fi apus,

În jurul Tău, nemărginite Soare,

Vom fi atraşi din ce în ce mai sus.

Fotografia e realizata de Iosif Adamache si mi-a dat permisiunea sa o folosesc.
044 Intregul soare