luni, 12 martie 2012

"noi vrem pamant!"

8 Vai de voi, cei ce înşiraţi casă după casă şi uniţi ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc şi trăiţi singuri în ţară.
9 DOMNUL Oştirilor a jurat în auzul meu: «Cu siguranţă, multe case vor fi pustiite, case mari şi frumoase, în care nu va mai sta nimeni.
10 O vie de zece iugăre va da doar un bat, un homer de sămânţă nu va da decât o efă.» Isaia 5:8-10

Legea mozaica prevedea ca fiecare semintie sa aibe pamantul ei bine delimitat, fiecare familie avea mostenirea ei. Chiar daca l-ar fi vandut, in anul jubileului, ii revenea proprietarului. Numai ca regele Uzia era prea iubitor de pamant. Voia monopolul pe mai mult si mai mult, peste cat mai mult .... Se spune ca de pe vremea lui s-ar fi inventat jocul Monopoly. 

A cumparat cu bani putini de la saraci pamantul acestora. I-a jefuit, intr-un fel. Si-a cumparat pamanturi in asa fel incat sa fie singurul proprietar in zona, a angajat oameni care sa ii lucreze pamantul si astfel oamenii au fost fortati sa emigreze din tara. Saracia i-a impins sa caute teritorii unde sa poata trai. 

Nu toti cetatenii cei din tara au avut bani sa faca asta. Asta e clar. Doar nobilimea, lumea suspusa si-a putut permite sa isi cumpere pamant, sa isi construiasca case in care nu aveau cum sa locuiasca ... pentru ca nu poti locui in mai multe deodata. Era doar placerea bolnavicioasa de a avea cat mai mult. Si asta in timp ce evreii plecau din tara ca sa isi caute un loc unde sa stea, sa supravietuiasca.

Sentinta Domnului vine pentru ei. "DOMNUL Oştirilor a jurat în auzul meu: «Cu siguranţă, multe case vor fi pustiite, case mari şi frumoase, în care nu va mai sta nimeni. "

Oare azi nu e la fel? Unii au pamant cat vezi cu ochii. Au case de vara, iarna, toamna si primavara, vacanta, escapade si altii nu au nimic. Domnul nu ii judeca pentru ca au bani. Ii judeca pentru dorinta inrobitoare ce ii stapaneste de a avea cat mai mult si de a face din avutul lor propriul dumnezeu.

Mi-ar fi placut sa le spuna Domnul ca daca nu dau pamantul inapoi o sa li-l ia. Insa El nu face dupa cum ma duce pe mine mintea. Are o idee mai grozava. O vie de zece iugare se ara in 10 zile cu o pereche de boi. Asta inseamna pamant nu gluma. Ei, de pe bucata asta de vie, proprietarul, va scoate doar 22 de litri de vin. Adica muncesti ca prostu degeaba. Apoi mai aveau grau sau diverse cereale pe care le semanau si de la care asteptau recolta. Semanau 220 de kilograme de samanta si scoateau 22 de kilograme recolta, adica a zecea parte.

Ma distreaza modul cum constrange Domnul la ascultare. Banuiesc ca oamenii aia isi visau hambarele pline si veneau acasa cu o sacosica de seminte .... nici macar nu adunau cat au pus in pamant. 

Ce visez?
La ce mi-i gandul tot timpul?
Unde mi-i inima?
La pamanturi, case, parada modei si tot ce decurge de aici?
Expozitii de case cu vanzare?
Daca nu seman cat am semanat nu ar fi cazul sa ma intreb, cercetez, ... ce anume nu e corect?
Daca nu secer cat as fi asteptat, nu cumva am uitat de Dumnezeu, de legea Lui, de cine este El si cine sunt eu?
Daca pamantul refuza sa rodeasca, nu cumva e Mana Domnului la lucru?
Si pot sa ma scuz si altfel. Nu am pamant, nu am case, nu am avutii, imi iau lumea in cap si plec din tara asta pentru o viata mai buna. Nu am dreptul? Ba da. 
Dar acolo te-ai dus pentru o viata mai buna si Domnul nu mai incape in viata ta?
Oare de ce Domnul a dat la fiecare loc in tara? Nu cumva ca sa ii protejeze? Sa nu isi uite identitatea?
Identitatea lor era, este si va fi in Dumnezeu.
A mea unde este?

3 comentarii:

Kostinush spunea...

Din pacate multi care au plecat in alte tari pentru o viata mai buna ...au ramas la fel de saraci si acolo ...daa..ce folos ? pentru ce atata alergare ?

cella profiri spunea...

Kos,
alegeri, alegeri, alegeri ...

AICISIACUMACOLOCURAND spunea...

Mai bine o mana plina de odihna decat amandoi pumnii plini de truda si goana dupa vant. (Ecl.4:6)