Opriti planeta! Vreau sa cobor!

"Ierusalimul s-a clătinat şi Iuda s-a prăbuşit, pentru că vorbele şi faptele lor sunt împotriva DOMNULUI, sfidând prezenţa Sa glorioasă. 9 Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor. Îşi arată păcatul precum făcea Sodoma; nu-l ascund! Vai de ei! Şi-au adus nenorocirea asupra lor. 10 Spuneţi-le celor drepţi că de ei va fi bine! Ei se vor bucura de rodul faptelor lor. 11 Vai de cei răi! Nenorocirea este peste ei, pentru că li se va face după faptele lor. 12 Copiii Îmi asupresc poporul, iar femeile îl stăpânesc. Poporul Meu, conducătorii voştri vă duc în rătăcire şi încurcă mersul căilor voastre!" Isaia 3:8-12

Ma gandeam ca nu poti gandi corect si actiona gresit. Nu poti sa traiesti cum spune Dumnezeu si sa te "distrezi" cu idolii. Insa ... se poate. Tu poti sa crezi ca gandesti corect insa de fapt sa gandesti total gresit. Si ceea ce tu consideri corect, sa nu fie corect din punctul de vedere a Lui Dumnezeu. M-am tot gandit cum sa se poata asa ceva, cum sa spui ca binele e rau si raul e bun? 

Am invatat la scoala ca "totul este relativ", "adevarul este relativ", "Dumnezeu este absolut". Absolutul este totul, nu? Si totul nu am zis ca e relativ? De aici deduc rapid ca si ideea de Dumnezeu e relativa. Ca idee, e ok sa crezi in El. Insa nu tot ce spune El e adevarat. Apoi ... standardul Lui e relativ, e in functie de context, in functie de oameni, de imprejurari. Cumva un standard maleabil. Si, mai mult de atat, in vremea noastra, un standard demodat total. 

Eu asta am invatat la scoala si asa am perceput gandirea societatii mele. Cu ideile astea in minte nu pot sa vad ceea ce spune Dumnezeu ca adevarat, nu pot sa cred ca El e Adevarul. Punct. Ideile, teoriile, filosofiile intra in contradictie ... nu am invatat eu de la cei mai filosofi de filosofi ca adevarul este relativ? Nu trebuie sa ma indoiesc de tot ce aud, vad, simt, cred ...?  E ca si cum as avea o coloana vertebrala ca de peste, maleabila, care se unduieste dupa cum bate vantul. Aparent ... totul e ok. Aparent ... pare corect, ok, cool. 

E corect, e sanatos din punct de vedere medical, social religios, politic si ... mai stiu eu cum sa iti traiesti viata cum vrei. Una singura ai, nu? Si pe aia sa o traiesti ingradit, fara sa iti implinesti placerile? Pai ce viata mai e asta fara placeri? Placerile aduc mustrari de constiinta, boli fara numar, crime pasionale, gelozii cu povesti de groaza ca ti se face parul maciuca, depravare fara limite ... 

Suntem saraci si ne place sa spunem asta ... cu emfaza, cu mandrie si ne complacem in asta. E greu sa muncesti, sa pui osul la munca ... ti se pare injositor. Daca altii muncesc din greu si strang putin cate putin si isi vad frumos de viata sunt considerati niste prosti, retarzi ... De ce sa nu astept sa imi cada din cer? De ce sa nu gasesc scurtaturi ca sa am ce imi doresc? De ce sa nu imi insusesc bunul altuia? Adica ce? Nu suntem egali? De ce el sa aibe atata si eu sa nu am deloc? Nu e corect asa? Munca nu mai este considerata o valoare, lenea insa este o doamna bine ingrijita .... 

Dorinta de egalitate intre femei si barbati. Nu avem aceleasi drepturi? Ba da. Cine a zis ca nu? Sa fim egale cu ei? La ce? Fizic nu vom putea niciodata! Emotional nici atat! Structural nici nu se pune problema! Am fost creati diferit ca sa ne completam, nu sa ne luptam. Cunosc femei care isi doresc sotii sub papuc cu orice pret, sa fie ele stapane, sa aibe si ele mandria asta ca l-au facut pe el praf si pulberi ... Nu sunt de acord insa nici cu barbatii care cred ca femeia trebuie sa asculte de barbat fara sa spuna nimic, ca ele sunt vasul slab. Insa vasul slab e interpretat ca retard fizic, psihic, emotional, spiritual si in oricare alt fel. 

Credem ca daca ocupam aceleasi functii ca si barbatii suntem binecuvantati insa Isaia trage din nou un semnal de alarma. Ce pare a fi binecuvantare e de fapt blestem! Debora, Estera au fost ridicate de Dumnezeu pentru o vreme, pentru a conduce poporul si a-l scoate de unde era. Insa ... pentru o vreme! Atat! De ce sa imi doresc blestemul in viata mea dorindu-mi functii, pozitii, aceeasi masura ca si pentru barbati? Mai mult de atat, daca ma duce mintea si conjunctura ma arunca in functii, pozitii sa ma cred binecuvantata? Biblia spune insa altceva. Barbatul este cel caruia i s-a dat sarcina, datoria, abilitatea de a conduce. Astea i-au fost date in Eden, la creatie. Cine sunt eu sa i le iau si sa imi doresc cu orice chip blestemul crezandu-ma binecuvantata?

Ne batem joc de noi, ne schilodim sa aratam ca personajele lucrate in photoshop, ne autodistrugem la fel ca si evreii din timpul lui Isaia. Nu avem curajul sa ne analizam credintele, valorile, ideile, faptele ... mergem dupa cum ne duce societatea, viata, anturajul ... Credem ce cred toti. Si ce cred toti? Unde or sa se duca toti, m-oi duce si eu. Si unde se duc toti? Pai nu se stie ... o sa vedem. Cand? Adica ma urc intr-un mijloc de transport care ma duce ... cine stie unde? Traiesc haotic crezand ca traiesc corect? 

Luand Isaia la studiat mi se pare ca suntem contemporani ... ca nu au trecut aproape 2700-2800 de ani intre noi. Promovam tinerii si femeile la conducere, batranii sunt dati la gunoi, raul e bun, valorile sunt date la cos si cosul neaparat sa fie golit definitv. Ce spune Dumenzeu despre toate astea? Este El standardul dupa care  imi ghidez viata? Este El Dumnezeu in viata mea, orice aspect ar fi de discutat? Cuvantul Sau este Viu si Adevarat in viata mea? Daca nu ... atunci e clar ca vad blestemul ca binecuvantare si binecuvantarea ca blestem. Atunci ... nu ma mira nimic. Incotro ne indreptam? 

Opriti planeta! Vreau sa cobor!

http://www.flickr.com/photos/susietea/6691757587/sizes/l/in/pool-1028858@N20/