bucura-te, dar sa stii ...

"26 El ridică un steag neamurilor de departe şi fluieră pentru cei de la marginile pământului. Şi iată-le că vin iute şi la timp. 27 Nici una dintre ele nu e obosită şi nici nu se clatină; nici una nu aţipeşte şi nici nu doarme; nici o cingătoare nu este desfăcută de la brâu şi nici o curea de la sandală nu este ruptă. 28 Săgeţile le sunt ascuţite, toate arcurile le sunt încordate; copitele cailor lor sunt ca de cremene şi roţile carelor lor sunt ca vârtejul. 

29 Răcnetul   lor     e     ca     al    unui    leu,    răcnesc    ca    nişte    lei    tineri. 

Mârâie    şi     îşi    prind    prada    pe    care    o    iau    cu    ei    şi    nimeni    n-o    mai    poate    scăpa. 

30 În ziua aceea neamurile vor răcni asupra lui, aşa cum vuieşte marea. Dacă cineva se va uita la ţară, va vedea numai întuneric şi necaz; chiar şi lumina va fi ascunsă de nori.“ Isaia 5:26-30

Domnul - Sfantul lui Israel ridica un steag, un semn vizual si auditiv pentru vecinii lui Israel si Iuda si ele nu se intorc cu spatele sau isi pun dopuri in urechi. Sfasietor de mare contrastul intre neamurile ce asculta de Domnul si poporul Domnului. Acesti pagani, straini, netaiatai imprejur vad un semn, aud un semnal sonor si ... sunt gata de lupta. Nu sunt gata oricum. Sunt gata la timp si totul le merge perfect. Descrierea ce o face Isaia aici e descrierea unei armate perfecte ... care nu este afectata de mici defectiuni de ordin tehnic.

Nu sunt obositi.

Stiu sa manuiasca armele in asa fel incat sunt greu de invins.

Nu sunt obositi, nu adorm in cort, pe cal, in mijlocul luptei.

Sunt echipati bine, cu echipament de foarte buna calitate.

Au fost atenti sa nu aiba nimic care sa ii deranjeze in lupta.

Totul a fost verificat ca sa mearga ... perfect.

Cingatorile aveau catarame bune si nu se desfaceau ... erau bine incinse.

Curelele de la sandale erau prinse, de buna calitate, nu se rupeau cand iti era lumea mai draga.

Nu au tratat lupta ca pe ceva de apucat.

Nu au lucrat la sageti, le-au revizuit ca sa se asigure ca sunt ascutite, bune .... ca nu se rup asa cu una cu doua.

Nu oricine face verificarile ci cei ce stiu sa traga cu arcul si sa foloseasca sagetile.

Arcurile au intrat la control si verificarea a fost facuta pana la sange ... nici prea strans, nici prea larg.

Fierarii au avut de lucru nu gluma. Trebuiau sa faca potcoave si sa potcoveasca caii insa nu oricum. Sa nu se trezeasca calaretii armatei ca sar potcoavele cailor lor pe unde nu iti doresti. 

Mai mult de atat, rotile carelor si carutelor trebuiau sa fie de cea mai buna calitate, sa fie unse, bine facate, bine asezate in cercul de fier sa nu mearga de parca ar merge pe hopuri-damburi.

Neamurile, cei ce nu Il stiau pe Dumnezeu s-au pregatit la perfectie. 

Totul trebuia facut de calitate. 

Toti oamenii instruiti.

Nici un pierde vara nu e in oaste.

Nici unul caruia ii place sa traga la masea, sa petreaca de seara si pana dimineata si pana seara iar. 

Nici un viciat nu e in armata lor.

Versetul 29 se citeste rar.

"Răcnetul   lor     e     ca     al    unui    leu,    răcnesc    ca    nişte    lei    tineri. 

Mârâie    şi     îşi    prind    prada    pe    care    o    iau    cu    ei    şi    nimeni    n-o    mai    poate    scăpa. " Insa 30 se citeste repede.

"În ziua aceea neamurile vor răcni asupra lui, aşa cum vuieşte marea. Dacă cineva se va uita la ţară, va vedea numai întuneric şi necaz; chiar şi lumina va fi ascunsă de nori."

Armata neamurilor vine furioasa, racnind ... nu oricum si ca niste lei tineri, infricosatori, inspaimantatori. Au putere, isi prind prada si nu e nici o sansa de scapare daca esti in gura lor. Degeaba va cauta poporul Israel scapare in tara, pe pamant ... nu vor avea parte de scapare, cerul parca e inchis, parca e eclipsa totala de soare ... peste tot tipete, moarte, durere, ....

Suntem intr-o batalie spirituala. Clar ca diavolul isi instruieste cei mai buni slujitori, armele cele mai sofisticate, cele mai bune. Totul e de cea mai buna calitate, rafinament. Dar eu a cui sunt? A Domnului? Si daca sunt a Lui dorm in papuci? 

Eh, lasa ca va lupta Domnul pentru mine ... eu sa mai dorm, sa citeasca Biblia cei mai in varsta, sa cante cei mai cu voce sau vor sa se afirme, am sa ma rog mai mult cand o sa fiu in necaz. Acum sunt tanar/a, plina de viata, de sanatate si trebuie sa ma bucur de viata, sa ma distrez, sa-mi fac de cap. Poate ca batalia asta de care vorbesti e o chestie SF, o inventie ca sa bage oamenii in sperieti si ... cica sa creada mai mult in Dumnezeu. Si apoi, daca Dumnezeu e asa bun .... ce, nu vede ca eu am nevoie de distractie? Nu a fost si El tanar? Nu vrea binele meu?

Cel mai intelept rege care a fost vreodata si-a permis orice, a avut 300 de neveste si 600 amante, s-a distrat cat l-au tinut praselele insa la batranete a scris Eclesiatul. O carte cam cinica in care am gasit un verset care ma ajuta sa inteleg ca si distractia are un pret ce trebuie platit. "Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, veseleşte-ţi inima cât eşti tânăr! Umblă pe căile dorite de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată! 10 Izgoneşte orice supărare din inima ta, alungă răul din trupul tău, căci tinereţea şi zorile vieţii sunt deşarte!" Eclesiatul 11:9-10.